DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE SAU ATUNCI CAND COPIII NASC COPII by Mama
1 Feb
Recunosc ca nu am reusit sa ma hotarasc asupra titlului,asa incat le-am pus pe amandoua si va voi lasa pe voi sa alegeti la sfarsit pe cel care se potriveste cel mai bine.
Sunt Emilia, mama lui Misu,cum ii spuneti voi,Mita cum ii spunem noi cei de acasa sau ,,protejatul tau “cum ii spune tatal lui atunci cand intarzie ,,doar” 2 ore la masa duminica,iar eu vesnic ii iau apararea (asta o sa-l distreze pe Margica).
Apropo!Sa il rugati pe Mihai sa va povesteasca (daca vrea) de ce l-am poreclit eu pe Parvu:,,Noru”.
Cu siguranta va intrebati de ce ne lasa Mihai sa postam noi pe blogul lui:este lenes,nu are mereu inspiratie.Sau ce?
Probabil ca vrea sa-l cunoasteti si altfel de cum il stiti, din prisma celor apropiati si dragi lui, noi cei de acasa care ii suntem aproape si il iubim neconditionat si la bine,cat si la rau. Nu am pretentia ca ma pot ridica la nivelul artistic al celor care au postat pana acum pe acest blog,este doar o insiruire de ganduri,scrise din suflet si avand in vedere ca se apropie ziua de nastere a lui Mihai,m-am gandit sa va povestesc cum a venit pe lume actorul meu preferat.
Va simt aproape,desi nu va cunosc,dar stiu sigur ca ne asemanam pentru ca ,,suferim de aceeasi boala”,il apreciem pe Mihai Bendeac pentru felul lui de a fi transant si curat sufleteste,boala se numeste ,,dependenta pentru blogul lui”. Vreau sa va spun ca eu nu mai pot pleca dimineata la serviciu pana cand nu intru sa vad ce a mai povestit Mihai.Si fiti sinceri de cate ori nu am plecat noi de acasa cu zambetul pe buze si bine dispusi dupa ce am citit postarile lui.
Hai ca m-am lungit prea mult si am uitat ce voiam sa va povestesc.Si acum naratiunea:
Februarie 1983,noapte de iarna cu nameti de zapada ca si anul acesta.Cand am mers la culcare seara nimic nu prevestea ca marea minune se va intampla si voi ajunge la spital chiar in acea noapte.Pentru ca da ,dragii mei,venirea pe lume a unui copil,un suflet nevinovat trimis de Cel de Sus,este intotdeauna o minune.Mamele care vor citi randurile vor intelege foarte bine ce vreau sa spun. Aveam 20 de ani si atunci,in noaptea aceea geroasa, m-am trezit la spital cu familia mea,pentru ca mai apoi sa raman singura in grija cadrelor medicale de acolo.Cred ca nici nu realizam ce mi se intampla. Prima noapte am petrecut-o in sala de nasteri.Am vazut si am auzit tot ce se intampla in jurul meu:mamici care,rand pe rand,aduceau pe lume pruncii lor,iar mie imi incetasera durerile.Ma simteam perfect.Culmea:mi se facuse spre dimineata si o foame de lup.Am cerut de acasa sa imi aduca cornuri (de 40 de bani bune raau!!)si lapte.
Va inchipuiti cum m-a gasit pe mine medicul meu la vizita de dimineata:cocotata in varful patului si cu gura plina,mancand de zor.Trebuie sa va spun ca de obicei,in sala de nasteri,femeile nu mananca niciodata,avand in vedere starea in care se afla.De fapt,nici pe departe nu le arde de mancat. Eu nu aveam nicio treaba!!! M-au mutat de urgenta la salonul prenatal. Dar urmatoarea seara,ce sa vezi:eu credeam ca m-am dus acolo la odihna si tratament.Noroc ca asistenta de la sala de nasteri s-a milostivit de mine si m-a ajutat toata noaptea.Cred ca s-a gandit ca eram foarte tanara.De fapt,cand s-a uitat in fisa,si a vazut varsta,mi-a spus:
,,-Ia uite,si la mutrisoara arati de 17 ani.” Eu am facut in asa fel incat sa se vada verigheta.Ma gandeam ca poate isi inchipuie ca nici nu sunt casatorita.
16 februarie-ora 6 dimineata.Da,pot sa ma laud,findca merit.Dintre cele 4 mamici care au nascut odata cu mine:
1.Mihai a fost singurul baiat.
2.Am fost cea mai cuminte gravida(asa mi s-a spus).
3.Eram singura care eram la prima nastere.
Dar stati sa vedeti:ce o sa va spun in continuare,o sa va socheze.Ulterior,cand am mai crescut,am aflat ca se numea ,,sindrom de lauzie’’sau ,,depresie dupa nastere’’.Dragii mei,nu am fost sa-l vad pe Mihai o zi si-o noapte.Eram foarte obosita si nu intelegeam de ce ne sculau in miezul noptii,pentru alaptat,cand era somnul mai dulce.Am plans de dorul sotului meu,si vroiam sa merg cu el acasa. Dupa o zi si-o noapte m-am gandit sa merg si eu cu celelalte mamici la alaptat,sa vad ce se intampla acolo. Aveam un numar legat la mana:44,pe care l-am spus si eu cand mi-a venit randul.Si ce credeti:mi-au pus in brate o mogaldeata infasata. Atunci,acolo,timpul s-a oprit.A fost ,,dragoste la prima vedere’’.Eram doar noi doi.Ne-am privit.Nu intelegeam nici unul dintre noi ce trebuia sa facem.Nu aveam nici macar cea mai mica experienta,dar am stiut un singur lucru:ca vom creste impreuna.Si asa a fost:am crescut impreuna,avandu-l in echipa si pe Danut,tatal lui Mihai,care era mult mai ,,matur’’decat noi.Avea 23 de ani.
Nu inteleg nici acum,credeti-ma,ce-am facut eu asa de special ca sa primesc declaratii de dragoste la TV.Tot ce stiu este ca intotdeauna am facut tot ce am simtit.Eu cred ca dragostea inseamna sa te gandesti in orice moment la persoana iubita,sa-i vrei binele,si sa ii fii sprijin in orice situatie.
Va doresc tot binele din lume si sa fiti sanatosi.
Cu drag,Emilia Bendeac.
Share
(219 votes, average: 4.77 out of 5)
Loading ...
Este unul din cele mai frumoase posturi de pe acest blog.
Nu ar trebui sa mire pe nimeni “declaratia de dragoste la TV” a lui Mihai… Atat din experienta personala cat si din experienta altora, pot spune ca ajungi sa iti pretuiesti enorm de mult parintii atunci cand pleci de acasa, cand te muti, si, mai ales, cand cunosti pe altii si vezi cam cum sunt tratati ei de catre parintii lor! Eu imi iubesc parintii enorm, as face orice pentru ei pt ca stiu ca si ei au facut si ar face in continuare orice pentru mine…
Nu toti parintii sunt asa… am intalnit genul de parinti care le reproseaza copiilor ca “s-au chinuit sa ii creasca”!!! Asa ceva este de neconceput! Exista pe lumea asta tot felul de oameni si cred ca recunostinta fata de parinti este si pentru faptul ca am avut norocul sa ma nasc intr-o familie de oameni normali, care si-au iubit copiii si care fac totul pentru ei fara a pretinde ceva in schimb.
Ce frumos…..As fi vrut sa stiu si eu ce zice mama despre mine…. si daca sunt o binecuvantare pentru ea… Mi le demonstreaza ce-i drept…dar simti nevoia sa mai si auzi cuvinte calde….Da mama mea e departe se chinuie pentru mine…. Oricum cum am mai spus intr-un comentariu “Si eu imi iubesc mama….si sa ne traiasca mamicile”. Felicitari doamna pentru baiatul dumneavoastra Sunteti o mama de invidiat si aveti un copil talentat si exemplu. Cu respect a dv. viitoare nora… :sory:
Superb…superb…superb.
Doamna,m-ati bine dispus si va multumesc pentru asta.
Va doresc multa sanatate si sa ramaneti vesnic tineri.
Multumesc din suflet,doamna mama lu’Bendeac.Undeva intre Florii si Paste urmeaza sa-l nasc si eu pe Mihai al meu,si imi era foarte frica de faptul ca nu o sa ma ridic la inaltimea asteptarilor lui.Acum,cand ati vorbit ata de frumos despre acea “dragoste la prima vedere”,parca ceva din panica ce ma cuprinsese a trecut.Stiu exact pe ce sentiment sa ma bazez!Multumesc,multumesc,multumesc.
vrem si o poza cu tn de cand erai mic
Foarte frumos si placut Doamna Emilia Bendeac..mi-a placut acest post. e adevarat si eu sunt dependenta de blogul lui si de fiecare data cand il citesc, de fiecare data ma face sa ma simt bine si sa zambesc..acum da se aproprie ziua lui si trebuie sa ne gandim ce cadou sa-i facem
..multumim ca ne-ati scris..va doresc tot binele din lume si tot ce e mai frumos sa vi se indeplineasca.. :rose: pooop bendeacule :kiss:
asa am plans…felicitari , doamna!
Ce poveste frumoasa. Era pacat sa nu ne scrieti despre asta. Multumim.
emotionant…si atat….
am vazut si eu emisiunea in care Misu a facut acea declaratie frumoasa, sincera si emotionanta !
ce sa va zic… ceva simplu : saru’mana, Mama lui Mihai ! :quote: pentru ca i-ati daruit viata si el ne daruieste zambete si bucurii intr-o conjunctura in care asta-i singura salvare, evadare din contextul social !
Mihaai… m-a emotionat teribil faptul ca mama ta a scris aici.
Frumoasa istorisirea mamei tale.O mai asteptam sa ne mai povesteasca despre tine pe-aici!!!
Te pup, te iubesc si te respect!!!
Sarut mainile si multumim pt. “franturile” din viata dumneavoastra! Frumoasa mamica, frumosi copii, frumoasa familie!
Asteptam cu nerabdare si amintiri din copilaria lui Mihai!
O zi placuta!
Cu respect,
Raluca Popa
superb,tot respectul pentru dumneavostra doamna :hat:
Bravo, “mami”!Sa mai postezi!Te pricepi.:P
Sarut mana celei mai daruitoare persoane din lume,daca nu erati Dumneavoastra nu aveam ce iubii in ziua de azi, nu exista un model dupa care sa ma ghidez, nu exista acea persoana care sa ma faca fericita in orice clipa numai cu gandul si mai mult ca sigur nu exista Misu,va pup si ati primit cel mai frumos cadou din lume.Un zambet in inima si o iubire neconditionata si mi se pare normal ca Misu sa va “laude” peste tot,datorita dumneavoastra a ajuns el azi cine a ajuns…..”un geniu”
Sarut mana in odata ! :hat:
Superb!!!! multumim doamna pentru randurile scrise de dumneavoastra.misu e un norocos sa va aiba.dar si dumneavoastra sunteti norocoasa sa-l aveti :brear: va doresc multa sanatate si sa va bucurati de cei 2 baieti minunati pe care ii aveti :dance:
Sarut-mana!
Mi-a facut placere sa citesc aceste randuri.
Sper sa reveniti si cu alte intamplari din ..copilaria lui Mihai.
pai… foarte frumos scris, din suflet de mama. imi place. imi place concluzia. Imi place mamica Bendeac, hehe ! Pupici pt amandoi :rose:
imi place cum scrieti Dna Emilia …..se vede de unde a mostenit Misu talentul……sa ne mai bucurati cu astfel de povestioare.
Va pup. :rose: :rose: :rose:
Ce frumos