Ante-scriptum – Acest post este scris de Margica, un Margica din ce in ce mai revoltat. De fapt, este un post comun fiindca el s-a nascut (postul, nu Margica!) in urma unei discutii pe care am purtat-o vineri seara. Totul a plecat de la un eveniment pe care mi l-a povestit: vreo 20 de manelisti au tinut-o o noapte intreaga cu manele si si galagie in fata blocului in care locuieste. La un moment dat, s-a dus sa le atraga atentia. Din fericire a scapat cu viata dar i-a trecut glontul pe la ureche. Asta e Romania lui 2010… Fiecare din aia 20 fac cate 3-4 copii. Margica abia acum, la 30 de ani, a facut unul. Conform unui calcul simplu, matematic, fetita lui se va confrunta cu 80 de manelisti care vor face petrecere cu manele in fata blocului…
Sunt de acord cu opinia lui ca in Romania nu se pot indrepta lucrurile decat cu biciul. Mi-a mai povestit o chestie senzationala. Pe vremea cand locuia in Londra a vazut o scena uluitoare: un roman beat isi batea joc de un politist lovindu-l peste ceafa si injurandu-l. Politistul a transmis ceva prin statie si, in maxim 10 minute, doi negrii cat dulapul, de la Serviciul de emigrari, au coborat dintr-o duba, au scos cate un baston de cauciuc si l-au batut pe romanas pana l-au lasat lat de fata cu toata lumea. Dup-aia, l-au tarat in duba si au plecat cu el. Corect? CORECT!!!!
In concluzie, cititi postul urmator. Asteptam parerea voastra. Aveti grija de voi!
Pusca. Pistol. Executii publice. Inchisoare. Amenzi pe care sa le platesti intr-o viata. Drepturi suspendate. Maini taiate. Gloante in rotule pentru paralizie. Batai cu sange in miezul zilei in plina strada pentru a fi exemplu pentru ceilalti.
Asta ar trebui sa fie statul si politia romana. Un exemplu dictatorial pentru a corecta si cizela o anumita parte (din pacate din ce in ce mai mare) a populatiei noastre.
Oamenii cu cap au parasit de mult comunitatile construite de comunisti. Comunistii anulau prin dictatura aceasta “smecherie” instalata treptat dupa revolutie. Nu existau smecherasi. Pentru ca le era frica sa existe. Pentru ca daca existau, venea militia sau securitatea (in functie de nivelul de smecherie asumat) si te bagau intr-un beci, cu o lampa in fata, sau fara lampa, si te bateau pana iti disparea si ultima farama de smecherie.
Si atunci, se faceau comunitati. Adica blocuri. In care vecinii se ajutau, se respectau, isi vorbeau civilizat, se imprieteneau, faceau schimb de casete video si se strangeau la ceaiuri, si cand se imbatau sau nu, spuneau bancuri despre Ceausescu. Dar existau comunitati. Si ele supravietuiau. Pentru ca, in general, comunitatile erau construite pentru oameni care proveneau din aceleasi paturi social intelectuale. Erau facute blocuri pentru muncitori, erau repartizati intelectualii, erau tot felul de strategii pentru a incerca pastrarea unitatii nationale. Falsa, pentru ca lumea suferea din multe puncte de vedere, dar exista.
Acum, oamenii cu putere materiala, si care au ceva fundal intelectual, si-au dat seama ca nu pot suporta grobianismul vecinului mitocan si prost-crescut cu Q7 (no offence pentru aceasta masina minunata, poate fi la fel de bine, un X5 sau un ML), care asculta manele toata ziua, cu un sonor bine stabilit, care pune in dificultate comunicarea intregii strazi, si care atunci cand este abordat politicos si rugat sa dea muzica mai incet, raspunde pe un ton ragusit, eventual cu dezacorduri si ferm convins ca strada ii apratine, “ Ce vrei ba? Vrei sa-ti trag una?” “ Nu.” Vine raspunsul. “ Vreau, daca se poate, sa dati muzica mai incet” . “Vrei sa te tund?” “ Nu”. Raspund din nou. “Vreau sa dati muzica mai incet. Se poate?” “ Du-te ba d-aicia, ca-ti trag una…”…., oamenii cu ceva in cap si ceva in buzunar s-au retras in singuratatea unei curti, cu o pusca in casa, si sunt gata sa-si apere propietatea.
Si atunci ma intreb ca un o broasca care se uita la o bariera ce ar trebui sa fac. Sa ma intorc pe calcaie, folosind o veche strategie stradala si sa ma intorc apoi cu un croseu, sa merg pana sus, sa iau ranga de dupa usa si sa aplic cateva lovituri in zona craniului, sau sa scot pistolul si sa-i gauresc rotulele pentru a-l linisti pentru toata viata. Pur si simplu ar trebui sa apelez la politie. Asta si fac. Pentru ca asa se obisnuieste intr-o societate civilizata. Politia era in coltul strazii. Si apelez la ei. Cu chipiurile pe varful capului, obositi de stransul cojilor de seminte din masina, si batand cu varful pantofului pe asfalt ritmul manelei ce rasuna de la vecinul, imi raspund stergandu-se de transpiratie si luand apararea mitocanilor “lasa-l ca a facut si el 24 de ani”…
Multumesc. Romania.
Si noi? Astia care nu ne permitem sa ne retragem in curti prin Baneasa, sau prin Pipera, noi ce facem? Noi cei multi care ne-am tocit creierii prin scoli, noi cei multi care suntem impozitati, noi cei multi care suportam tot ce ne ofera si mai ales ce nu ne ofera statul roman, noi ce facem? Noi cum suportam asta? Macar pe vremea comunistilor, aveam militia. Si concediile oferite prin intreprindere. Si mancam guvizi si hamsii la mare. Si nu ne era frica decat de stat.
Acum nu le mai este frica de nimic. Lor. Noua, ne e frica de scuipatii lor, si ne e frica sa reactionam. Pentru ca trebuie pus la punct cu o ranga de fier in mijlocul strazii ca sa nu mai deschida gura in viata lui in acest fel fata de oameni. Numai ca tot ei au relatii prin politie. Politia care nu face nimic cand ii vede. Si dupa ce il executi te alegi in loc de laude cu un dosar penal, pentru ca ti-ai aparat demnitatea.
Numai o dictatura ne poate scoate din mizeria in care suntem. Numai un limbaj pe intelesul oamenilor carora te adresezi poate avea efect. Pentru un mitocan sec la creier, orice tip de campanie in mass-media, orice tip de relatie care implica litere sau sunete pe care trebuie sa le inteleaga, orice tip de simbol care ar trebui sa il sensibilizeze, totul este o prostie si sunt bani aruncati de stat. Banii astia ar trebui investiti in caini, bastoane, tomfe electrice, si antrenamente pentru politisti, care sa bage spaima in mitocani, care sa invete sa apere cetateanul, care sa invete sa faca omul de rand sa se simta in siguranta intr-o tara in care traiul a devenit un chin.
Cu multa revolta si cu regrete pentru un sistem in care nimeni nu era mai presus de lege,
Eu, un cetatean al acestei tari.
Emanuel Parvu-Margica
Cum sa te ajute politia, cand sunt din randurile lor. Toti ratatii s-au facut politisti ca altceva nu au fost in stare.
Da, sunt de acord. Dar voi inca mai sperati? Eu am 22 de ani, nu am cunoscut perioada de dinainte de 1989, nu stiu alta lume decat asta de acum si nu mai sper. M-am resemnat. Mi-am dat seama ca nu va face nimeni nimic, ca nu va misca nimeni un muschi si nu va deranja din eterna vacanta niciun neuron care in mod normal ar trebui sa munceasca. Si va spun cu cel mai mare regret ca va fi mai rau. Mult mai rau. “Noi cei multi care ne-am tocit creierii prin scoli” nu avem nicio sansa de supravietuire. Suntem sortiti unei vieti mai scurte, plina de stres si de lupte cu morile de vant ale lui Quijote. Va doresc mult succes in lupta contra prostiei. Dar nu cred ca veti reusi mare lucru. Desi nu e o boala (deci nu doare ceea ce ma dezamageste profund), este contagioasa si se raspandeste rapid. Chiar Einstein ne spune ca e infinita. Deci speranta e inutila. Ciao!
Astia suntem noi romanii , genul care se conformeaza si priveste cu teama lasand capul in jos atunci cand trece pe langa astfel de persoane stiind ca daca se va isca un conflict nu are cine sa le dea dreptate pentru ca nu trebuie sa uitam ca banul face legea in Romania si asa are sa fie mereu.Daca pana si politia le da dreptate atunci ce sanse mai avem?In cine ar trebui sa ne punem speranta si cum sa ne mai gandim macar la justitie?
Stau si ma intreb oare chiar nimeni nu poate face nimic? Oare chiar nimanui nu ii pasa ca din cauza specimenelor astora tara noastra si automat si noi am ajuns de rasul celorlalte tari?Am vorbit acum cateva zile cu un american , care in momentul in care a aflat ca sunt din Romania ,prima sa curiozitate a fost : “Oh..and how is it like? I’ve heard it’s like shit!”…Eu in cazul asta ce ar fi trebuit sa raspund?Ca intr-un fel are dreptate.Asta e cel mai urat lucru :sa fii pus in aceeasi oala cu astfel de oameni doar pentru ca sunt cetateni romani.Si din pacate ei ajung sa fie intr-un numar mai mare decat prevede legea.Ma gandesc cu groaza la viitorul meu intr-o astfel de lume.Am 16 ani si nu pot sa spun ca tara asta imi va oferi o sansa sa dovedesc faptul ca insemn si eu ceva si sa imi pot castiga macar traiul decent de care voi avea nevoie.Sunt persoane cu doua facultati care lucreaza pe salarii mizere , persoane cu facultate de drept care lucreaza in restaurante si fast-food-uri si acesti inculti sunt plini de bani ,dar nu stiu sa lege doua cuvinte.Cum e posibil???
Nu imi ramane altceva de facut decat sa sper la ceva mai bun si sa ma uit in continuare cu scarba in jurul meu.
Ar trebui multe schimbate in tara asta, dar cel mai tare ar trebui schimbate 3 lucruri : sanatatea, invatamantul si politia/jandarmeria romana. Cel putin asta e parerea mea.
Tine-o tot asa cu postari asemanatoare celei de mai sus.
Felicitari, cred ca ai investit ceva timp si nervi in asta si multumesc! acum chiar ca voi reveni pe acest blog .
Ma bag sa vad ceva filme acum bafta.
cartea lui radu paraschivescu “Ghidul Nesimtitului” incepe cu un proloc:(balada lui nesimtila) foarte inspirat cred eu in versuri de Serban Foarta :
Coteţul său e-o atenansă
doar în zodiacul fără şansă
al nostru… La Kitai, jigodia
aceasta-şi are nu doar zodia,
dar şi onoarea – el, godacul -
de-a încheia întreg zodiacul.
In apocrifa noastră „zodie
a Porcului”, câte-o cimotie
(sau simplă cunoştinţă) poa’ să
ne-arate cât de norocoasă
e zodia Dumnealui (şi-a Scroafei, -
c-un iz, în plus, ca al garoafei).
Numai că, pentru a fi demn
de-un astfel de benefic semn
(al unui ins din rasa York),
se cade-a fi tu însuţi porc,
cu-o piele cât mai nesubţire
care-ţi aduce nesimţire.
In apocrifa noastră „zodie
a Porcului”, câte-o cimotie
(sau simplă cunoştinţă) poa’ să
ne-arate cât de norocoasă
e zodia Dumnealui (şi-a Scroafei, -
c-un iz, în plus, ca al garoafei).
La ce e nesimtirea buna?
La voiajatul impreu-n
masina-n care se da buzna,
de parca orisiunde ai
urca,-n troleu sau in tramvai,
tu circuli tot cu-autobuzna!
La ce mai este bună pelea
cum spun persoanele acelea-n
a căror minte sonul i
nu ştiu ce are-a ispăşi,
de-a dispărut cu totul, betul,
de el, din ditai alfabetul,
fie ca cumperi pept din peata
fie ca ai pierdut in veata,
fie ca-ti merge ata Featul,
fie ca astia cu-nfeatul
de caini ar trebui, si ei,
facuti cat mai degraba, pei,
fie ca astia de vor pele
de caine pentru-a-si face obele
din ea caciula sau manusi,
i-ar jupui ca de panusi,
porumbul,- “Dati-mi-i pa mana
si-i termin intr-o saptamana”
Porumbul evocat mai sus
dezlantuie o pofta-n plus
de-aer curat si iarba verde,
ca si de micii bine fripti
cu-aromitoare erbi si-nfipti
in tepe,-ncat nu mai poti perde
nici un minut, dand fuga-n spatiul
stramt dintre blocuri, ca nesatiul
sa ti-l astamperi cu gratare,
luand in seama sa le faci sub geamul
vecinului, care, ca neamul
de traista, striga tot mai tare
la tine, ca-l ineaca fumul,
al tau si-al altora, in cumul…
Cand bulangiului nu-i place
cum canta Nicolae Guta,
tu-i strigi: ” la opera,ba,puta,
cu tine,- tras la patru ace!”
-Nene Vasile, ia mai zi-mi-o
p-aia de i-o zisasi chiar asta
seara, lu-aia cu sani d-o kila?
-Fa, taci, ca ti-l trimit pe fi-mio
la tine si te face pasta
da mici; sau muta-te la vila!
Ce-mi pasa mie c-ai esamen
la nu-s’ ce ma-ta. Eu te-njur
caci vreau manele,- nu-s afon
ca aia da faceau un damen
tango, dupa-un magnetofon
da-i adormea pa ai din jur.
Bă, foameo, veaţa-i un ielastic
dă care tragi în chip şi fel,
plesnindu-i p-unii peste bot;
ce dacă,-n jur, îs pungi dă plastic,
la iarbă verde e la fel,
şi-alţi câini cu limba de un cot…
La ce mai este bună pielea
precum a unei pahiderme
de groasă? E că n-ai să semeni
cu toate neamurile elea
strivibile precum un vierme
şi care, cică, ţi-ar fi semeni.
Ce semeni?… Când tu eşti un macho
şi, din merţană, o faci fleaşcă
pe blonda din Trabant, pe care
o scuipi din mers şi-i strigi: „Răgaceo,
te-a căcat mă-ta în caleaşca,
dă nu poţi circula mai tare?”
Sau p-ăla care-i tragi o flegmă
când vrea-s dăşchiză, în plin soare,
geamu-n tramvai şi-o babă, cică,
precisă ca o apoftegmă:
„E corent, maică, şi ne doare
urechile!”. – Ce semeni, Gică?
Ce semeni, Nae?… Poate clone
prin gări şi vămi autohtone,
cu termopane-n rol de sticlă,
de după care câte-o riglă
de calcul, îţi răspunde-n scârbă,
ca unei moi urechi de cârpă, -
conform cutărui Decalog
(ălui vechi, cvasianalog,
doar că oleacă mai excentric),
şi care pune-un punct pe i,
la punctul 2: „Nu te gândi
la ceilalţi. Fii, bre, egocentric.”
Altminteri, nesimţiţii fac
un soi de Internaţională
ai cărei membri-s, parcă, gemeni,
dar, îndeobşte, se prefac
că nu sunt din aceeaşi oală,
fi’ndcă nu vor să aibă semeni.
Ce semeni? – când, plecând la băi
mai totdeauna cu ai tăi
rar singur, – soaţa-ţi, de o zi, e
plină de-o tandră gelozie:
„Să nu uiţi cum urci, dragă,-n tren
să-ţi scoţi pantofii dă teren
şi să rămâi doar în ciorapii
tăi flauşaţi şi albi; iar crapii
în saramură, nici pă ei
să nu-i serveşti fără mujdei,
mujdeiu-n care-ntingi şi cele
vreo doişpe proaspete piftele;
iar dacă-l iei şi p-ăla micu
(care e,-ntreg, leit tăticu’),
lasă-l să umble copăcel
ba chiar de-a buşilea, şi el,
că-nţepeneşte şi, în veaţă,
doar cin’ să-mpinge iasă-n faţă
„A, Şi să nu uiţi, Aurele,
maieul ăl cu găurele
prin care-o adiere simţi,
că prinde bine când îţi scoţi
cămaşa albă din chiloţi
şi din nădragii ăia strimţi.
Şi să nu uiţi să te-ntorci vineri
că e logodna ălor tineri,
iar pentru că la noi nu-i loc,
vom aşeza,-n mai larga casă
a scărilor, o lungă masă
şi vom pofti întregul bloc:
să tacă ăi dă pă palier
c-atunci când pleci, în marşaler,
te-auzi mai rău ca la raliu, -
iar cu-ordinea, îl punem şef
pă ăl bătrân, pă nenea Ştef,
ce-a fost, pă vremuri, caraliu.”
„Dă toate numele mi-e silă,
zisese tac-su, când cu pleaşca
cu decreţelu… S-aibe şiansă,
io zic să-i zicem Nesimţilă!”
Iar soacră-sa, privind în ceaşca
cu nechezol, cam dinspre ansă
spre stânga (ea nu-i zicea toartă,
fi’ndcă ştia de la cocoana
unde fusese fată-n casă,
că se-mbunătăţeşte soarta
când ţii de ansă chiar o cană,
darmite-o franţozească tasă),
spunea, pe urmă, cui credea-n
ghicitul în cafea şi-n dodii
dintr-astea: „După ce-o re’ntorc,
cu gura-n sus, ce să vedea
în ceaşcă?… Ale doişpe zodii, -
iar ultima era un porc!”
ENVOI
S-au scris acestea ca-ntr-o sală
de aşteptare ,-n care ne-
simţirea este abisală
şi imuabilă ca Iadu’ -
ca şi aceea care ne
aşteaptă încă-n Ghidul ne-
simţitului, în care Radu
Paraschivescu,-n acest an,
se-nfurie, – martor Foarţă N. Şerban.
Ce coincidenta! E ora 3 si maine la 7 trebuie sa ma trezesc….am lucrat pana la 1 noaptea si acum as fi vrut sa ma odihnesc…manelele vecinilor fac insa acest lucru imposibil. Am terminat 2 facultati, am muncit din greu si mi-am cumparat un apartament. Si ma confrunt saptamanal cu problema petrecerilor de la vecini. De cateva ori am chemat politia….au venit….au dat amenda….au plecat. Am ramas eu… sa beneficiez de injuriile si privirile simpatice ale chefliilor. Ce ma revolta si mai atre e faptul ca restul vecinilor nu au nimic de obiectat….se lasa intimidati de niste ratati care isi beau mintile. Nu sunt de acord cu violenta, dar uneori m-as vedea intr-un film de actiune de ala prost in care le sparg usa si ii casapesc bine de tot. E frustrant…la ora asta stau si-mi vars nervii pe un blog din cauza unor manelisti…
Eu te inteleg. Si simt exact ceea ce ai simtit tu in acea seara, numai ca eu dau peste sentimentul asta zilnic, sau chiar de mai multe ori pe zi. De aproape 3 ani sunt implicata intr-o relatie foarte frumoasa, cu un cetatean strain, de culoare. Crede-ma, pana si intelectualii se poarta ca manelistii astia din fata blocului tau atunci cand vad o persoana de culoare pe strada. De baietasii de cartier nici nu cred ca mai e nevoie sa zic. Si de cate ori a fost nevoie am apelat la politie.. si a fost in zadar si frustrant. Si noi, oamenii civilizati am inceput sa scoatem ce e mai rau din noi doar pentru a ne apara. E normal sa ai spray paralizant cu tine oriunde mergi, poate chiar si la un film?Da, se pare ca e. E normal sa ai aparat cu electrosocuri in buzunar chiar si cand mergi la cumparaturi?E foarte normal, si necesar.
Mi-e mila de Romania, de tara noastra cu atat de mult potential, dar imi e atat de mila de mine si de viitorii mei copilasi incat astept sa apara prima ocazie de plecare definitiva de aici!M-as duce oriunde si sunt convinsa ca m-as simti in siguranta.
in iasi s-a intamplat ceva ciudat saptamana trecuta, anume:mai multi membri unei minoritati discriminate in Romania si-au mutat domiciliul din comuna sau satul Dallas(denumit astfel dupa cascioarele facute dupa acea casa-vila din celebrul serial)intr-un cartier al Iasului pe malul Bhahluiului. Stateau toti pe malul paraului si faceau scandal care, cum si ce parcela de teren sa ocupe. Lumea se uita indignata cand la ei cand la politistii care se amuzau de mama focului(tratand situatia cu mult calm de altfel!)Pun pariu ca daca eu si familia mea am decide sa ne mutam cu corturile intr0un parc din iasi sau pe domeniul public imediat am fi amendati si fortati sa eliberam zona! In plus n-am nici indrazneala de a circula fara bilet in tren sau in tramvai(mi-am luat deja o amenda care fara voia mea a fost de fapt o spaga). Pe ei nu-i intreaba nimeni nici de bilet nici de nimic si mai fac si pe D.J.-ii (recomand traseul iasi-pascani cu C.F.R. pt. un update muzical gratuit). Am ajuns sa ma simt ca un minoritar in propria mea tara, eu care luptam pt. drepturile lor am fost injurata, furata, scuipata de cei care tipa in gura mare ca sunt discriminati!
P.S.: Conflictul de pe malul Bahluiului s-a terminat pasnic; sub ochii ingaduitori ai “oamenilor legii” minoritarii s-au inteles si si-au impartit pamantul in liniste. Acum se-aud manele, injuraturi si gratarele fumega a mici!
si o monarhie constitutionala ne-ar putea aduce pe linia de “plutire”