Multumesc, Cristina Bazavan

Multumesc, Cristina Bazavan. E pentru prima data in viata cand ma emotionez citind un interviu sau reportaj despre mine. Intr-un fel, ma simt ciudat. Stiu ca defectele mele sunt infinit mai multe decat calitatile. Dar a ales, cred ca a simtit asta, sa vorbeasca despre lucrurile placute, pozitive. E un gest de eleganta si originalitate. Da, originalitate, azi, cand pare ca doar scandalul poate vinde. Prin abordarea acestui gen de reportaj, Cristina Bazavan se intoarce la jurnalismul romantic, documentat, studiat, elaborat. Urez lectura placuta celor care au rabdare sa ma cunoasca prin ochii unui om de presa care, imi dau seama acum, a venit la intalnirea cu mine in calitate de Om, nu de ziarist. Si de-asta a iesit asa…

La 16 ani, Mihai Bendeac isi imagina cum va avea telefon mobil, o masina decapotabila si se va opri intr-o statie de autobuz ca sa-si ia tigari. Acolo va fi EA – fata care nu-i raspunsese la iubirea marturisita cu o jucarie de plus, in clasa IX-a – si-l va privi lung, oftind. El urma sa-i zimbeasca mindru, sa se urce in masina si sa demareze in tromba. „Strict pentru acest moment voiam sa devin avocat si citeam carti de procedura penala. Nu simteam niciun fel de chemare pentru aceasta meserie. Deci atit de nebun eram.”

Cititi tot articolul aici

13 Comentarii

  1. Sebi spune:

    Nu am mai citit cap-coada un articol romanesc de presa de 5 ani. Bravo ! Bun jurnalist, extraordinar actor. Ma inclin.

  2. Cristina spune:

    Imi pare rau ca citesc acest articol abia acum. Imi pare rau ca ti-am descoperit blogul abia acum. Insa mai bine mai tarziu decat niciodata. Te felicit pentru ca esti deschis si spui lucrurilor pe nume, te felicit pentru pasiunea pe care o depui cand vine vorba de munca ta, te felicit pentru Teatru Tv si abia astept sa vad Romanii au artisti.
    Sper din tot sufletul sa relizezi ce ti-ai propus si sa ajungi la un moment dat sa te simti cu adevarat implinit.
    Iti multumesc pentru tot ceea ce faci.

  3. Flori spune:

    minunat articol….pur si simplu nu mai am cuvinte….

  4. Maira spune:

    Oh wow….minunat articol. N-am mai citit de ani buni ceva atat de bine inchegat.
    Renuntasem sa te mai urmaresc, cumva emisiunile isi pierdusera din farmec(cel putin pentru mine) si mi se pareau superficiale, fara morala.
    Dar daca intr-adevar vrei sa faci teatrul de televiziune asa cum e descris in articol, felicitari! Sincere felicitari! Si iti doresc sa fie un real succes, cred ca avem nevoie sa ne intoarcem un pic la umorul de calitate descris perfect asa: “Spiritual, nu glumet, malitios, nu zeflemist”.

  5. Kristina spune:

    Tot ce am citit in articol se regaseste aici in blogul tau,blogul tau e ca o carte pentru mine,pe care am citit-o cu asa multa placere si o citesc in continuare cu aceeasi placere.Imi place foarte mult ca esti deschis cu noi toti,un lucru destul de rar.Se simte aici sinceritatea ta si pasiunea pe care o transpui in cuvinte.Te apreciez,te stimez,te iubesc(stiu ca te copiez,dar pur si simplu e ceea ce am simtit,simt si voi simti) ma bucur nespus daca imi citesti comentariile.
    Multumesc!

  6. veve spune:

    P.S. ar mai fi si Gigi Ghinea…la a carei lansare am fost azi (azi, ieri, zii cum vrei, eu nu am dormit de vreo 30-35 de ore)….cu “Iubirea care vindeca” , care ar fi continuarea de la “Cum m-am vindecat de nefericire”…(asta e bunicica, prima nu am apucat sa o citesc, avand jurnalul Oanei Pellea)…daca te tii de tehnici…si esti un bun autodidact…chiar ajuta!! E de suflet, si totusi, e posibil sa ma fi impresionat datorita estrogenului si progesteronului…poate la testosteron nu prinde…dar merita incercat….cum zicea o babuta azi, ca e cartea ei pt vacanta, pt perioada cand va merge la tratament……..

  7. veve spune:

    Tocmai am terminat de citit jurnalul Oanei Pellea, care m-a zdruncinat….ce bucurie sa fii actor! cata bogatie sufleteasca si ce mod constient de a vedea lumea….si suferinta…f multa suferinta….ma intreb daca sunt astfel de oameni in domeniul meu…..daca sufera la moartea colegilor de breasla……si spune ea……..ca 78% din populatia tarii, nu a intrat vreodata intr-o sala de teatru….asta nu pot sa cred…la inceputul lunii a fost Festivalul de Teatru Dar…iar salile au fost arhipline….la toate spectacolele….am vazut niste piese geniale….M-am hotarat sa devin prost (Timisoara), Caii la fereastra (Botosani, asta a fost marcant…fff bun spectacolul)……ideea era…ca anumite pasaje din carte….m-au dus cu gandul la interviul tau……boemie, singuratate, suferinta, tristete, depresie…..poate m-a impresionat pt ca sunt femeie, nu stiu, dar ti-o recomand!!

  8. Multumesc Mihai Bendeac ca ai umplut youtube-ul cu o multime de surse de buna dispozite, ai tot respectul meu man!
    Stiu ca indraznesc cam mult dar voi posta si eu un link catre blog, in cadrul acestui comentariu.

    http://dragosfainoiu.wordpress.com/2011/07/19/cine-este-mai-vinovat/

  9. Cris spune:

    Nu-mi dau seama exact ce aduce nou acest interviu, intrucat cei care te apreciaza, iti stiu povestea de pe blog. Imi dau seama acum, recitind ideile pe care tu deja ni le-ai impartasit de-a lungul timpului, ca de fapt, iti esti cel mai bun promoter. :)

  10. Flori spune:

    Este bine ca exista oameni precum Cristina Bazavan care reusesc sa faca interviuri realiste despre diferiti oameni. Trebuie sa recunosc ca imi creasem o parere nu tocmai buna despre actorul Mihai Bendeac dupa ce am vazut secvente din “In puii mei”. Mi s-a parut o diferenta enorma intre personajul de teatru si personajul de televiziune.

    P.S.: La vita e bella este intr-adevar un film genial.



Adaugă un comentariu

 

Anunţă-mă despre viitoarele comentarii

 

 

Copyright © 2008-2012 Mihai Bendeac.Ro Toate drepturile rezervate. Administrat si intretinut de: Oversize