“Niciodata o femeie nu va fi mai importanta decat cariera mea”

Interviu de: Florina Tecuceanu
Articol preluat integral de pe Adevarul.Ro

Celebrul actor crede că artistul trebuie să ofere un anumit tip de satisfacţie celor care îl privesc pe scenă. Astă-seară, de la 20.30, Bendeac va da o mostră de talent telespectatorilor Antenei 1, în spectacolul de teatru TV “Doctori de femei”.
Mihai Bendeac suferă de o formă de nebunie frumoasă, proprie artistului care-şi urmează până în pânzele albe visul obsesiv: acela de a aduce teatrul TV în prime time. A stat şase luni în recluziune, nu a câştigat niciun ban şi a ieşit din singurătatea fiinţei lui – da, Mihai Bendeac este un bărbat de 30 de ani, celebru, talentat, foarte bine plătit, dar cumplit de singur – doar ca să încerce să-i convingă pe greii din televiziuni, cei care gândesc în cifre de audienţă, că spectacolele de teatru TV, mai ales cele de comedie, pot fi un pariu profitabil. Interviul cu actorul Mihai Bendeac a avut loc într-o după-amiază de început de martie, la Teatrul de Comedie, în cabina sa, în pauza repetiţiilor spectacolului “Doctori de femei”. În câteva rânduri, pe scenă, a provocat involuntar hohote de râs, la replici proprii, neincluse în scenariu, iar în timpul interviului, furat de discuţie, a improvizat personaje imaginare, personaje colective şi, probabil, personajul propriei vieţi. Mihai Bendeac chiar este o figură. Îţi spune la început că se fereşte să dea interviuri, pentru că, zice el, este timid “ca o fată mare”, apoi acceptă, din generozitate sau din politeţe pentru jurnalistul de sex feminin care l-a aşteptat o oră, în sală. În ţinută lejeră, purtând ochelari cu rame groase, de hipster, poate fi confundat cu un tip desprins din cotidian, dintre cei care merg agale prin Centrul Vechi, aflat la ani-lumină de personajele pe care le-a interpretat în “A douăsprezecea noapte”, “Leonce şi Lena”, “Doi tineri din Verona” sau “Doi pe o bancă”. Din primele fraze, îţi dai seama că, la el, ideea cu “Teatrul TV” a devenit o obsesie compulsivă, de care va scăpa doar după punerea ei în practică. Este convins că Universul îi ascultă dorinţele şi orice-ar face este sortit succesului pe care şi l-a imaginat la vârsta de 16 ani. Atunci, când copilăria încă îi era aproape, Mihai Bendeac avea vise mari şi energii fabuloase îi dezvăluiau, profetic, viitorul: visa cu ochii deschişi că dă autografe, ştiind că mai târziu exact aşa se va-ntâmpla. La repetiţie, se dăduse pauză la actori şi la personalul tehnic, dar el a rămas pe scenă, să mai filmeze câteva promo-uri pentru spectacolul “Doctori de femei”, care va fi difuzat astă-seară, la Antena 1, de la ora 20.30. Odată ce şi-a terminat treaba, întrebarea a venit firesc, de la omul, nu de la celebrul Mihai Bendeac: “Facem şi noi interviul ăla?”.

“Adevărul”:
Spuneai, adineauri, că eşti timid “ca o fată mare”. Cum se manifestă timiditatea la un om care este expus permanent publicului?
Mihai Bendeac:
Îţi dau un exemplu: niciodată, la mine acasă nu a fost mai mult de încă o persoană. Nu suport să chem la mine prieteni. Nu îmi place să mă văd cu rudele. Nu sunt om de familie, dacă vrei. Am o masă săptămânală cu mama şi cu tata, cu fratele meu, eventual cu bunicii. De asta nici nu m-am însurat, nu am făcut copii. Nici nu cred că vreau să am copii.

Treaba cu familia, copiii, este de înţeles: când eşti în stratosferă – vreau să spun că eşti deasupra multor actori din generaţia ta -  nu te gândeşti la făcut copii!
Ştii de unde a plecat chestia asta? De la faptul că mi-am programat destinul. Eu nu sunt absolut deloc surprins de ceea ce mi se  întâmplă. La vârsta de 16 ani dădeam autografe imaginare, iar acum le dau exact cum îmi imaginam atunci. De la un punct, mi-am dat seama că tot ce este în jurul meu este manevrabil. Şi că dacă îmi propun ceva, îmi va ieşi. Pentru mine nu există altă variantă: orice îmi propun, îmi iese. Puterea gândului este fabuloasă: sunt acum zeci de oameni care mută decoruri, actori care repetă pe scenă. Şi totul a plecat de aici (arată spre cap).  Proiectul cu teatrul a fost la început doar un gând al meu şi îmi place ca orice gând să îl transform în realitate. Şi dacă cineva mi se opune, îl calc în picioare.

Eşti un om lipsit de scrupule, vrei să zici?
Profesional, da. Sunt lipsit complet de scrupule, sunt foarte rău. Întotdeauna, în proiectele mele, trebuie să fie ca mine. Bineînţeles că accept idei din jur, dar pentru ceea ce mi-am propus, în drumul meu, nimeni nu îmi stă în cale! Şi sunt foarte rău pentru că, în primul rând, sunt rău cu mine. Şi dacă cer atât de mult de la mine, îmi permit să cer şi de la alţii. Mă enervează oamenii pentru care nu contează ceea ce fac, pentru care munca lor este “un alt ciubuc”. Şi pe ăia îi calc în picioare de câte ori am ocazia. Nu îmi plac şuşaniştii. 80% din vechea generaţie asta sunt: nişte şuşanişti de cea mai joasă speţă. Ei au distrus ceea ce înseamnă showbiz în România, ceea ce înseamnă spectacol.

Dar şi tu eşti acuzat că ai făcut acelaşi lucru cu emisiunea “În puii mei”!
Îţi dau exemplu două personaje pe care le-am parodiat: unul este Marian Vanghelie, primarul sectorului 5, celălalt este Gigi Becali. I-aş invita pe oameni să se uite la câteva scheciuri pe care le-am făcut cu aceste personaje, apoi să se uite la o filmare care a ieşit de curând, cu aceste personaje care îşi bagă şi îşi scot din morţi şi din familie. Şi atunci o să înţelegeţi că eu am fost mic copil. Am fost acuzat de vulgaritate. Am obligat eu poporul român să-i aducă pe ăştia în funcţie? Pe bune, la mine era un personaj destul de simpatic Vanghelie! În realitate, el este un golan care înjură şi scuipă şi îşi bagă în oricine. Mulţi au spus: “Domn’e, genul acesta de personaje, Fernando sau mai ştiu eu care, sunt nocive. Domn’e, ai promovat nonvalori!”. Nu e problema mea că un copil se uită şi imită comportamentul. Este problema familiei că nu îi spune: “Prietene, Bendeac ironizează acel tip de comportament, nu îl promovează!”.

Personajele Becali şi Vanghelie au ajuns să fie imitate de majoritatea adolescenţilor, după ce l-au văzut pe Bendeac parodiindu-i la TV! Cred că, o vreme, ai fost idolul acestor adolescenţi!
Nu, nu cred că am fost un idol!

Fratele tău se uita la “În puii mei”?
Da, se uita!… Sună paradoxal, dar eu am renunţat la “În puii mei” pentru că a reprezentat o etapă extrem de necesară în cariera mea. Ştii care este chestia? De ce nu a făcut nimeni teatru TV în ultimii 25 de ani, deşi avem actori foarte mari în ţara asta? Pentru că niciunul nu ar fi fost luat în seamă! Dar când ai adunat o masă de public extrem de pestriţă, de la ultimul manelist până la oameni foarte OK, în momentul ăla te duci şi întrebi: “Voi ce vreţi?”. “Încă un show TV”. Şi ei te întreabă: “Dar de ce ai renunţat la show-ul ăsta, care mergea?”. “Treaba mea de ce am renunţat, dar eu vreau să aduc teatrul pe TV”. Eu am stat şase luni pe bară, pentru că nimeni nu a avut încredere în proiectul ăsta cu teatrul. Nimeni.

Spune nişte nume de oameni sau de posturi TV!
Nu aş vrea să fac asta. Sunt oameni importanţi din TV, oameni vizionari, oameni în care aş avea oricând încredere. Oameni care au zis: “Nu, Gogule, nu!”. M-am uitat în ochii celui mai vizionar om de televiziune din România şi i-am spus: “Nu, nu este aşa, eu asta trebuie să fac, să aduc teatrul TV în prime time”.  Şi până la urmă, şi-au dat seama: “Bă, ăsta este nebun, nu o să revină pe TV până nu face treaba asta”. Şi până la urmă au fost nevoiţi să accepte.

Şi până la urmă te-ai întors la Antenă, cu care rupsesei relaţiile…
Dar nu vreau să se înţeleagă greşit! Eu nu sunt vedetă a Antenei 1 şi nu o să fiu niciodată. Eu sunt un artist care are un contract cu un post de televiziune. Atât.

Aţi căzut la pace? Antena 1 ţi-a cerut peste un milion de euro despăgubiri după ce ai oprit “În puii mei”!…
Pentru mine, banii n-au niciun fel de relevanţă. Sunt un tip care stă cu chirie, are trei perechide blugi şi nu îl interesează banii. Nu pentru a face bani m-am născut. Poate să îmi ceară Antena 10 milioane. Şi ce-o să-mi facă, o să mă bage la puşcărie? Şi dacă mă bagă la puşcărie, niciodată, între un artist şi un trust media, publicul nu va da dreptate trustului media. Cred că un post media şi-ar face un deserviciu să bage la puşcărie un artist.

Care-i reţeta, cum faci ca orice îţi propui să devină realitate?
Se numeşte programarea mentală. În primul rând, îmi pun pe  hârtie ceea ce doresc. Apoi cer universului ceea ce vreau. Universul asta aşteaptă, este la dispoziţia ta. Trebuie doar să îi comanzi!

Este o viziune de om optimist!
Eu nu sunt un om optimist, sunt o fire extrem de depresivă, am tulburare bipolară.

Toţi actorii sunt bipolari, metaforic vorbind, pentru că pot trece cu uşurinţă de la o stare emoţională la alta. Eşti bipolar pentru că aşa crezi tu, sau este un diagnostic medical?
Eu vorbesc despre stări depresive, despre momente crunte din viaţa mea, cu tentative de sinucidere. Uneori, depresia poate fi la fel de cruntă precum un cancer. Au fost perioade în care depresia a durat trei luni. Eşti depresiv şi tu poate seara ai spectacol şi joci într-o comedie…

Universul care îţi împlineşte dorinţele îl include pe Dumnezeu?
Nefiind o persoană religioasă, îmi repugnă total ideea de religie. Am renunţat la ortodoxie, care mi se pare o aberaţie sinistră, şi văd lucrurile puţin altfel. Îl percep pe Dumnezeu, căruia nu îi spun “Dumnezeu”, îi spun “Forţă”, ca făcând parte din mine. Nu mă uit la cer să mă rog, mă rog în mine. Mă uit la tine şi îmi dau seama că şi tu eşti Dumnezeu, că şi maşinistul care mută decorul poate fi Dumnezeu. Şi tratez oamenii ca atare. Însă în momentul în care cineva nu este îndeajuns de demn pentru treaba asta, încerc să îl elimin. Dacă va fi să am un copil, nu l-aş boteza, pentru că nu îmi bag copilul în biserică.

Atitudinea ta poate fi înţeleasă de oamenii care au căutări în afara dogmelor, nu şi de societate!
Am un principiu: dacă cineva are o problemă cu mine, mă doare ăn cur! Nu m-a interesat niciodată să fiu genul de vedetă care spune lucruri “care se spun”, ci ceea ce crede. Nu vreau să fiu genul de om care se duce spre acele gândiri proprii poporului român, doar ca să atragă o categorie de public.

Ai spus că îţi pui cariera în joc pentru “Teatrul TV”. De ce ai fost atât de radical?
Poate am exagerat un pic, dar e un caz unic de om de televiziune din România care renunţă la un show de succes. Nimeni nu a înţeles de ce am renunţat la “În puii mei”. Am renunţat tocmai pentru că era un proiect de mare succes. Mi-am propus să opresc lucrurile atunci când ele sunt la apogeu. În România, în afară de Horia Brenciu (şi chiar şi el a aşteptat foarte mult timp), nu a existat niciun alt caz în care omul respectiv să revină la succesul de dinainte.  Şi aici avem o întreagă listă: Florin Călinescu, Teo, Andreea Marin, Mihaela Rădulescu. Este punctul maxim în care poate să ajungă “În puii mei”? Da. Poate să mai ţină în punctul ăsta de maxim? Poate că da. Ei, hai să îl oprim. Şi aşa am să fac în continuare.

Teatrul TV a avut o tradiţie pe TV5, în urmă cu nişte ani, când se difuzau spectacole  de comedie… De acolo ai căpătat credinţa în reuşita proiectului?
Cu teatrul TV s-a întâmplat următorul lucru. Mă decisesem să fac proiectul ăsta şi am avut o revelaţie. Într-o seară, mă sună Dan Chişu, care era la Festivalul de la Cannes, şi mă întreabă: “Stai jos?”. “Da, stau jos”, îi zic. Zice: “Bă, fii atent. Sunt în Franţa, mă uit pe France 2″,  (France 2 este al doilea post de televiziune ca audienţă, după TF1) “şi e teatru TV. Ştii ce piesă e? «Tailleur pour dames» («Doctori de femei»)”. Şi am început să mă interesez: în Franţa, un tip, probabil un nebun ca şi mine, s-a gândit în felul următor: “Vreau să aduc teatrul TV în prime time”. Ei dădeau teatru pe France 3, cum se dădea la noi pe TVR Cultural, la 12.00 noaptea. Şi aici fac o paranteză: de-aia mi-a fost greu să convig să aduc teatrul la TV, pe un post comercial, că veneau toţi cu argumentul că se dă teatru pe TVR Cultural. Păi cine ştia de teatrul de pe TVR Cultural? Iar TVR Cultural era un post mizerabil! Nu am înţeles niciodată de ce cultura trebuie să fie plictisitoare. Dacă este cultură, trebuie să vorbim rar şi apăsat (aici, Mihai Bendeac îşi schimbă mimica, devine sobru şi vorbeşte rar şi apăsat, cum fac oamenii de cultură la televizor). Băi, du-te, băi, dracului! Adu cultura şi pentru cel care nu este cultivat! Păi atunci ce sens are să apari la televizor? Păi dacă mie îmi vine acum să fac teatru şi să pun “Medeea” sau mai ştiu eu ce piesă de Cehov… A, că la un moment dat, după ce câştigi publicul, se va putea să pui şi Cehov, e altă poveste… Dar începi cu nişte comedii bulvardiere. Şi acum revin la tipul din Franţa, care a zis: “Pe banii mei, pun teatrul în prime time, la TV, dar pun ce vreau eu”. Şi au pus comedie bulevardieră, iar în prima seară au bătut, la audienţă, cel mai mare show de pe TF 1. Era chiar un titlu:  ”Oui, Monsieur! France 2 a gagné le pari” (“Da, domnule! France 2 a câştigat pariul!”, n.r.) . Cred că acesta este un mare pariu.

Cu alte cuvinte, poate vom citi şi noi: “Mihai Bendeac a câştigat pariul cu teatrul TV”!
Nu cred. În presa română niciodată nu vom citi aşa ceva. În presa din România o să apară: “Bendeac a ieşit beat cu două tipe dintr-un club”. Ceea ce nu-mi creează, de altfel, niciun fel de probleme. M-a deranjat această expunere excesivă a vieţii mele private şi, mai ales, a vieţii mele de noapte. Dar sunt un burlac căruia îi place să iasă seara uneori, care se îmbată, care mai fumează ceva, care mai ia o gagică acasă. Care-i problema? Nu se mai uită lumea la televizor, la produsele mele? Cui îi place, se uită oricum. De-aia nu am suportat niciodată genul ăsta de discurs ipocrit (îşi modifică vocea, devine un personaj grav): “Eu îmi iubesc publicul”.  Băi frate, publicul se uită la tine din interes. Publicul are un interes imediat. Îi provoci plăcere, ca la curve. Artisul e plătit ca să provoace plăcere. Crezi că oamenii se uitau la “În puii mei”, sau se uită la “Teatru TV”,  pentru că mă iubesc pe mine? Nu! Se uită pentru că le place, pentru că le aduce ceva!  Şi atunci, da, pot să le mulţumesc pentru că se uită la mine. Ce este asta, “Am publicul meu?”. În România, nu există vedete. Vedetă este aia care nu poate să iasă din casă fără bodyguarzi. Mi-aş dori să ajung în punctul acela, dar este foarte mult de muncă şi trebuie să se schimbe showbizul ca atare.

Zici că publicul are un interes. Dar tu ce interes ai?
Este singurul lucru pe care îl am, este singura parte fericită a existenţei mele. Munca te face fericit. Eşti depresiv, dar eşti şi fericit: Ce paradox!.. De foarte multe ori mi se întâmplă să plec de la teatru spre casă, singur. Sunt om om foarte, foarte singur. Singurătatea mă ajută pe partea mea creativă, dar, uneori, o resimt dureros. Sunt multe momentele în care mă însingurez.

Ce anume vrea publicul de la un om de televiziune?
Uite, eu le spuneam ceva celor din TV. În televiziune, toată lumea este obsedată de studiile de piaţă. Eu cred că asta nu denotă altceva decât lipsa talentului şi a ştiinţei de a face televiziune. Cum adică să întrebi publicul ce vrea? Păi datoria publicului este să nu vrea! Publicul nu trebuie să vrea. Publicul trebuie să fie uimit, să fie surprins! “Mă, Publicule, ce-ai vrea să vezi la televizor?” (i se schimbă vocea, instantaneu devine personajul colectiv numit “Publicul”).  ”Nimic, mă, Gogule! Vreau să văd ce gândeşti tu, că de-aia eşti acolo! De-aia eşti om de televiziune, ca să creezi! Ca să îmi arăţi tu ce vreau să văd! Să mă înveţi, iar eu să zic: «Uite bă, n-am ştiut că mie îmi place chestia asta»”. Păi eu de ce sunt aici, dacă întreb publicul ce vrea?

Vrei să spui că talentul publicul, în mod inconştient, caută talentul?
Da, dar dacă talentul nu este dublat de muncă şi infinite renunţări, degeaba există!

La ce renunţi tu, Mihai Bendeac?
Eu renunţ şi la sex, de exemplu! De două săptămâni nu am mai făcut sex. Tocmai pentru că m-am concentrat pe proiectul cu teatrul. Am tot felul de reguli. De exemplu, cu două zile înainte de spectacol, nu fac sex, ca să îmi adun energia care trebuie să se manifeste artistic pe scenă. Am un anumit regim alimentar. Renunţi la famillie, o bună perioadă de timp, renunţi la călătorii, pentru că trebuie să şi se aşeze gândurile, renunţi la distracţie. Renunţi, renunţi, renunţi! Eu am renunţat la un salariu mare, ca să fac proiectul acesta cu teatrul. Eram, poate, cel mai bine plătit tânăr actor din România. Şi acum cred că sunt. Şi timp de şase luni nu am câştigat nimic. Am zis “Nu, nu fac nimic altceva, trebuie să fac proiectul acesta!”.

Ai un ritual înainte de spectacol?
De obicei mă uit la un spectacol Queen. Mă ajută foarte mult. Fac duş într-un anumit fel, îmi spăl membrele într-un fel anume – cred că ţine de o superstiţie. Practic un fel de concentrare, în cabină, şi îmi spun anumite lucruri în gând, am un anumit discurs motivaţional.

Cum lucrezi cu mintea ta?
Greu, pentru că este ca un copil răsfăţat. Ea vrea să se concentreze pe anumite lucruri, iar eu trebuie să o canalizez acolo unde trebuie.

Un actor pe care îl admiri?
De Niro, Pacino, Jack Nicholson? Nu, nu vreau să joc ca nimeni. Dacă este să mă gândesc la actori români în viaţă, de departe, cel mai profesionist este Victor Rebengiuc. Dacă ar fi să mă gândesc la comici români, cred că cel mai bun pe care l-am avut a fost Dem Rădulescu. Ca tehnică şi ca simţ comic, Toma Caragiu. Acum s-a legat o treabă extraordinară, odată cu moartea lui nea Dan (umoristul Dan Mihăescu – n.r.), prietenul meu. În noaptea de Revelion, chiar dacă avea dureri cumplite din cauza cancerului, mi-a scris ceva, a vrut să îmi dea un cadou, de ziua mea, care era în februarie. El ştia că nu va mai apuca ziua mea… Şi doamna Simona, soţia lui, nu a vrut să îmi dea cadoul decât de ziua mea, pe 16 februrie. Nu aş fi crezut că voi primi vreodată aşa ceva… Ştii că Toma Caragiu i-a scris, înainte să moară, pe un staniol de la un pachet de ţigări: “Dacă posteritatea se va întreba vreodată cine a fost cel mai iubit dintre prietenii mei, fii drăguţ şi arată-le această bucată de hârtie”. Semnat, Toma Caragiu. Era cel mai de preţ lucru pe care nenea Dan îl avea ca amintire. Şi mi l-a lăsat mie. S-a chinuit mult să scrie, avea dureri, i-a ţinut doamna Simona mâna…Şi a scris: “Dăruit de Toma Caragiu lui Dan Mihăescu, în data cutare, şi dăruit de Dan Mihăescu lui Mihai Bendeac, cu aceleaşi gânduri”. Eu am înţeles că trebuie să plec pe un drum pe care el îl ştia şi, la un moment dat, să găsesc pe cineva căruia să îi dau, la rândul meu, această bucată de hârtie, să încurajez pe cineva. Şi eu am fost, la rândul meu, încurajat de nişte oameni.

Cine sunt acei oameni care te-au încurajat?
Unul a fost Gelu Colceag, profesorul meu care, cu mine, a fost, de departe, cel mai dur. De câte ori nu m-a ameninţat că mă dă afară din şcoală!…

De ce?
Pentru că eram considerat foarte bun, la facultate, mă foloseau mult şi studenţii de la Regie. Şi se întâmpla să mă duc la şcoală la ora 12.00, la prânz, şi să mai ajung acasă la patru dimineaţa. Pentru că aveam repetiţii pentru actorie, după care începeau repetiţiile pentru spectacolele celor de la Regie şi tot aşa. Când munceşti până la patru dimineaţa, este foarte greu să te trezeşti la ora 9.00 şi să te duci la Balet sau la Istoria teatrului. Am chiulit la Istoria Teatrului, în demenţă! Ştii de ce? Pentru că, de la vârsta de 15 ani, când am hotărât să devin actor, am început să citesc „Istoria teatrului românesc“! O ştiam chiar mai bine decât profesorul care  ne preda la clasă. Iar asta cu dansul şi baletul, la momentul acela, nu mă atrăgea, poate şi pentru că eram prea obosit. Oricum, Gelu Colceag era mult mai dur cu cei buni! Alt om care m-a încurajat a fost George Ivaşcu, cel care m-a pregătit pentru examen.

Pentru admitere?
Da, cu el am făcut pregătire pentru admiterea la Teatru. A avut un curaj dement! La proba de Monolog, îmi zice: “Băi, nu vrei să spui «A fi sau a nu fi»”? Îţi dai seama, un puşti care dă admitere la Teatru se duce şi spune cel mai cunoscut, cel mai spus monolog din istoria teatrului universal! Şi m-am dus la examen, am spus monologul şi mi-a zis Adrian Titieni: “Domnule Bendeac, te rog să reţii cum ai spus acest monolog, pentru că nu-l vei mai spune niciodată astfel!”. L-am spus atât de simplu, atât de clar, atât de uman!…   E foarte greu să-l spui astfel, ca actor, pentru că, pe parcurs, începi să deprinzi anumite cârlige, să te contaminezi cu tehnica actoriei… După care, am recitat o poezie pe care o spusese la televizor George Ivaşcu, în urmă cu câteva luni. Şi când s-au prins ei, după câteva versuri, că puştiul o zice bine, cineva spune: “Aţi putea să spuneşi poezia asta şi să îl imitaţi pe George Ivaşcu?”. Şi eu zic “Da”. Şi când am început să îl imit pe George Ivaşcu, Radu Gabriel a căzut de pe scaun. Au început membrii juriului să râdă cu un râs homeric. Îl imitam perfect pe Ivaşcu. Şi am ieşit din sală…

Şi ai fost admis!
Da. Cu o notă foarte mare. Îmi aduc aminte că tata nu a fost deloc de acord să dau la Teatru, îmi spunea că o să mor de foame. Când au apărut rezultatele, a venit şi el, şi mama. În faţa blocului, tata a început să plângă. Eu l-am văzut de două ori plângând: când a murit taică-său, şi când am intrat eu la Teatru. A fost foarte impresionat! Mi-ar plăcea să trăiesc din nou starea aceea de student!

Cum trăiai tu starea de student?
Aveam mult mai multă energie. Acum trebuie să mă concentrez mai mult, să îmi potenţez ritmul vieţii, să îmi păstrez energia pentru teatru. Atunci puteam să fac orice! Mă distram într-o zi până la patru dimineaţa, iar a doua zi eram megafresh. Poate că era şi energia vârstei, aveam 18 ani! Acum am 30. Eram mult mai aproape de copilărie şi aş vrea tare mult să mă apropii din nou de perioada aceea!

Ai un frate foarte tânăr. Ce vârstă are Andrei acum?
Va împlini anul acesta13 ani.

Nu trăieşti alături de el anii copilăriei lui?
El şi colegii lui, la vârsta de 12-13 ani, sunt diferiţi de cum eram eu. Fratele meu este mult mai inteligent decât eram eu la vârsta lui, e mai inteligent decât mama, decât tata!

Ce ar vrea să fie fratele tău când va fi mare?
Momentan, face baschet! Nu ştie exact ce va face mai târziu. Sper să nu se facă artist.

Tocmai tu spui asta?
Da, pentru că nu aş vrea să fie judecat în funcţie de mine. Ar avea o povară de dus şi nu cred că e OK. Mie mi-ar plăcea să facă ce vrea el. Aş vrea să îi pot oferi confortul financiar necesar, cel puţin până la vârsta de 30-35 de ani, dacă îşi va alege ceva care nu e OK din punct de vedere material, ca să facă ce vrea el. L-am învăţat să nu asculte ce îi spune societatea. Să nu fie religios decât dacă simte. Dacă are o problemă la şcoală, să se ridice şi să îi spună profesorului. Şi dacă el este altfel, să fie altfel.

Dar pentru tine ce-ţi doreşti, în viitorul apropiat, dar şi pe termen lung?
În viitorul apropiat, îmi doresc să devin mult mai profesionist decât sunt acum. Pe termen lung, să am o carieră care să îmi permită să am foarte multă putere. Să am puterea de a face numai ce vreau eu. În orice proiect al meu, să se întâmple în mod dictatorial, aşa cum vreau eu.

“Leoaica tânără, iubirea” ţi-a sărit în faţă, te-a rănit vreodată?
Nu ştiu dacă am iubit până acum! Îmi iubesc familia. Pe mama, pe tata, pe fratele meu. Sunt mult prea egoist şi nu am întâlnit vreo femeie, deşi recunosc că am cunoscut femei senzaţionale, care să mă facă să iubesc. Şi nici nu vreau să se întâmple asta! Dacă s-ar întâmpla, aş renunţa instantaneu la ea, oricât de mult m-ar durea. Niciodată o femeie nu va fi mai importantă decât cariera mea! Maximul pe care îl va putea atinge o femeie, în comparaţie cu munca mea, este de 25-30 la sută şi aşa trebuie să rămână, pentru ca să pot rămâne concentrat pe munca mea. Pentru asta cred că m-am născut şi nu voi permite niciodată, niciunei femei, oricât de minunată ar fi ea, să intervină peste cariera mea!

“Doctori de femei”, distribuţie şi caseta tehnică Astăzi, de la 20.30, Antena 1 dă startul la „Teatru TV“, cu piesa „Doctori de femei“. Programul „Teatru TV“ are la bază o idee originală a actorului Mihai Bendeac şi îşi propune să readucă în atenţia publicului cele mai frumoase piese de teatru din ultimii 30 de ani, jucate pe scenele unor importante insituţii teatrale din România. Din distribuţia spectacolului “Doctori de femei” fac parte: Mihai Bendeac (Bassinet), Adrian Titieni (Aubin), Anca Sigartău (Rosa), Emanuel Pârvu (Moulinaux), Mariana Dănescu (Yvonne), Andreea Vasile (Suzanne), Vlad Corbeanu (Etienne), Gabi Costin (Pomponette), Căţelul Hugo. Regie artistică: Emanuel Pârvu. Designer: Irina Schrotter. Adaptare de Emanuel Pârvu după “Tailleur pour dames” de George Feydeau. Spectacolul se află în stagiunea actuală a Teatrului Metropolis.

Interviu: Florina Tecuceanu
Articol preluat integral de pe Adevarul.Ro

42 Comentarii

  1. Samu spune:

    Ca si actor…esti foarte bun. Si chiar urmaresc cam tot ce se poate gasi pe net cu tine. Ca si om, caracter, modul tau de a gandi…te gasesc foarte infect. Pur si simplu promovezi un stil de viata care daca parintii tai lar fi abordat, tu nici nu ai mai exista, pentru ca, nu-i asa, tu nu poti avea o familie?! Pentru tine cariera inseamna totul…
    Ori familia este lasata de la inceputurile ei…pentru a ne gasi noi fericirea, nevasta este lasata pentru a ne completa si copilul/copiii, suntem obligati sa dam si noi viata asa cum si parintii nostri au facuto la randul lor.
    Respect pentru actorul Mihai Bendeac.
    Total in dezacord cu felul in care gandesti…

  2. andreea spune:

    te ador!!

  3. ania spune:

    Nici nu ma gandeam ca o sa publici comment-ul meu!
    Se vede treaba ca publici doar comentariile celor care sunt pupatoriincuratori!
    Bravo ! ce sa zic? asa coloana vertebrala ai!!!!!

  4. ania spune:

    Domnule Bendeac!

    Dupa ce am citit acest interviu am ramas cu un gust amar!
    Rar am vazut un om mai egoist si mai cu nasul pe sus ca dvs!
    Daca inainte , va simpatizam , ca un tanar actor cu oaresce potential….. acum va detest!
    Nu am vazut asemenea ,,fumuri,, la nici un actor mare! Si cand zic mare , ma refer la : Beligan, Rebengiuc, Moraru, Dinica, Albulescu … si lista poate continua!
    Sunteti atat de la inceput de drum , incat nici nu contati … !
    Renuntati la aerul asta de rebel ! Nu va prinde bine! Mai ales ca reteta asta au testat-o si altii( ex Florinel Piersic Jr ) fara rezultat!
    Reveniti cu picioarele pe pamant !
    Si jucati curat, frumos dar mai ales…. modest!
    Modestia e cea mai mare calitate a unui actor!
    Vanitatea este cel mai mare dusman!

    De la cineva care iubeste teatrul si actorii!
    Ania- un spectator modest

  5. andreea deea spune:

    Buna,
    Urmaresc cu mare interes emisiunea Icomedy…nu te-am urmarit constant cand erai la mondenii sau la in puii mei, insa “microbul “m-a prins odata ce s-a difuzat reluari ale show-ului in puii mei. Te urmaresc pe net cum il imiti pe Banciu…esti tare, rad cu lacrimi. propunere: mai imita-l pe banciu, iti iese…vreau sa vad episoade noi cu Banciu…si as vrea sa vad o bataie in rime intre Andreea Marin si Lavinia, sau Oana Zavoranu.
    Te admir , ceea ce-ti propui devine realitate, continua sa visezi si nu te lasa! Esti inteligent, ai un corp ft frumos si mult talent !!
    Cu respect, Andreea

  6. catalin spune:

    cu cat esti mai inteligent si mai sensibil cu atat ai sanse mai mari sa devi depresiv, umorul devine o arma de autoaparare

  7. Nu spune niciodata “nicioadata”. Sper sa te loveasca si pe tine iubirea aceea mare, pentru ca altfel degeaba ai trait, si sper sa ajungi sa iubesti o femeie la fel de mult sau poate mai mult decat iubesti cariera.
    Esti un actor complex, exagerat de talentat si norocos, extrem din multe puncte de vedere. Felicitari pentru tot ce ai realizat si sper sa-ti gasesti jumatatea si sa lasi si urmasi :)

  8. Adriana spune:

    .. ” The secret “..” univers”.., bravo, adevărat ! .. e interpretabil..dar ai grija sa nu te ” pierzi ” in.. univers ! lucrurile sunt dar într o maniera cu..ceva schimbări ! Eu ma bazez si pe..” ca sa ai ceva trebuie sa pierzi altceva”! ( da pierzi timp, gânduri , emoții .. sau depinde)..si .. echilibrul, controlul folosește le cand sti tu..chiar si atunci cand te hotarasti sa..” păstrezi iubirea” ! La fel gandesc si eu.. nu voi permite nimănui sa mi .. ” incetineasca semnalele “))))))))) dar… cauta profund si o sa vezi ca lucrurile nu au nici o legătura !! controlul e la tine ! tu sistemezi totul si te sistemezi si pe tine ! Daca nu iti permiti tie insuti sa ” păstrezi ” si alegi sa ” fugi ” .. mintea ta v a trai aceleași ” emoții ” si de ” departe “!! si ” vor lua din tine”…Daca ” pastrezi” ai capacitatea sa .. ” manevrezi totul ” ! asta o poți face doar daca intalnesti.. aceeași minte ca a ta .. pe el sau ea)))))))) ! altfel .. nu o sa ai cu cine si pt asta ai imbratisat… ” ideea asta ” ! ps..inconștient in noi..este ” siguranța de iubire”!

  9. estnordest spune:

    Aaaa, ca mi-am amintit… si un al doilea proiect foooarte interesant este “Romanii au artisti”…

    Am revazut cu mare placere scene vechi de care imi era dor… dar jucate de actori tineri… de ce nu, la fel de talentati ca cei batrani…

    Mult succes in continuare !

  10. estnordest spune:

    Din punctul meu de vedere “Teatru TV” este cel mai interesant proiect TV din ultimii ani.

    Sper sa se reia…. poate totusi natia asta mai are o sansa…

  11. Bianca spune:

    Mihai a renuntat la blog?Stiu ca el e o persoana foarte ocupata ,dar nu a mai postat de mult timp pe aici.Nu cred ca sunt singura ca e nedumerita.

  12. Anonim spune:

    Esti super tare !!! :D

    Cum de nu ai iubita ????!!!!

  13. claudia spune:

    Dar prin Arad nu treci? As dori foarte mult sa te cunosc:)

  14. carmen spune:

    Draga Mihai,
    BRAVO pentru tot ceea ce faci!Esti un mare profesionist si nimic nu cred ca o sa-ti dea satisfactii mai mari in viata decat meseria ta.Ma uit cu mare placere la toate proiectele pe care le derulezi in prezent si sunt foarte bucuroasa ca ” Romanii au artisti”. Este o emisiune care aduce in prezent marile talente ale Romaniei.Ma uitam la melodia “Deschideti poarta soarelui” si am vazut un om(cel putin un om, mandru de realizarile lui)care radia de multumire.Nu stiu cat era teatru in atitudinea ta sau era bucuria sufletului care se vedea atat de frumos in ochi si intr-un zambet plin de incantare!Imi place teatrul tv pe care l-ai adus sa faca parte din nou din viata mea, si nu in ultimul rand imi place bucuria,sensibilitatea,emotia,felul tau nebun si frumos de a fi, pe care le emani prin toti porii cand stai pe scaunul juratului de la “Romania danseaza”!
    Iti doresc sa ai parte de multe proiecte frumoase pe care sa ajungi sa ni le transmiti si noua prin talentul tau si firea ta de MARE OM!Iti multumesc!

  15. [...] începe un editorial scris de un jurnalist la NapocaNews. Acid, foarte acid omul. Îl topeşte pe Bendeac de parcă ar fi mai negru decât necuratu’. Motivul: actorul vrea să se căsătorească de [...]

  16. Adina spune:

    Interesant interviul . Esti mai altfel si am ramas surprinsa la afirmatiile tale conform carora nu vrei copii si ca niciodata o femeie nu va fi mai importanta decat cariera ta. Poate nu acum insa peste o perioada ( 1, 5, 10 ani) sunt sigura ca nu vei mai gandi asa. Asa ca, niciodata nu spune niciodata.
    Intr-adevar ai o cariera fascinanta insa viata fara familie este anosta.

    Hugs & kisses

  17. Simeona spune:

    Domnule Bendeac,
    Sa va spun cum se vede de la mine:
    In ultimul timp ati pornit pe un drum nou in care vreti sa dati atentie omului si nu individului. Ma bucur, aveti potential. Drumul e lung si anevoios dar inceputul e bun. Marii actori au ramas in istorie pentru ca isi “lucrau” rolurile cu intelepciunea lor fara sa fie robii ratingului – reactiile spectatorilor sunt barometrul si nu scopul.
    Intelepciunea este singura valoare umana care conteaza.

    Spor in toate cele bune!

  18. adita (adriana) spune:

    Buna, Moshuleee drag!
    azi iti daruiesc un zambet :)
    maine am sa revin – continuam jocul – daca te prinzi si tu in el!

    //adita.

  19. Mani spune:

    Salut, Mihai!
    Te-am urmarit si cand erai la Mondenii si la In puii mei si in piese de teatru si acum la Romanii au artisti. Felicitari pentru realizarile de pana acum! In ultima vreme, totusi, am observat ceva schimbat la tine si anume faptul ca ai inceput sa joci toate rolusile tale intr-un ritm/stil nevrotic…mai urlat asa…Nu stiu, parca deja intri intr-o manusa ca acelea cand eram noi copii, cu un singur deget. Poate ca nu strica sa analizezi un pic remarca mea – un amarat de telespectator.
    Bafta in continuare!
    Cu respect,
    Mani

  20. melania spune:

    Nu stiu daca citesti mesajele de aici, oricum mi-a venit asa mai mult irational, cumva spontan/automat (din subconstient cred ) sa iti spun asta: ” Esti un om bun si simplu. Asta e parte din tine. Depresia vine de pe urma unor lucruri pe care le-ai facut sau nu le-ai facut si nu din cauza a ceea ce esti . Nu te mai identifica cu ea” Nu stiu daca mesajul asta iti pare prostesc sau banal, dar nu imi asum pe deplin responsabilitatea pentru subconstientul meu. Ca urmare a acestui gand care nu stiu de unde a venit, si nu e ceva ce mi se intampla prea des, am sa ma rog pentru tine fara sa vrei tu, si am sa ma rog sa se schimbe toate astea si sa fi fericit. Tip Lapusneanu : Daca unii nu cred, sa credem noi si pentru ei.

  21. Carla spune:

    Buna, Mihai!
    Stiu ca e un comentariu ce nu are legatura cu postarea, dar am incercat cam toate celelalte variante posibile.
    As dori sa aflu cand incep show-urile live la “Romania danseaza” si daca vor fi disponibile bilete pentru a fi spectator in sala. Imi doresc foarte mult sa te vad live, am incercat sa iau legatura cu Antena1 prin telefon, mail, mesaje pe Facebook, dar fara succes.

    In speranta ca voi primi un raspuns,
    cu drag, admiratie si respect,
    te pup (si sper sa fac asta si fizic),
    Carla

  22. giorgio spune:

    Unii te banuiesc ca ai fi trecut de partea cealalta din pct de vedere al orientarii sexuale si ca ai fi gay. Pana la urma este alegerea fiecaruia, dar doar asa mai intelegem si noi de ce nicio femeie nu va fi niciodata pe locul 2! Poate iesim uneori impreuna! Giorgio

  23. Lori spune:

    nu are rost sa filosofez.Te apreciez si-mi place cum gandesti.Atat!

  24. Carmen spune:

    Stimate domnule Mihai Bendeac,

    Prin mesajul meu doresc sa va felicit si sa va multumesc pentru ceea ce ne-ati daruit prin emisiunea Romanii au artisti si prin teatrul TV. Nu mi-am dat seama de talentul dvs pana luna aceasta, timp in care v-am vazut intr-un gen diferit (mai precis comedie si umor de buna calitate) fata de perioada anterioara (adica umorul tip pamflet, altfel exceptional interpretat). Probabil ca vi s-a mai spus, dar cel dintai va prinde muuuuuuuult mai bine! Va voi mai urmari si mai ales voi cauta spectacole de teatru in oras, in a caror distributie va aflati.

    Cu admiratie, Viviana Ciachir

  25. ioana spune:

    Felicitari pentru sinceritatea cu care ai raspuns interviului. Te admir!

  26. DamaPerfecta spune:

    M-am prins acum ceva vreme de cum functioneaza Secretul, de-atunci abuzez de bunatatea Universului. Inca ma furnica pielea cand vad ca destinul mi-l fac eu, ca detin controlul, ca tot ce mi se intampla e rezultatul gandirii mele. :)
    Eu nu le scriu pe foaie, le proiectez in minte si le reactualizez.
    Bendeac , te superi pe mine daca o sa reactualizez de acum o partida fierbinte de cunilingus ? Pur si simplu, o vreau. :)

  27. Angel spune:

    Mai Bendeac, m-ai enervat toata viata si nu am avut niciodata rabdare sa ma uit la emisiunile acelea de pe antene, schimbam postul si imi vedeam de ale mele. Vineri seara am nimerit din gresala pe “Romania danseaza” si intr-o secunda mi-ai transmis o emotie sincera care m-a facut sa te “caut” pe internet si sa vad totusi ce-i cu tine. Ma bucur sa constat ca esti chiar un tip fain si cu cap. Cat despre femei…va veni si vremea cind o sa te indragostesti de nu o sa mai stii cum te cheama si singur iti vei face timp si loc pt toate. Pina atunci iti doresc spor la munca si multa energie pozitiva.
    Te salut cu drag…

  28. Anca spune:

    Urmaresc emisiunea “Romania danseaza” si pot spune ca

    m-am indragostit de tine, de personalitatea ta, de ideile si mintea ta!

    Te pup cu sfiala!:)

  29. Aurelia spune:

    Multumesc, Mihai Bendeac. Asteptam cu mult nesat gura de aer proaspat pe care tu ai oferit-o in sfarsit. Proiectele tale sunt de exceptie. Foarte frumoase piesele de teatru de miercuri seara, foarte buna emisiunea “Romania danseaza”. Dumnezeu sa-ti dea sanatate si fericire. Esti foarte inteligent. Multe multumiri si domnului Voiculescu, trustului Intact, care a facut impreuna cu tine un pas spre schimbare. Ne-a dat speranta ca poate se revine la normalitate, ca nu suntem chiar un popor de cretini imbecilizati la maximum pe toate caile, ca nu chiar toti mogulii sunt disperati sa castige cu orice pret. Cel putin asa sper.
    Bravo!

  30. Ai crescut in ochii mei cu o schioapa ;)

  31. Incet incet ai sa devii “stalpul principal” sau de baza si sustinere” al unei noi natiuni care se naste odata cu tine! Sunt fericita ca am ajuns sa traiesc sa te cunosc pe tine, omul care va reusi sa ne arate ca DIFERIT!!!! nu inseamna CIUDAT! si ca atunci cand ai ambitie si tarie de caracter ajungi pe cele mai inalte culmi!
    Respect si multa dragoste din partea mea! Pupici

  32. NoiVremRespect spune:

    Domnu` Bendeac , din cuvintele de mai sus pot spune ca seaman foarte mult cu dumneavoastra chiar daca diferenta dintre varste este mare . Sper oarecum sa va calc pe urme si eu doresc o cariera in arta , in mod special , in muzica . Va urez multa bafta cu noul proiect si as dori sa va zic : “Singuratatea este cel mai mare dusman al unui ganditor adanc. ” dar “Sa fii singur nu inseamna neaparat singuratate . Stand intr-un mediu inconjurat de oameni care nu trebuie este cel mai singur lucru posibil.”.

  33. doina spune:

    daca ideea cu teatrul tv iti apartine esti mare.bravo pt ambitiade care dai dovada.nu-i usor sa duci la bun sfarsit un proiect in romania mai ales cand acolo sus sunt doar berbeci .inca o data multa bafta si fii tu insati.

  34. Gabriela spune:

    Frate esti foarte tare!

  35. cami spune:

    superb dialogul, interviul.
    felicitari, rareori oamenii sunt asa de sinceri si de deschisi
    ati spus multe adevaruri
    va doresc numai impliniri

  36. diana spune:

    Tot respectul! Abia astept urmatoarea piesa! Cat de minunat este ceea ce incerci sa faci, stii deja. Cand urci pe scena, cobori in sufletele noaste. :)

    Daca alaturi de comentariul Manuelei aparea si poza dumneaei, eventual o adresa, un numar de telefon, cred ca ai fi fost un cavaler si nu ai fi publicat comentariul, caci mie una mi-e rusine de rusinea ei…

  37. Me spune:

    Sunt mandra de tine! Ai crescut/ evoluat frumos! Stii ca te-am iubit, te iubesc si cred ca te voi iubi mereu! Cu drag!

  38. oita mirela spune:

    abia astept urmatoarea piesa! sunteti niste artisti extraordinari, iar tu un “vulcan de idei nemaipomenite”.

  39. manuela spune:

    Buna dimineata,
    va salut doar pentru ca asa este politicos
    probabilveti face bascalia de rigoaredupa ce veti citi(daca o veti face-ma refer la citit)
    va dau cateva sfaturi ca om care poate face comparatii fara subiectivism
    nu va sta deloc bine sa va plimbati si cand trebuie si cand nu trebuie, la tv, in emisiuni, in pielea goala sau in maieu, nu aveti ce arata, doar un corp bine ‘lucrat’ poate fi dezgolit
    nu mai fiti vulgar, daca vreti sa atrageti si public de calitate
    nu mai fiti asa de ‘modest’, nu mai acceptati linguseli, pentru ca sunteti penibil alaturi de toate pupezele care cad pe spate cand va vad
    sunteti doar un tip oarecare intr-o masa amorfa de indivizi, asa ca nu trebuie sa vi se urce la cap ‘succesul’
    si nu mai acceptati titulaturi de ‘vedeta’, ‘celebru’… mai e mult pana acolo, sau daca le acceptati cereti sa se adauge si expresia ‘pe plan local’
    si acum, liber la misigism!
    pe niciodata!

    • maria spune:

      Esti un om extraordinar cu o persanolitate foarte puternica, care face exact ceea ce simte si nu incearca sa copie p cineva. Cu adevarat ,succesul se obtine prin multe sacrificii, numai k unii oameni se pleaca p o ureche si astepta sa pice din cer. Asa k nimeni nu e indreptatit sa judece un om ,de modul in care reuseste sa ajunga sus. Atat am avut si eu de spus :) MULT SUCCES IN CONTINUARE :) Abia astept sa vad urmatoarea piesa de teatru ;)



Adaugă un comentariu

 

Anunţă-mă despre viitoarele comentarii

 

 

Copyright © 2008-2012 Mihai Bendeac.Ro Toate drepturile rezervate. Administrat si intretinut de: Oversize