Arhiva pentru august, 2009

„To be or not to be, that is the question”, zicea Hamlet. A fi sau a nu fi politician zic eu,că aceasta e problema zilelor noastre. A fi e minunat, că din politică se fac averi mari. Prietenii ştiu de ce. A nu fi, eşti şi tu totuşi cineva. Contribuabil. Cu banii tăi se fac palatele lor, mai mari ca Elsinor, al lui Hamlet.A nu fi, stai la bloc, cu nevasta şi două fete într-o garsonieră confort probabil. Dimineaţa te scoală soţia, zicându-ţi: „Mişcă-te, mă, că întârzii la serviciu şi o iei pe jos, că nu vine autobuzul. Strada e în reparaţie. De opt ani!Vorba lu’ tata: ”Dacă nu făcea Ceaşcă metrou, mergeam toţi pe role!”. Prin ţările vecine, arunci dimineaţa două ouă cu şuncă în tigaie şi pleci la serviciu cu maşina ta. La noi arunci două ouă în pantaloni şi o iei pe jos. A fi, îţi trimiţi nevasta la shoping în Dubai, cu elicopterul de familie, a nu fi o trimiţi în piaţă la Matache, cu căruţul rămas de la butelii. Că s-a făcut dis- count la ştevie.A fi, fetiţa ta mare îşi face un cuibuşor de un milion de euraşi. Căştigaţi la loz în plic, cu tătic. A fi, ehe, a fi, normal că o trimiţi pe fata cea mică, aia cu mintea odihnită, la Bruxelles,pentru mari succesuri şi milostenia cu care ne ajută să stăm pe scăunelul electric. A nu fi om politic, o trimit şi eu pe a mea, la un hotel de 5 stele în Antalia. La spălat de closete, că a ter- minat facultatea cu zece, a câştigat 4 olimpiade de matematică şi asta o ajută mult la evidenţa sulurilor de hârtie igienică. Dacă ştia să fie şi ea tare în parcare, sau asfaltare, ajungea ministră călare. Pe cal, pe bicicletă şi altele. Plus buzăreala, la fluier. Eu ce sunt? Un cap de locuitor. Pe capul meu sunt alea 400 de taxe şi impozite, cele mai mari preţuri la alimente, gaze,lumină, apă, benzină,telefon,televizor,bere,vinişor de fag, gâl, gâl, gâl cu drag. La şosele dăm bani mai mulţi, decât dacă ar fi asfaltate cu platină. A fi bălaie, te îmbraci la Oscar de la Renta şi te dezbraci la Zeus. Dar şi a nu fi e bine. Ai viitorul în faţă. De pensionar şi te aprovizionezi la pubelă, când nu sunt me- ciuri de king box pentru 4 mici reci şi o bere caldă. Da, dar cine e odată la 4 ani: ”Stimate alegător?” Noi! În restul timpului suntem nişte nemernici de bugetari, buni de şomaj sau restructurare. Pe când, a fi! A fi poţi vinde toată ţărişoara,apă, aer, sol şi subsol. Nu rişti nimic. Arătaţi-mi un mare hoţ de avuţie naţională, în puşcărie şi mă duc şi stau cu el. A fi, tragi tare să mai fii 4 ani. Dacă ai prins două mandate eşti făcut,tu şi urmaşii urmaşilor tăi. Pentru ei,este ordinul marinarului cu „Să trăiţi bine!” Cam asta înseamnă, pe scurt: a fi! A nu fi, rămânem doar în grija lui Dumnezeu. Pentru că blestemul acestui neam, a fost să avem o săracă ţară bogată! Aurul atrage hoţul.Şi el se topeşte cu focul sau cu blonde slabe la refuz. Acuşica, eu unul, nu mai am bani s-o întreţin pe nevastă-mea şi vreau să-i zic: „Ofelia du-te la mănăstire!”A fi şi ca să nu mai fie aşa, eu zic să cântăm:”Deşteaptă-te româ-
ne,din somnul cel de moarte/În care te-adânciră o bandă de şnapani”.

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, pentru cei dintre dvs. iubitori de Toma Caragiu si monoloagele sale, postez aici primul monolog satiric pe care el l-a rostit la TVR. Era prin 1966, într-un spectacol cu public la Sala Radio. Cum v-am mai spus, inregistrarea video s-a sters, nu se mai stie cum si de ce. Oricum, este grav si regretabil! Va doresc o lectura placuta!

“ Buna seara, stimati telespectatori,

voi pacatui în fata dvs. cu un monolog satiric, despre care se stie ca este o specie literara, in care tu vorbesti singur si superi pe multi. Am emotii de doua ori. Intai, pentru ca ma aflu la televizor, apoi, ca stau cu ochii pe mine, autorii monologului, doi prieteni vechi, de peste 10 zile, Grigore Mihaescu si Dan Pop, adica invers, Dan Mihaescu si Grigore Pop. Nu e bine sa ma stric cu astia doi, ca unul e de la “Varietati TV” si celalalt de la “Unda vesela Radio”.Ei mi-au cerut sa va vorbesc despre cat e de necesar sa ai pe cineva undeva.Deci e vina lor.Dar trebuie sa recunoastem cu totii, ca e foarte bine sa ai pe cineva, care sa aiba pe altcineva, undeva. Chiar din clipa in care te nasti.N-ai pe cineva, te ia moasa in primire:“Ce dai buzna asa, tinere nou nascut? Ai rabdare, e inainte! Pai? Mama ta se roaga, probabil, sa te nasti si tu sub o stea norocoasa, dar ia uite cate stele are pe epolet tatal lui!”

Si dupa ce te nasti, abia trebuie sa ai pe cineva. Pe cineva care sa te ia în brate. Nu mama, nu tata! Altcineva, poate sa fie si adjunct, care sa te ia în brate si hopa sus! Hopa sus, direct. N-ai pe cineva, hopa prin concurs. Concursul se tine joi si postul e ocupat de marti.

Mi se pare normal. Pana si cele mai simple elemente ale materiei, au pe cate cineva. Oul, de pilda, ca sa nu mai cautam alte exemple. Ei bine, stramosul oului contemporan l-a avut pe Columb. Cine nu stie de oul lui Columb? Daca nu-l avea pe Columb, nu intra in istorie, intra în omleta.

Am studiat atent mitologia. Indeosebi cea greaca si am descoperit ca daca Venus din Milo avea pe cineva putea ajunge campioana la popice. Ca de frumoasa, era frumoasa! Asa ce a ajuns? O biata ciunga, piesa de muzeu.

Refrenul acesta cu “N-ai pe cineva”, mai cantat decat “O, Lady Mary”, s-a extins si la regnul animal. Pentru ca eu vorbesc curent canina, scris-citit, sa va spun ce mi-a marait la ureche un caine lup: ”Nea Tomita, fii atent, ca eu stau în curte, pe lant si o javra de canis, sta în casa, pe canapea. N-ai pe cineva la hingheri?” Intalnim asemenea atitudini, pana si în sectorul ornitologic. “N-ai pe cineva – se interesa o vrabie zglobie –sa ma angajez si eu stewardesa, pe un Cocor-Boeing, ca…vezi, randunelele se duc si doar noi ramanem in pom”.

La Alimentara este obligatoriu sa ai pe cineva. Eu am o vanzatoare, de la care cer, daca e coada si e mereu…doua pachete de branza dietetica. De porc, dar sa fie mai slaba si fara os.

Am sa scurtez aceasta disertatie, ca vad un spectator care casca. Probabil, ca noaptea doarme în picioare, la usa, la Spatiul Locativ, pentru repartizarea unei garsoniere confort 4, cu intrarea din fata, prin spate si iesirea la toaleta, prin porumb.

Va mai spun ceva, din viata mea personala si inchei. Aseara, in pat, am vorbit cu sotia mea, despre casnicia noastra fericita, despre tineretea noastra care se confunda cu trecutul si am întrebat-o daca nu ar fi timpul sa avem si noi un copil? A stins veioza si mi-a spus:

-Ba da, iubitule! N-ai pe cineva?…”

Soţia mea, deşi are studii superioare, m-a întrebat aseară, de ce stau ca muşcatul din fereastră, în loc să mă gândesc la renumele şi imaginea familiei noastre, să fac ceva, să inventez ceva, să fiu şi eu preşedinte de ceva.

Aşa am ajuns să mă gândesc la câte asociaţii, ONG-uri, ligi, fundaţii, academii, blatconsulting-uri, cluburi, cercuri, agenţii naţiona- le, judeţene, comunale, sindicate ramificate, oficii, uniuni, cumetrii internaţionale, ca şi găşti de cartier paşnice, în sensul că nu te omoară cu maşina, decât pe trotuar. Cine a fost deştept a înfiinţat deja: “Asociaţia Cuţu-Cuţu”, “Clubul Trabantistelor”, “Asociaţia bate şaua să priceapă iapa”, “Asociaţia Muntomanilor” “Asociaţia rolerilor agresivi”, a Tîmpiţilor, a Tinerelor Văduve, a Blocatarilor. Autentic! Lăsăm fundaţiile, ONG-urile, academiile, toate pe capul nostru de locuitor amărăştean. Toate cu reprezentaţi gureşi, care sunt mai des pe micile ecrane, decât paraziţii la televizoarele fără antenă şi apoi ajung consilieri de taină sau de faţadă, analişti devotaţi sau miniştri.

Neuronii mei au început să duduie ca economia lui Tăriceanu şi am cugetat că, de ce numai “Cuţu-Cuţu?” Este normal să existe şi asociaţii “Miau-miau”,“Cip-cirip”, “Gu-gu-ştiuc”, “Mac-mac”, “Ga-ga”,“Chiţ-chiţ”,“Buhu-hu”,“Meee-e-e”,„Be-he-he“,„Guiţ-guiţ“„I-ha-ha“,”Cotco- dac“ şi „Cucurigu-gagu“. Să propun, de exemplu şi înfiinţarea APIEM-Asociaţia pentru protecţia iepurilor cu mătreaţă” sau “Viţelul cu două capete – asociaţie familială”. Hai, că îmi merge mintea. De ce n-ar fi utilă şi cu mari perspective de dezvoltare “Uniunea consumatorilor de la pubele”, “Liga degeraţilor debranşaţi”, “Pensionarii în mină, să ne dea lumină”, “Clubul tunarilor fără frontiere”, “Justiţia de-a baba oarba” sau “Poliţia deloc”. Mai am, că m-am încins: “Agenţia Naţională de produs pierderi”, “Cercul de dilataţie pentru poponauţii începători”,“Uniunea pentru şpaga noastră cea de toate zilele”, “Fundaţia naţională să moară capra vecinului”, “Cavalerii boschetarilor burlaci”,“Clubul sportiv de squach şi lapte gros”,“Clubul oftantelor după pensia de urmaş”,“Liga moroilor de la Sf. Vineri”,“Centrul de frecat menta”, “Dricarii tunaţi”,“Fundaţia umanitară: fete mari pentru pensionari”, ”Găozarii lui Sinbad Marinarul”, “Culegătorii de coada mouse-lui”, fost coada şoricelului”,“Asociaţia virginelor second-hand”,“Şoimii asfaltului de unică folosinţă”, “Garda violatelor în lift”,“Liga pentru parastase vesele, haioase”, “Mangofilii-grupul de făcut mangă”, “HTM-hoţii de telefoane mobile”,”Academia de şotron şi leapşa pe ouate”, “Uniuni curate, de spart bancomate”, “Fundaţia pentru ocrotirea balenelor de cămăşi”, “Muşchetarii şobolanului rozaliu”, “Colegiul de interesuri şi
succesuri,“Scutierii de fetiţe cu mari fiţe”, “Pămpălăi din toate ţările, uniţi-vă”, “Liga grădiniţă cu oliţă, pentru copii cu fundiţă”, “Asociaţia papagalii tăcuţi” şi “Guvizii vorbitori”, „Asociaţia copilelor de hoţi, cu mintea-n chiloţi”, “Centrul satiric şalăii veseli”, “Cuvioasele blonde cu tupeu, care ţepuiesc la greu”,“Băieţii deştepţi ai lui Cel de Sus”, “Organizaţia pentru şmen etern la Guvern”,“Institutul de sexi parcări ” şi apropo de asta, bine a zis cine a zis că la femei e ca la parcare. Cele bune sunt ocupate, cele libere sunt pentru handicapaţi!

Soţia mea a fost fermecată de toate aceste idei, urmând să discutăm mai pe larg, în instanţă, la divorţ, după pronunţarea partajului.