Dan Mihăescu

Pesemne, acolo în ceruri e o vreme mai tristă, fiindcă Dumnezeu ia mereu de aici, de la noi, atâţia mari comici, care să mai înveselească atmosfera. Aşa se face că şi Nicu Constantin a fost nevoit să-şi asume eternitatea.
Într-o zi a anului 2000, m-a sunat Cristi Brancu, mai marele revistei V.I.P. şi mi-a zis că scot ei o carte despre un comedian vestit, pe numele lui de pământean, Nicu Constantin-Optinova, care ţine morţiş să-i scriu şi eu un cuvânt înainte sau măcar un cuvânt înapoi, întrucât la cel de dinainte, s-a înscris şi Fănuş Neagu. Am ales să am eu ultimul cuvânt.
Eu socotesc că acest artist s-a născut greşit. La Eforie Sud. Dacă se năştea în Nebraska şi îl chema Harold Lloyd, ar fi fost comparat cu Charlie Chaplin sau cu Buster Keaton. Aşa, aici, a fost incomparabil.
Individul putea fi asemănat cu un terorist, deoarece, pe unde trecea declanşa explozii. De râs !
Eu, fire slabă, neexistând om să vrea să mă încurce şi să nu fi izbutit, m-am înprietenit cu acest element, mitocosind împreună nişte zeci de emisiuni vesele TV, scriind mult pentru el, urmându-l uneori prin baruri şi alte locuri cu balerine, apoi după ce am dus mirese la ofiţerul stării civile, ne-am văzut şi am petrecut pe la casele noastre. Întotdeauna s-a dovedit bun de cinste şi deloc rău de pagubă. Un gospodar impecabil, cu casa mereu deschisă şi masa pusă, bucuros de oaspeţi, fie că sunt prieteni sau chiar din ceilalţi. Ajuns la uşa lui, te întâmpina mereu vesel, cu nevastă, căţel (botezat Pepe) şi purcel (la tavă). Pepe este « sopran de coloratură », întrucât cânta – de-adevăratelea, împreună cu gazdele. Când era treaz. Căţelul !
În casa lui Nicu de la Eforie, vara se înmulţeau musafirii, ca pe trece- re pietoni. Găsea pentru toţi de ale gurii şi pat curat. Am fost acolo şi în mai multe apartamente din Bucureşti, în care a vieţuit. Îi plăcea să petreacă, adesea cu lăutari, cânta frumos, glumea irezistibil. Am avut amândoi un suflet candriu, de papugiu şi academicianul Fănuş Neagu, ne-a inclus într-o carte a lui, la capitolul cu « Frumoşii nebuni ai marilor oraşe ». Prietenul meu Nicu a fost însemnat de Dumnezeu cu ta-lent din belşug, cu omenie, cu vocaţia prieteniei, om bun, mereu gata să te împrumute cu câte ceva de care aveai nevoie şi pe care uita să ţi-l ceară înapoi.
Gălăgios, certăreţ uneori, dar cu împăcarea la purtător, pe unde trecea făcea fum, se dădea rău şi când îi mai scăpa câte o lacrimă, dădea vina pe ochelari.
Filmam cu el pentru un revelion la TVR şi mi-a cerut o pauză de o
2
oră. Eram în ajun de Sfântul Nicolae şi mi-am zis că omul are de cumpărat una, alta, pentru petrecerea de la onomastica lui. S-a întors la timp, am reluat filmarea dar vocea nu prea îl mai ţinea şi i se aburiseră ochelarii.
-Ce ai,mă ? am vrut să ştiu eu.
-Am fost să-l îngrop pe Marian Iorga, cântăreţul, care n-avea pe nimeni. Dumnezeu să-l odihnească şi, hai să filmăm…
Un personaj derutant acest Nicu Constantin, născut parcă din peniţa lui Panait Istrati. Dimensiunea, statura lui artistică, au fost confirmate de public, care l-a iubit constant, de la tinereţe, până acum, dincolo de viaţă. Şi e lucru mare ! Despre el se poate spune (fără glumă) că a avut în Teatru, la Operetă, în Cinematografie şi la Televiziune, decenii de împliniri măreţe.
La vizionarea unui program de revelion, un secretar al comitetului central ne-a spus că, în program, e prea mult Nicu. (Nicu Constantin, fireşte) Colegul Grigore Pop mi-a şoptit că mai putem tăia din discursul lui Ceaşcă, sau din lălăiala cu « Omagiul ţării ».
Vorbele de duh ţâşneau din el, ca lava dintr-un vulcan, mereu activ, dar nu acesta e momentul în care să le amintesc. Important este că el şi-a cumpărat din timp posteritatea şi a plătit-o cu o viaţă trăită pe repede înainte, cu zâmbet, cu lacrimă, cu nelinişti, cu emoţii şi cu bucuria că are prieteni fără număr. O mare parte dintre ei, foşti artişti cu faimă, îl aşteaptă acum, acolo, printre stele, pentru nişte stagiuni cu spectacole fantastice, care nouă, tare ne vor lipsi. N-am să înţeleg niciodată, de ce s-au grăbit ei spre moarte, lăsându-ne atât de singuri şi de trişti ?…

Simt turbulenţe la mansardă, când o aud pe nevastă-mea vorbind ironic despre „Ţara mea cu ochi frumoşi”. În sensul, că peste tot în Europa sunt periodic reduceri de preţuri, numai la noi se practică invers.Deschideţi, femeie şi stimaţi conaţionali, televizoarele, ziarele, revistele şi vă umpleţi de premii în bani şi obiecte de uz confuz. Ce bine e, să ai bani! Dacă ar mai cânta acum, Corina Chiriac “Banii n-aduc fericirea”, ar omorâ-o lumea cu pietre. Norocul meu este că m-am născut în această republică, măreaţă vatră, a marilor premii,care încep dis de dimineaţă, o dată cu imnul la televizor. Deşteaptă-te române, fă-ţi o cafea şi te alintă aroma. Deslipesc eticheta de pe pungă şi am câştigat prima mie de euroni. Numai boschetarii mai ascultă radiourile alea,care dau la fiecare oră câte o mie de RON! O verişoară a mea şi-a înţărcat bebeluşul cu borş magic şi a câştigat un“4×4 Cabrio”, pentru copil.Pe urmă a sărit,de nebună,pe pereţi şi peste nişte traverse de cale ferată,a rămas curată, uscată şi a luat premiu o sută de mii de euro,spre deosebire de soţul ei, Jean Coccolino,care a câştigat numai cincizeci, fiind doar moale şi pufos, întreaga zi. Despre mine ce să mai vorbim? Păi, pe sutele astea de baroni milionari în euro sau dolari, apăruţi în reviste, am bani să-i pun să-mi spele parbrizele. La maşinile câştigate cu capacele de bere şi cu „Mister Poper face, ce ţie nu-ţi place”.O vecină, doamna Nina a câştigat de cinci ori,câte zece combine frigorifice pline cu produse. Mestecă şi face faţă distracţiei. Ieri a fost ziua ei,a împlinit 138 de kile. Acum, s-au mutat la vilă.Vilă câştigată, mai demult, la detergent. Spăliren zi bite, cu Ştefan Bănică. Eu îi zic Ninei, Nina Dementina, că şi-a pavat curtea vilei cu telefoane mobile, toate câştigate moca. Mobilierul pentru vilă l-a primit cadou la un interactiv cu SMS-uri. A luat trei dormitoare cu saltele “Relaxa”şi ca bonus, pentru soţul ei, două manechine care fac reclamă la saltele. Acestea au asigurată o dolofană pensie viageră, din premiile cu „Bang şi murdăria dispare”.Eu, personal, nu mai prididesc să-mi număr capitalul. La marea răzuială mi s-a oferit o baie în vodcă Smirnoff (recolta 1915, din rezervele lui Lenin), cu parteneră inclusă. Miss Word 2011. După baie ni se vor înmâna cheile unei limuzine, faţă de care furgoneta pe care i-a căşunat unuia, să dea tat-su un milion jumate’ de euraşi, intră la categoria autoutilitare. La volanul limuzinei, noi plecăm până la un port din Mediterana, unde ne îmbarcăm pe iahtul”Cristina”,care a aparţinut familiei Onasis şi care poate fi câştigat la concursul cu iaurtul laxativ, pentru o digestie de formula unu! Mai pot face şi altceva. Cumpăr o maşină de spălat cu premii surpriză, încasez milionul de euro şi o caut pe Jennifer Aniston, pe care a lăsat-o pentru Angelina, Brad Pitt. Îl oblig pe Brad să-şi ceară scuze la“Test de fidelitate”şi pe ea o invit într-un sejur de neuitat, oferit cumpărătorilor a trei pubele, la hotelul “Trei papuci” din Năvodari. Singuri într-o cameră cu pat matrimonial. Prietenii ştiu de ce!..Ca să nu vă spun ce de bani cash, am cărat cu basculanta la bancă. Sunt bani câştigaţi la marile trageri de Paşte, Valentin Day, Halloween şi de ziua Sfinţilor Mihail şi Gavril, când îi serbam pe prietenii mei Bendeac şi Cotabiţă, jucând la „Ciuc, încă una şi mă duc”. Aceşti bani câştigaţi de mine, sponsorizat şi de Zeiţa Fortuna, îi dau cu împrumut guvernului Mini Boc, cu o dobândă de 25% pe zi lumină.

Asta e! Avem cea mai darnică ţară. Trebuie să fii nebun să vrei să munceşti. Păi, la fiecare pas îţi vin bănuţii la nas. Doar ieri seară am avut o situaţie ceva mai delicată, în lipsa banilor pentru o cartelă de metrou, ca să mă pot întoarce acasă din oraş. Dar, m-a împrumutat cu o călătorie, un prieten. Mergem în aceiaşi direcţie, că amândoi stăm pe bd.Debranşaţilor. M-a împrumutat, doar până ies rezultatele la 6 din 49. Va fi rupere! Îi cumpăr lui Bendeac un scuter de lux, care să consume 16% şampanie Dom Perignon şi lui Cotabiţă, vreau să-i dăruiesc o şalupă de croazieră, cu Halle Berry pe punte şi sub! Hai, pa! Baftă tuturor şi v-am pupat pe capital!…