Toma şi şarpele
Bună ziua fete, bună ziua băieţi! Vă asigur că şi eu sunt în stare să dialoghez cu voi, să vă povestesc ce mai fac uneori serile, alteori peste zi, dar gândindu-mă la diferenţa devastatoare de vârstă, dintre noi, am realizat că singura mea şansă este să fiu umoristul de serviciu şi să vă amuz, după puterile mele, cu glume mai vechi sau mai noi, încredinţate prietenilor mei actorii, în emisiuni (oarecum) vesele de la televizor. Astăzi, vă arăt un monolog de colecţie. În ultima sa apariţie la TVR, Tomiţă Caragiu a, interpretat trei materiale. Cel mai important, a fost acesta: „Şarpele Costică”.
Ultimul monolog la TVR, difuzat în programul de revelion 1977. Ulterior banda a fost luată din videotecă şi ştearsă, din motive şi de către persoane necunoscute. Toma apărea cu un turban de fachir şi un coşuleţ. Începea să cânte la flaut şi din coşuleţ ieşea un şarpe (trucaj) care se ondula într-un dans)
Toma: Îmi daţi voie să vi-l prezint pe partenerul meu, şarpele Costică!
Şarpele: Ssssst!
Toma: Ce “ssst…că încă n-am spus nimic. Trebuie să povestesc mai întâi, cum am devenit îmblânzitor de şerpi. În anul care de abia a trecut am împlinit 50 de ani de viaţă, 30 de ani de teatru şi actorii din teatrul nostru s-au gândit să-mi facă un dar. Cineva a propus să mi se trimită o sticlă de şampanie. Dar s-a găsit un coleg care a spus: “Toma nu bea, ce rost are şampanie? Poate ar fi mai bine, un tort cu lumânărele” Dar s-a găsit altcineva care a atras atenţia că lumânărelele te duc cu gândul la misticism. A rămas că se îngrijeşte un alt coleg, un băiat frumos, cu păr blond şi un ochi de albastru infinit, că se îngrijeşte el să-mi trimită ceva drăguţ. Şi mi-a trimis o anonimă cu…
Şarpele: Sssst!
-Ai dreptate, Costică. Nu e nimic de făcut cu acest coleg al meu. Mai degrabă îmblânzeşti un şarpe. Aşa l-am îmblânzit eu pe Costică, pe care l-am luat de la circ.Acolo era vacant un post de şarpe.Au dat concurs un şarpe boa, unul cu clopoţei, altul cu ochelari şi Costică. Şi a reuşit un…purice, susţinut de directorul de la Personal, practicant de mică ciupeală.Lui Costică i s-a propus un post de curea de ceas.A refuzat şi a devenit partenerul meu.
-Mă, Costică, l-am întrebat, tu ai ceva practică în meseria sta de artist?
-Nu am şi nici nu-mi trebuie!
Cam tot aşa mi-a răspuns şi un student la zootehnie. Când a
ajuns el la fermă, brigadierul i-a zis:”Poftim, un şorţ, poftim un
şiştar, poftim un scăunel,du-te şi mulge vaca!”După o oră s-a întors studentul, stropit cu lapte de sus până jos.
-Ce s-a întâmplat?
-Nimic! Am izbutit să-i pun şorţul dar n-am reuşit s-o aşez pe scăunel.
Şarpele: Sssst!
-Ce “sssst”? Altă dată să se ducă la cursuri, ce dacă e nepotul lui…
Şarpele: Ssssst!
-Oricine ar fi, mie nu mi-e frică nici de…Oricât de sus ar…
Şarpele: Sssst!
-Ai dreptate, Costică. Ce-mi trebuie? Mai bine vorbim despre altceva şi altcineva, oricât de jos. Odată l-am întrebat pe Costică, să-mi spună cum se înmulţesc şerpii. M-a întrebat şi el cum se înmulţesc oamenii? I-am răspuns că foarte simplu. Se aduc cojoace la “Cocorul” şi oamenii se înmulţesc imediat…Dar ce mă interesează pe mine? Eu şi Costică mâncăm la restaurant. La noi în cartier era un singur restaurant de categoria a doua, unde se mânca a întâia. S-a închis pentru renovare şi acum avem un snak bar, unde mâncăm a doua şi plătim a întâia! Taburete pluşate, hă-hă…oglin- zi hă-hă…ciubuc hă-hă-hă! Dau să intru şi portarul zice: “Nu se poate, n-aveţi cravată. La noi ţinuta este obligatorie!”Şi atunci, îi arăt un client îmbrăcat doar în chiloţei, pardon, doar în inexprima- bili şi maieu.
-Dar dânsul?
-Dânsul nu intră, dânsul iese!
Şarpele: Sssst!
-Ce ssst? Lasă-mă să mă răcoresc…
(Şarpele îi sâsâie ceva la ureche)
-Costică zice că dacă vreau să mă răcoresc mai bine deschid fereastra şi stau la răcoare acasă la mine. Are dreptate. Costică e un partener ideal. Înainte de Costică, am avut o parteneră tânără, frumoasă, dar cam snoabă. Zicea că dacă e bolnavă, ea nu se duce la policlinică şi merge numai la doctor acasă. Într-o zi se duce la consultaţie, intră, se dezbracă….
Şarpele: Sssst!
-Nici un ssst.Aşa e la doctor. Intră, se dezbracă şi zice: “Vă rog să-mi spuneţi sincer, fără menajamente, ce credeţi că am?” Omul se uită la ea, se uită, se uită şi spune: “Aveţi trei lucruri! Un ruj prea violent pe buze, aveţi câteva kilograme în plus şi al treilea, aţi face bine să vă schimbaţi ochelarii de soare, cu unii de vedere. Nu de alta, , dar medical locuieşte cu un etaj mai sus, eu sunt arhitect!”
Şarpele:Sssst!
-Mă, Costică, dacă mă tot sâsâi, îmi pierd şirul. Ce Dumnezeu mai vroiam
Ee să vă spun ?..Da, ştiu. Într-un orăşel, la o „Alimentară“, era un vânzător foarte bisericos şi un primar foarte lăudăros. Într-o zi vine un client şi întreabă: “Banane aveţi?”
-Mulţumită lui Dumnezeu, banane avem, zice vânzătorul.
-Dar măsline aveţi?
-Mulţumită lui Dumnezeu, măsline avem.
Primarul, care era în control, aude şi se supără:
-Nu mai tot spune “mulţumită lui Dumnezeu”, când de aprovi- zionare mă ocup eu, primarul!
Vânzătorul dă din cap, adică a înţeles, iar clientul îl întreabă mai departe:
-Mălai aveţi?
Şi vânzătorul îi răspunde:
-Mulţumită primarului, mălai n-avem!
Şarpele:Sssst!
-Ce vrei, Costică?
(Şarpele îi sâsâie ceva la ureche)
-Cum? Eşti nebun? Cum o să spun aşa ceva? Pe asta spune-o tu şi o sâsâi eu!…Element provocator şi veninos, ce eşti. Din cauza unuia ca tine, strămoaşa mea Eva a fost gonită din rai şi strămoşul meu, Adam, a rămas cu reumatism intercostal.
Stimaţi telespectatori, fie ca anul care vine să vă aducă numai bine! Mă duc şi eu cu Costică, la masa de revelion, unde am invitat şi o mangustă. Dvs. Beţi, mâncaţi, petreceţi, cu Tomiţă să ciocniţi întru mulţi ani fericiţi!…