Dan Mihăescu

Calculelele
Fraţi români, vine Crăciunul, pentru mine cu o amintire legată de marele Mălăele. După ce am fost dat afară de la TVR, în 1988, din motive de gură mare, în 1991 am fost rechemat şi uns Redactor Şef la Divertisment şi Muzică Uşoară. Nu mi-a plăcut şefia şi am demisionat din funcţie în primăvara lui 1992. Locul meu era în platou, cu actori, cu filmări, şef de atelier la producţia artistică de emisiuni vesele. Astfel, am avut şansa să realizez prima emisiune de Crăciun a TVR (până atunci, nici vorbă de amintit sărbătorile religioase) şi în primăvară, prima emisiune distractivă de Paşte. Autor şi realizator!
La cea de Crăciun am amorsat mai multe bombe, printre care „Milogul”, cu Dem Rădulescu şi „Calculelele” cu Horaţiu Mălăele, actor de Premiul Oscar. Cu speranţa că o să zâmbiţi, îl postez acum, aici.
Mălăele: (mahmur, legat la cap şi îngânând:” Şi-n noaptea de Moş Ajun, măi, mi s-a rupt căruţa-n drum, draga mea…”
-Când a descoperit nevastă-mea câte sticle de vin am cumpărat pentru sărbători, mi-a zis să le arunc până la ultima în chiuvetă, că sunt otravă curată. A trebuit s-o ascult pentru că nevasta este, vorba nu ştiu cui, acea persoană cu care împarţi toate necazurile, toate nenorocirile, toate catastrofele, pe care nu le-ai fi avut, dacă n-ai fi fost însurat.
Aşa că…am scos dopul primei sticle şi am vărsat tot vinul în chiuvetă. În afară de un pahar, pe care l-am băut. Am scos dopul de la a doua sticlă şi am făcut acelaşi lucru, dând pe gât doar paharul de probă…Abia după aceea am scos dopul celei de a treia sticlă şi la chiuvetă cu ea, esplusiv…exclusiv, un pahar test. Tot ata…tot aşa, cu a patra sticlă. Am scos podul…am scos dopul din a patra chiuvetă , am turnat sticla în pahar şi ca să fiu sincer, l-am băiat. L-am băut! Am scos imediat sticla din următorul dop şi am băut din el o chiuvetă, iar restul l-am aruncat în pahar. Pentru că am scos chiuveta din paharul următor, am vărsat dopul în sticlă şi l-am băut…Am scos dopul din gâtul meu şi am vărsat chiuveta-n sticlă. Abia după aceea am scos dopul din chiuvetă, cu paharul şi mi-am turnat un pic de vin, pe care l-am băut din curiozitate. Să văd dacă e adevărat că nu există vin prost decât la primul pahar. E adevărat!..Când s-a terminat vinul, am început să socotesc, cu o mână, sticlele, paharele, chiuvetele, în timp ce cu mâna cealaltă, ţineam bucătăria care se desmembra. Am socotit cu totul nouă obiecte solide şi şase lichide. Pentru siguranţă am recalculit, am recalculat şi ieşeau şapte zeci şi patru! Şapte zeci şi patru, ce?
N-am apucat să verific deoarece bucătăria a început să se-nvârtească. M-am suit pe aragaz şi m-am dat un pic, în căluşei cu frigiderul. Mai târliu…mai târziu…am reuşit să mai socotesc o dată, totul de la capăt. Şi bucătăria şi sticlele şi dopurile şi chiuvetele, în afară de un dulap pe care l-am băut…Ca să nu am discuţii cu nesaftă-mea…cu nevastă-mea…m-am culcat liniştit. În lift! Am dormit niţel şi m-am trezit. Pe aleea din faţa blocului, cu o cratiţă-n cap pusă de copoii…de copiii care m-au făcut om de zăpadă. Dar nu mă las! Chiar acum mă duc să refac toate calculotele…toate calculoasele…Încet, câte un pic. Câte-un pic, pic,pic, pân’ n-o rămânea nimic…Doar calculelele…Pe care, le-am băut…

Veniţi de auziţi ce mangafale şi ce panamale!

Azi dimineaţă m-am trezit cu un junghi intercostal, o fandacsie intracraniană şi cu nenea Iancu Caragiale în gând. Am calculat cât mă costă frigul din casă pe oră, başca metrul de apă rece, la preţ de clocotită, mi s-a pus pata pe nenea Iancu. Ce atâta cultul personalităţii, neicuşorule? Pentru un autor cu candori de şcoler, fără vreun simţ de premoniţie, că unde o să ajungă ţărişoara asta pe care, mai bine, o lua cu el la Berlin. Eroii lui vin, parcă, din poveştile fraţilor Grimm şi nu a fraţilor Băselu. De aici ideea să-l combat şi mie îmi vine o idee mai rar ca autobuzul 301 în staţie. Dar şi când mă păleşte…De fapt, ce vreau eu să fac e la mintea cocoşului. Să pun faţă-n faţă copiii naivi ai acestui comedian depăşit, cu urmaşii, urmaşilor lor de azi. Şi ca atare, îi poftesc în pagină pe poliţaiul Ghiţă Pristanda, la un folk-show cu Stelian Şpăgaru, colonel de poliţie contemporană, la nivel judeţean.
-Ia zi, nene Pristanda, tot aşa se leşinau poliţiştii de foame şi pe vremea voastră?
- O duceam greu, greu de tot, coane Stelică, ce să zici? Famelie mare, renumeraţie mică, după buget…
-Las’ că, vorba lui dom’ prefect Tipătescu: dacă nu curge, pică…
-Nouă suflete, coane Stelică şi renumeraţie…
-Eraţi şi puturoşi,bă.Că voi număraţi steagurile şi noi numărăm verzitura. Teancuri,teancuri. Ai nouă copii, le iei nouă “Merţane” şi le faci nouă viloaie. Una lângă Primărie, două în faţă la şcoala de fete, două în spate, la spital, două la piaţa de Gaulle şi două la catrindală!
-Se află, coane Stelică! Apare pozele la jurnale.
-Şi? Te doare în…sub centiron.Arată-mi un sticlete căruia i s-a luat monumentul imobiliar şi mă duc să stau cu el la cort. Păi, miniştri noştri e frate cu oarba de pe frontispiciul trebonalului. Aia cu balanţa. Care doar nu vede. Ăsta nici n-aude. Şi Preşu e superstiţios. Zice că a pornit campania anticorupţie cu stângul.
-Şi îşi face cruce…
-Nu! Îi pune cruce!…Prefectul e liber schimbist, de-al lor şi de-al nostru.
-Moşia, moşie, foncţia, foncţie, coana Joiţica, coana Joiţica: trai, neneacă, cu banii lui Trahanache…
-Cu banii naţiunii,Ghiţă. Naţiune care jumate e ascunsă sub prag, ăla de sărăcie şi ailaltă jumătate e la spălat closete prin toată Ioropa. Noi rămânem aici, pe metereze. Asta-i vatra noastră. Dom’ Prefect, om gospodar, chiar şi-a cumpărat un loc de vatră. Vatra Dornei! Eu ţintesc doar la o piatră de temelie. Piatra Neamţ!
-Se vând şi oraşe?
-S-a vândut ea o ţară întreagă…Să-ţi zic cum am ajuns eu apropitar. M-a prins rivoluţia în faţă la fostul CC-eu. Când a început să se tragă, unii au fugit în
Piaţa Romană şi eu am fugit în Germania. Când m-am returnat am făcut o companie de taximetre, cu maşini găsite pe stradă.
-Ce stradă?
-Unter der Linden! Da’ n-am apucat să mă bucur prea mult, că m-a luat la poliţie. Poliţia de de frontieră. Comandant! Unde cântam, pe la patru dimineaţă, când dau arabii bani gheaţă: “Mamă,mamă,dor de mamă, de ce m-ai lăsat la vamă? Trec TIR-urile cu colete, pe care scrie “Spaghete” şi înăuntru e rachete, ţigarete şi pachete cu caşete, care-n vis să te desfete…”
-Grea misie, misia de poliţai…
-Mie îmi spui? De ce crezi că am cântat eu :”Mamă,mamă, dor de mamă?” Că dacă nu era mama, stăteam şi acuşica pe drumuri. Cu o nevastă şi cinci adjuncte… Mai m-au ajutat şi şefii, că şi eu am cotizat, de jos, până sus în dealul Cotrocenilor.
-Şi nevastă-mea îmi spunea: “Ghiţă,Ghiţă, pupă-i în bot şi papă tot…” Deşi, mata, onorabile, ai mai avut noroc şi cu mama.
-Mi-a dat un milion jumate de euraşi, strânşi la ciorap. Dintr-o leafă de necalificată, pe şantier. Că eu n-am avut noroc să-mi fac o bancă, un fond mutual, ceva. Acolo s-a furat cu vagonul. De nu mai înjură păgubiţii de Paşte şi de Scripturi. Înjură de FNI-ul mamei lor.
-Gem aresturile, hai?
-Nu-i normal? Păi, nu ştii cât s-au înmulţit hoţii de covrigi.
-Popor de proşti, cum ar zice analistul. Deşi…aşa a crezut şi plumbuitul!
-Ei,aş! Stima noastră şi mândria, guvernanţii şi Mafia! Mămăliga mucegăieşte dar nu pocneşte.
-Dacă v-ar afla nenea Trahanache, v-ar zice de la obraz: “A! ce coruptă soţietate!…Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul…Unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!…”
-Să-i spui lui nen-tu Trahanache că cât ai noştri e în floare, nici în spate nu ne doare!
-Ai puţintică răbdare…