Arhivă | februarie, 2010

Viata in mov sau Omul policolor

21 Feb

Un filozof, mort de mult, spunea că viaţa este o artă în care toţi, suntem începători. Un unchi al meu, mort de beat, spunea că viaţa e ca o frapieră, te uiţi cum se topeşte ghiaţa. Eu zic că viaţa e ca o paletă de culori. Când te naşti, părinţii aleg, pentru băieţei, culoarea albastră, pentru fetiţe, roz! Mai târziu, la vârsta învăţăturii, trec şi fetiţele la culoara albastră a uniformei şcolare, opţional. Băieţii care fac armata, au o viaţă kaki, fetele se mărită cu rochie albă şi păr vopsit sorcovă. La pensie ne îmbrăcăm în cenuşiu, şi plecăm de pe lume în negru unanim.
Cei mai în vârstă au trecut şi ei prin epoci colorate, o dată cu ţara. Verzui brun, cu nemţii în ţară, verde cu legionarii, apoi, roşu confuz, cu ciolovecii în ceafă. A fost şi auriu murdar, în epoca de aur a lui Ceaşcă şi slavă domnului Ilici şi a lui ceată, care a venit cu epoca multi partidă şi multi- coloră. Avem galben liberal, roşu social democrat, portocaliu democrat liberal, care este şi uniforma puşcăriaşilor americani. Mai sunt tente de culoare şi la alte formaţiuni politice, de exemplu, culoarea vântului turbat, la PRM, alb murdar la grupul indepedenţilor sau, la UDMR, amalgam cromatic, de culoare patriotică, doar roşu. Albastru şi galben, nu.Alb-verde! Ei şi mai nou, peste toate acestea a ieşit la spălat, culoarea mov.Până şi pe stema ţării, de la preşedinţie, movul învinge. Cu pedeliştii în frunte, iată avem necazuri multe. Pedelişti, foşti fesenişti, foşti pedişti, hotărâţi liber schimbişti, care trec de la stânga la dreapta, mai repede ca ştergătoarele de parbriz. Cu Lenuţe, rozalii, toalete fistichii, poşete de multe mii, Ebe sexi cafenii, cu tătici zglobii, generali de dude, bravi urmaşi de Iude şi pitic cameleon, preş de uşă de patron. Sau pesedei mişei şi mulţi liberali venali. În iarna asta cu gust de plumb, mi-e dor de Bacovia şi de o parafrază la o poezie a lui.
Iarna, de-o vreme, mă duce regretul
Prin gropi şi pe margini de linii ferate –
Săraci, tot mai singuri pe ape-ngheţate
Când fâlfâie în ţară, urât, violetul…
Ajută-ne Tu Doamne, să ne decolorăm…

Cupletele lui Tănase

5 Feb

Dan Mihăescu, umoristul de serviciu, vă propune astăzi un cocteil din cupletele marelui Tănase. Am constatat, plăcut surprins, că ele au şi astăzi un succes de viaţă lungă şi atunci, de ce să nu vă fac o bucurie?

1. Prin anii ’30 şi ceva,
Tănase, în faţă ne spunea
Că ţara asta-i de belea!
În România noastră, acuş
Când toate cele deraiază
Tănase, de la “Cărăbuş”
Acolo-n cer se minunează…
Păi, când era bunica fată,
Era mai bine, ca în rai
Cu un pol o făceai lată,
Doamne ce mai cumpărai,
Când era bunica fată
Chiar şi cinste exista
Inima era curată
Nu toată lumea ne minţea.

2. Astăzi, caţi ca Diogene
Să găseşti un om cinstit,
Om găseşti, dar astăzi, cinstea
Este…dar s-a isprăvit!
Fetele de altădată,
Învăţau la pension
N-aveau rochiţa scurtată
Nici tunsoare “a la garcon”
Când te duci s-o ceri la tata,
Într-o seară la peţit,
Tată mai găseşti dar fată,
Este…dar s-a isprăvit!

3.Ce recolte aveam odată,
În grânarul din Carpaţi
Şi ţărani, dintr-o bucată,
Oameni harnici şi curaţi.
Azi, pământ e cu toptanul,
Numai bun de plugărit,
Dar de unde iei ţăranul?
Este…dar s-a isprăvit!
Mi-a zis Leana mea:”Pe vremuri,
Mii de sărutări mi-ai dat,
Vreau să te mai simt cum tremuri,
Sunt femeie, eşti bărbat”.
Ca s-o mai iubesc o dată
În zadar m-am chinuit
Şi-a înţeles săraca fată:
Este…dar s-a isprăvit!

4.Păi, traiul trist, cel mai amar,
Îl ai dacă eşti pensionar.
Nu vreau să vă par sinistru,
Să spun leafa de ministru !
Urarea mea e creştinească:
În belşug el să trăiască!
Numai dacă s-ar putea,
Exact cu pensia mea!

5. Până când foamete-n ţară?
Păi, până când, bă, până când?
Simt, muştarul c-o să-mi sară,
De revoltă şi durere.
Toţi pungaşii fac avere,
Păi, până când, bă, până când?
Eu muncesc ca vai de mine,
Mănânc pâine cu măsline,
Şi n-am izmene pe mine.
Păi, până când, bă, până când?
Toţi se-njură prin jurnale,
Jafuri, şperţuri, panamale,
Şi bairamuri colosale.
Păi,până când, bă, până când?

6. Biet românul, ca un câine,
Fuge, fuge după-o pâine.
Vai de mama lui de trai,
Ai, n-ai, dai!
Noi, pârliţii ducem grosu’
Tot pe noi cade ponosu’,
Peste tot împingi…mălai,
Ai, n-ai, dai!
Ai o treabă oarecare,
La un minister,cutare
Dar la uşă-i un portar
Totdeauna refractar.
Ia-l atunci, cu protocol,
Fă o sută mototol,
Poate crezi că n-o s-o ia?
Dă-i-o şi nu te jena!
Mai sus e cu etichetă
Acolo trebuie servietă
Nu e şperţ şi nu e mită,
De spui aşa eşti o vită.
Găseşte-un cuvânt mai nou,
E comision, cadou,
Dar dă-i omului ceva,
Nu te jena!

7. Nu-s parale pentru şcoale
Nici şosele, nici spitale,
Pentru asfaltări stradale,
Pentru alte angarale,
Dar pentru femei fatale,
Voiaje senzaţionale,
Maşini senatoriale,
Chefuri ministeriale,
Plicuri confidenţiale,
Tot felul de protocoale,
Hai, staţi, blânzi, că sunt parale!…

8. Pădurile le-am vândut?
Le-am vândut!
Fabricile le-am vândut?
Le-am vândut!
Telefonul l-am vândut?
L-am vândut!
Şi ţiţeiul l-am vândut,
Tot ce avem şi ce-am avut
Şi cu asta ce-am făcut?
Dacă furi, eşti condamnat,
Vorba vine!
Nu mai poţi fi deputat,
Vorba vine!
Că dacă furi, ni s-a spus,
Chiar dacă-ai ajuns sus-pus
Legea e pentru oricine.
Vorba vine!

9. Vrei ca să te pricopseşti,
De ici, colo, să ciupeşti,
Ba o sută, ba o mie
Tot nu scapi de sărăcie.
Dacă vrei să ai bănet,
Fură, neică, din buget.
Asta-i lovitură,bă,
Ori că că, ori că că!
4
10. De când e lumea şi pământul,
Aleşii îşi călcau jurământul
Şi îşi minţeau alegătorii,
Toţi ce veneau la cârma ţării.
Pe urmă, îşi schimbau cuvântul,
De când e lumea şi pământul…

11.Nu merită să vă miraţi,
Cupletele astea bătăioase.
Aici, în ţara din Carpaţi,
Le-a spus cândva Tănase!
Să vă amuze a încercat
Şi multe glume a lansat,
Foarte hazoase.
Şi uite aşa, mereu zâmbind
Ne trece viaţa, tot glumind
Cu zile negre, întristate,
Cu hoţi ce petrec în palate,
Voi le răbdaţi senini, pe toate
Fiindcă te-ai învăţat, române
Cu somnul cel de moarte!