Cupletele lui Tănase

Dan Mihăescu, umoristul de serviciu, vă propune astăzi un cocteil din cupletele marelui Tănase. Am constatat, plăcut surprins, că ele au şi astăzi un succes de viaţă lungă şi atunci, de ce să nu vă fac o bucurie?

1. Prin anii ’30 şi ceva,
Tănase, în faţă ne spunea
Că ţara asta-i de belea!
În România noastră, acuş
Când toate cele deraiază
Tănase, de la “Cărăbuş”
Acolo-n cer se minunează…
Păi, când era bunica fată,
Era mai bine, ca în rai
Cu un pol o făceai lată,
Doamne ce mai cumpărai,
Când era bunica fată
Chiar şi cinste exista
Inima era curată
Nu toată lumea ne minţea.

2. Astăzi, caţi ca Diogene
Să găseşti un om cinstit,
Om găseşti, dar astăzi, cinstea
Este…dar s-a isprăvit!
Fetele de altădată,
Învăţau la pension
N-aveau rochiţa scurtată
Nici tunsoare “a la garcon”
Când te duci s-o ceri la tata,
Într-o seară la peţit,
Tată mai găseşti dar fată,
Este…dar s-a isprăvit!

3.Ce recolte aveam odată,
În grânarul din Carpaţi
Şi ţărani, dintr-o bucată,
Oameni harnici şi curaţi.
Azi, pământ e cu toptanul,
Numai bun de plugărit,
Dar de unde iei ţăranul?
Este…dar s-a isprăvit!
Mi-a zis Leana mea:”Pe vremuri,
Mii de sărutări mi-ai dat,
Vreau să te mai simt cum tremuri,
Sunt femeie, eşti bărbat”.
Ca s-o mai iubesc o dată
În zadar m-am chinuit
Şi-a înţeles săraca fată:
Este…dar s-a isprăvit!

4.Păi, traiul trist, cel mai amar,
Îl ai dacă eşti pensionar.
Nu vreau să vă par sinistru,
Să spun leafa de ministru !
Urarea mea e creştinească:
În belşug el să trăiască!
Numai dacă s-ar putea,
Exact cu pensia mea!

5. Până când foamete-n ţară?
Păi, până când, bă, până când?
Simt, muştarul c-o să-mi sară,
De revoltă şi durere.
Toţi pungaşii fac avere,
Păi, până când, bă, până când?
Eu muncesc ca vai de mine,
Mănânc pâine cu măsline,
Şi n-am izmene pe mine.
Păi, până când, bă, până când?
Toţi se-njură prin jurnale,
Jafuri, şperţuri, panamale,
Şi bairamuri colosale.
Păi,până când, bă, până când?

6. Biet românul, ca un câine,
Fuge, fuge după-o pâine.
Vai de mama lui de trai,
Ai, n-ai, dai!
Noi, pârliţii ducem grosu’
Tot pe noi cade ponosu’,
Peste tot împingi…mălai,
Ai, n-ai, dai!
Ai o treabă oarecare,
La un minister,cutare
Dar la uşă-i un portar
Totdeauna refractar.
Ia-l atunci, cu protocol,
Fă o sută mototol,
Poate crezi că n-o s-o ia?
Dă-i-o şi nu te jena!
Mai sus e cu etichetă
Acolo trebuie servietă
Nu e şperţ şi nu e mită,
De spui aşa eşti o vită.
Găseşte-un cuvânt mai nou,
E comision, cadou,
Dar dă-i omului ceva,
Nu te jena!

7. Nu-s parale pentru şcoale
Nici şosele, nici spitale,
Pentru asfaltări stradale,
Pentru alte angarale,
Dar pentru femei fatale,
Voiaje senzaţionale,
Maşini senatoriale,
Chefuri ministeriale,
Plicuri confidenţiale,
Tot felul de protocoale,
Hai, staţi, blânzi, că sunt parale!…

8. Pădurile le-am vândut?
Le-am vândut!
Fabricile le-am vândut?
Le-am vândut!
Telefonul l-am vândut?
L-am vândut!
Şi ţiţeiul l-am vândut,
Tot ce avem şi ce-am avut
Şi cu asta ce-am făcut?
Dacă furi, eşti condamnat,
Vorba vine!
Nu mai poţi fi deputat,
Vorba vine!
Că dacă furi, ni s-a spus,
Chiar dacă-ai ajuns sus-pus
Legea e pentru oricine.
Vorba vine!

9. Vrei ca să te pricopseşti,
De ici, colo, să ciupeşti,
Ba o sută, ba o mie
Tot nu scapi de sărăcie.
Dacă vrei să ai bănet,
Fură, neică, din buget.
Asta-i lovitură,bă,
Ori că că, ori că că!
4
10. De când e lumea şi pământul,
Aleşii îşi călcau jurământul
Şi îşi minţeau alegătorii,
Toţi ce veneau la cârma ţării.
Pe urmă, îşi schimbau cuvântul,
De când e lumea şi pământul…

11.Nu merită să vă miraţi,
Cupletele astea bătăioase.
Aici, în ţara din Carpaţi,
Le-a spus cândva Tănase!
Să vă amuze a încercat
Şi multe glume a lansat,
Foarte hazoase.
Şi uite aşa, mereu zâmbind
Ne trece viaţa, tot glumind
Cu zile negre, întristate,
Cu hoţi ce petrec în palate,
Voi le răbdaţi senini, pe toate
Fiindcă te-ai învăţat, române
Cu somnul cel de moarte!