La aniversarea din anul acesta, realizatorii emisiunii Danutz SRL mi-au acordat 45 de minute pe postul public, iar Jurnalul Naţional, mi-a luat un interviu ce va fi publicat luni 7 iunie a.c. Pe acesta, am vrut să-l vedeţi şi voi
J.N: Eşti un bun colecţionar: împlineşti 77 de ani. Mai crezi că viaţa este o artă în care eşti mereu începător?
D.M: Aşa ne asigura Chevalier de Boufflers în panseurile sale şi a avut dreptate.
-Prin câte epoci colorate ai trecut până acum, te mai ţine umorul să o traversezi şi pe asta kaki?
-Fac parte dintr-o generaţie norocoasă. Am prins dictatura carlistă, legionară, comunistă şi acum victoria românilor , asupra întregului popor A început să
regrete lumea viitorul de ieri, zicând că ce bine era atunci când era rău.
-Ce ai făcut cu toată zestrea ta de timp?
-Am făcut lumea să râdă, de teamă să nu plângă! Şi am fost optimist. După alegerea lui Ceauşescu, mi-am zis că în şase luni cade. A stat 25 de ani. Am zis că nici d-l Iliescu nu rezistă mai mult de şase luni. A rezistat două mandate spre trei, d-lui Băsescu i-am prezis tot şase luni şi iată, intră în anul şapte! Suntem singura ţară din lume la care alegerea preşedintelui este de- cisă de emigranţi şi majoritatea parlamentară este alcătuită de migratori.
-Ai pleca definitiv din ţara asta ciudată?
-Acum să plec, cînd mai sunt şase luni?…
-Cum trăieşti Dan Mihăescu?
-În general trăiesc bucurându-mă. Stau pe Magheru, un fel de Champs Elysees al Bucureştiului. Se claxonează ambiţios, ca nicăieri în Europa, noaptea avem raliuri palpitante, maşini şi motociclete, cetele de cerşetori te scuipă tandru, dacă nu le dai nimic, în curtea interioară a blocului se îmbată şi chiuie boschetarii, dar iarna pleacă. Sparg uşa şi se oploşesc în subsolul conductelor de apă şi gaz. Aştept să sărim în aer, fără să creăm panică. Tot în curte fac sex serile, pe după maşini, perechi de tineri studioşi şi drogaţi. Sub ferestrele din stradă activează pâlcuri de prostituate voioase, la care vin oaspeţi cu taxiuri de noapte şi ne pun manele mobilizatoare ca:„Într-o casă de paiantă, am iubit o bagaboantă!” Spre ziuă apar şi şalăii fetelor, care le bat cu picioarele-n cap, să deconteze încasările nocturne. Poliţia poliţie, nu vine, decât pentru dividende şi cea comunitară este ocupată la promenadă pe Magheru cu Suzuki 4X4, de parcă bulevardul nostru e pe Ceahlău. Piaţa Amzei e în renovare din mileniul trecut. şi la toate aceste bucurii, primarul adaugă una nouă. Măreşte taxele, că stăm în zonă lux. Însă, eu sunt fericit…
-Fericirea are picioare scurte sau…
-Fericirea are picioare lungi, e mai mică cu 24 de ani decât mine, o cheamă Simona, e nevasta mea, de acum 20 de ani şi pentru următorii 30!
-De ce mai râde un umorist notoriu, ca tine şi ce îţi doreşti?
-Râd (cu lacrimi) la emisiunile de ştiri TV şi îmi doresc anticipate! Punct!
“P.S.Vă rog nu vă întrebaţi ce caută acest moş pe blog. Gândiţi-vă că aş putea fi…patru tineri a 19 ani şi 3 luni!”
Dvs. cei care ati comentat aici, mi-ati facut un dar frumos. Cuvinte potrivite, ar zice Arghezi, cuvinte insotite de o bataie a inimii, zic eu. Impresionant ca sunteti atat de sensibili, cu voi lumea e mai frumoasa. Multumesc!
La multi ani, cu intarziere din pacate! Vă doresc liniște și zâmbete cât mai multe!