Arhiva pentru august, 2010

Greu de scris despre Margareta Paslaru. Sunt subiecte care prin amploarea lor, te ispitesc să le tratezi laborios, de teamă să nu neglijezi ce e mai important şi astfel alegi soluţia sigură de a te rătăci printre truisme, pierzând, bineînţeles, esenţialul. Oricum este musai să porneşti de la fetiţa de 15 ani, numai ochi, lipici universal şi glas aparte. O păpuşă dulce, simpatică, dăruită muzicii uşoare, probabil numai până la majorat, când pretenţiile sunt altele. Şi să te ţii surpriză, puştoaica urcă pe scenă, ocupă un loc permanent în cutia cu miracole a televiziunii, camera de luat vederi o iubeşte, ca şi microfoanele din studiourile Radioului, publicul o răsfaţă ca pe o vedetă născută, nu făcută, se preface în stea cu traectorie mereu ascendentă. Noi cei care tot pe atunci vegheam copilăria televiziunii abia născute, ne miram de talentul şi darurile ei artistice, dar mai cu seamă de seriozitatea şi un anume profesionalism precoce al celei ce avea să devină doamnă a cântecelor, prinţesă în dinastiile muzicienilor cu stea în frunte.Compozitorii, vorbesc despre cei mari, nu riscă să-şi încredinţeze melodiile unor începători, ştiindu-se că o vedetă devine coautor al unui hit. Se spune în public, cântecul Pâslăriţei şi mai puţin melodia cutare, de cutare, interpretată de Margareta Pâslaru. Ce explicaţie să găsim, însă, că de la primii ei paşi în muzică, Margareta este solicitată de seniori ca Mălineanu, Kirculescu, Ely Roman, Giroveanu, Sile Dinicu, Urmuzescu, Veselovschi, Malagamba, Temistocle Popa, Mauriciu Vescan, Radu Şerban, Noru Demetriad, Dinu Şerbănescu, Emanoil Ionescu, Deda, până la mai tinerii George Grigoriu, Bogardo, Petre Mihăescu ?
Marii profesionişti ai divertismentului TV, Vornicu, Lazarov, Bocăneţ, Ileana Pop, Anagnoste, Sorin Grigorescu, Titus Munteanu, Aurora Andronache, îşi modifică sumarele emisiunilor, pentru a-i face loc Margaretei, prezenţă cu succesul asigurat. Eu, dedicat aproape integral umorului, apuc s-o invit pe Margareta doar în vreo două emisiuni şi să filmez cu ea la Observatorul Astronomic melodia lui Temistocle « Nu-mi pasă de lună şi stele ».De la televiziune, face pasul pe scenă într-un spectacol semnat de marele Ciulei, dar şi în altele, face filme de mare succes, ia premii cu sacul, este iubită de mai toată naţia, minus ceva ocupanţi de cabinete malefice de la fostul C.C. Margareta, încasează, nedrept, nu se descurajează, urcă şi când nu mai poate reuşeşte să se menţină în zona artelor şi în ţara Unchiului Sam. Nu se poate despărţi de noi, revine, ajută, la fel de activă, serioasă, frumoasă cu o inteligenţă şi o cultură, care te obligă să o respecţi. Prin tot ce fac e şi-a asumat neuitarea noastră şi a viitorimi. Ai trăit şi trăieşti frumos, Margareta ! Lumea, cu tine, e mai frumoasă !

La bancomat…
(un monolog mihăescian, cu care a făcut succes Rodica Popescu-Bitănescu)
-Mare invenţie cardul, fraţilor.M-a învăţat bărbatul meu cum să scot banii de la bancomat. E simplu. Se merge cu maşina personală, fiindcă pe jos te urmăreşte vreun hoţ. Mătuşei mele i s-a furat portofelul şi pentru că era gol, hoţul i-a pus 50 de mii în el. Spuneam că la bancomat se merge cu maşina personală. Se opreşte în dreptul bancomatului, se coboară geamul, se introduce cartela, se scrie codul, se scot banii, se ridică geamul şi pe aici ţi-e drumul. Aşa am făcut dar mai întâi am spus: “Stai cuminte, Terente, că-mi rupi ciorapii. Terente e căţelul meu care adoră să meargă cu maşina. După ce am scos din viteză, mânerul de la umbrelă şi am debraiat căţelul, care se tot bagă ca un animal printre picioarele mele, era să intru cu maşina în clădirea băncii din spatele bancomatului. Cu tot cu bancomat, sub care cerşea un bătrân orb. Avea un carton de gât pe care scria că e orb. I-am dat una de 10 mii şi a refuzat-o, că era pătată. I-am reproşat că e mincinos şi că nu e orb. Mi-a spus că a uitat să-şi pună cartonul cu surdo-mut şi că orbul autentic s-a dus la cinematograful de vizavi, să vadă filmul.Între timp, maşina mea s-a oprit singură. Într-un chioşc, dar era închis. Am găsit cardul meu imediat. Imediat ce am golit poşeta pe locul mortului.Era între farduri şi bineînţeles că mi-am refăcut machiajul, ca să arăt ca o femeie cu bani. Am vrut să bag cartela în bancomat, dar cu toate eforturile mele n-a intrat, fiindcă am uitat să deschid geamul maşinii. Pe urmă a intrat şi mi-a venit tonul, pentru că din greşeală l-am băgat în telefonul de deasupra. Am găsit totuşi crăpătura de bancă şi l-am implementat, deoarece codul meu e foarte simplu: data naşterii. Dar care, că am trei, pentru situaţii diferite? La un moment dat am nimerit cifrele exacte şi instantaneu s-a auzit “Recviemul” de Mozart. Nu cânta bancomatul.A sunat telefonul meu mobil, pe care tocmai îl rodea căţelul. L-am pleznit, cu telefonul, pe Terente, pentru că şi el mi-a pleznit mie tastatura telefonului. Noroc că era vechi. De trei zile!..Terente a început să latre şi de sperietură bancomatul a început să-mi dea leafa. M-am dat jos să iau banii, că n-ajungeam prin geam. I-am luat, i-am numărat, erau toţi. Corect!I-am băgat în poşetă şi m-am îndreptat spre staţia de metrou, deoarece maşina mea tocmai demarase cu un hoţ, lipsit de caracter. Ştiu de la poliţişti că nu mă putea ajuta decât “Recviemul” de Mozart, ca şi pentru căţelul, răpit în mod samavolnic, odată cu maşina mea. Important e că am bani. Oamenii cu bani sunt foarte curaţi, până şi banii lor sunt spălaţi. Altfel rămân bani negri. Pa, stimaţi concetăţeni, v-am pupat pe portofel…