Multumiri de la lansare…

Doamnelor şi domnilor, eu am să vorbesc puţin, unii dintre dvs. avertizându-mă că au treabă luni. Pentru că nu avem prompter, mi-am notat câteva idei, să nu uit ceva. În legătură cu uitarea, este aici un prieten medic care m-a sunat acum două zile, zicându-mi:”Dane, tu eşti un băiat citit. Care este, dragă prenumele doctorului Alzheimer?” I-am spus că nu ştiu, am uitat şi atunci el mi-a zis că aşa începe.
Mă uit ce lume bună este aici, ce stele de cinci stele, ce VIP-uri autentice şi care nu se află în divorţ. Suntem mai mulţi ca la miting. Ce doamne frumoase sunt aici şi ce domni…mă rog…şi ce domni. Să fi avut acest anturaj acum vreo 40 de ani. Ştiu, se spune mai bine mai târziu decât niciodată, dar sunt şi situaţii în care mai bine niciodată decât prea târziu.
Fireşte, datorez în mod deosebit recunoştinţă doamnei Annie Muscă, cea care m-a cucerit când a publicat o carte frumoasă despre Tudor Vornicu. Cel despre care se spunea cândva că TVR înseamnă « Tudor Vornicu şi restul ! « De atunci, mai bine de doi ani, această doamnă m-a mitraliat cu întrebări, personal, la telefon, sau pe Internet, m-a descusut mai abitir ca SRI-ul, sigur că eu am fost mai discret, pe ici, pe colo, dar ea s-a documentat, profesionist, şi mărturisesc că fără eforturile ei, inclusiv cele materiale, această carte nu ar fi existat. A atras-o în această aventură, pe d-na Alexandra Paşca, răspunzătoare, tot prin muncă voluntară, de aspectul grafic şi fotografic al cărţii. Le sunt recunoscător ambelor doamne, tinere, frumoase, cărora le stă bine lângă mine şi mie lângă ele. Normal ! Deşi, ca să fiu sincer, eu aşi fi preferat să scrie o carte despre mine, un călugăr bătrân, cu o viaţă de pustnic ca şi a mea, fără păcate şi ispite lumeşti. N-a fost să fie !
După cum aţi văzut, au riscat să se compromită vorbindu-mă de bine, actriţele Rodica Popescu Bitănescu, Daniela Nane şi actorul Vasile Muraru, Un comando excepţional. Persoane importante, artişti de prim plan, născuţi, nu făcuţi, care m-au dăruit cu prietenia lor. Le mulţumesc cu sinceră emoţie. Şi mulţumesc, deasemeni, doamnei Munteanu, directoarea acestei librării, prin bunăvoinţa căreia ne aflăm aici. Fiind vorba despre viaţa mea, nu am cum să nu îi mai spun încăodată că o iubesc, soţiei mele, Simona, care m-a răbdat 21 de ani, cu o rezistenţă ieşită din comun. A fost o altă Ană, a unui alt meşter Manole, pe care am zidit-o în toate proiectele mele iluzorii,eu având principiul că nu există om să fi vrut să mă încurce şi să nu fi izbutit.
Sunt convins că mulţi dintre cei care vor citi cartea, vor fi dezamăgiţi de lipsa mai multor amănunte picante. Pe aceştia, îi rog să mă sune pe mobil, dimineaţa, când e Simona la Radio. Am vrut să vă spun şi un banc, dar am renunţat. Anume că astăzi, 31 martie este ziua când ieşim din criză, dar bancul ăsta vi l-au spus alţii înaintea mea. Gata ! Închei cu asigurarea că toţi prietenii mei care se află aici, locuiesc definitiv în sufletul meu. Vă mulţumesc tuturor că sunteţi aici, că sunteţi pe lume şi mi se pare că lumea este mai frumoasă cu dvs. ! Poftiţi la autografe !…