Atentiune natiune!
24 Mar
Având avantajul unui trecut cu mulţi ani la bază şi peste 50 în câmpul televiziunii, m-am gândit să vă spun niscaiva poveşti, vesele şi triste, cu personalităţi (autentice) ale acestei naţiuni, pe care le-am cunoscut, am colaborat sau am fost prieteni. Unii s-au şters ca o lacrimă de pe faţa acestei planete albastre, alţii au rămas printre noi, toţi vrednici de a fi pomeniţi pentru eternitate şi pentru voi, cei tineri. Vă iau călători printre amintirile mele şi dacă nu va fi interesantă călătoria, puteţi coborî la prima staţie. Începem cu o poveste ca-n romanele poliţiste. Prin anii 1960-70, noi cei de la varietăţile TVR şi de la Redacţia de muzică uşoară a Radioului, aveam un prieten bolnav de muzică uşoară, excelent informat în domeniu, talentat chitarist (amator), posesorul unei uriaşe cantităţi de benzi cu muzică latino-americană şi de toate felurile. Îl chema Nae Marinescu, inginer şi a lucrat mulţi ani în Chile, consilier personal al Preşedintelui Salvador Allende. A fost primul soţ al Margaretei Pâslaru şi casa lui era mereu deschisă celor cu preocupări muzicale. Îşi adusese de afară un morman de scule stereo, La el am văzut prima oară magnetofoane verticale. El se aşeza pe un scaun în mijlocul camerei şi cu muzică de acompaniament, improviza la chitară. Mai avea o ciudăţenie: toată casa lui era plină cu furnici, susţinând că ele sunt un excepţional agent sanitar.
Acolo, în blocuol de pe bulevardul Pache, lângă biserica „Mătăsari”, la el acasă, ne întâlneam şi aflam, unii de la alţii, cam tot ce e nou în muzica uşoară, de la noi şi de peste ape. Era nelipsit Octavian Ursulescu, Titus Munteanu, Andu Bocăneţ, Ovidiu Dumitru, Horia Moculescu, Valeriu Lazarov, redactori muzicali de la Radio, Televiziune sau Electrecord, cântăreţi, şefi de orchestră, instrumentişi, maeştri de sunet, regizori. Mulţi, aproape cu neputinţă să-i amintesc pe toţi aici.
Târziu, după ce Marina Voica a rămas văduvă, murind soţul ei, doctorul Viorel Teodorescu, o minune de om şi Nae divorţase demult de Margareta, între el şi Marina s-a înfiripat o delicată poveste de dragoste, cu viaţă nu prea lungă. Fiindcă lui Nae i s-a pus pata pe o tânără zburdalnică, pe care, ca să o poată păstra a luat-o de nevastă. N-a durat combinaţia, dar un fost iubit al fetei aflat la bulău, a dat pontul unui hoţ care tocmai se elibera, că în casa lui Nae Marinescu, se află lucruri de valoare. Aflat în libertate, acesta, cu nişte complici, au spart apartamentul inginerului, calculul lor că Nae nu e acasă a fost greşit şi acesta, un munte de om, s-a luptat cu ei. Până la urmă a fost doborât şi sugrumat cu cablul de la telefon. Miliţia, atât de mult hulită în epocă, i-a identificat rapid pe criminali, au fost judecaţi şi condamnaţi exemplar. Alte timpuri!
Nae a plecat dintre noi, închizând uşa unei case invadată de muzică frumoasă, A fost un om înzestrat şi cu un deosebit simţ al umorului. De exemplu, avea cerşetorul lui în faţa bisericii „Mătăsari”, care în fiecare duminică se bucura de întâlnirea cu Nae, pe care-l întâmpina cu aceleaşi vorbe: ”Săru-mâna, dom’ Nae. Daţi-mi şi mie un ban, pentru o bucată de pâine!” Nae îl omenea mărinimos:”Na, mă un pol, să-l bei în sănătatea mea…”
Comentarii Recente