Stimata natiune, de pe blogul lui Bendeac,
cel care ne este drag!
este musai să mulţumesc celor care s-au rostit despre mine, procurându-mi o surpriză cu dimensiuni infinite. Să mă explic. Am ezitat să vin la o astfel de întâlnire, gândind la anii mulţi care ne despart. Şi iată, am surpriza plăcută, să întâlnesc corespondenţi citiţi, cu logică matură, cu inteligenţa aşezată pe un plafon cultural de calitate bună, cu verb alert şi gânduri ample, purtătoare de lumină. Este, pentru mine, o experienţă fascinantă, vi-o datorez şi e foarte bine că existaţi. Cu voi, lumea e mai frumoasă!
În acelaş timp mă simt obligat la nişte mărturisiri. Dezonorante pentru mine. Înainte să continuaţi lectura, vă rog sunaţi la S.R.I., Poliţie sau la Interpol. Pe lângă ce am făptuit eu, Bin Laden este un mic Cupidon. După îmbrânceala din decembrie 89, numai nenorociri am făcut. Cei mai adulţi dintre voi, îşi amintesc, poate anunţul procuraturii de atunci, că a arestat 800 de terorişti. Vreţi să ştiţi cine sunt ei? Eu sunt! Restul de 799 sunt ori revoluţionari, cu merite deosebite, ori agenţi. Economici. Bogaţi. Şi acum se mai întreabă câte un naiv, cine a tras în noi, după 22? Eu am tras în noi. Fiindcă sunt o bestie şi am fost membru P.C.R. Singurul. Ăilalţi, până la patru milioane au fost anti! Sau disidenţi! Când auziţi că se strigă (din ce în ce mai rar) „Jos comunismul!” să ştiţi că la mine se referă. Ceilalţi s-au retras. Care în Parlament, care la Guvern, care în Dealul Cotrocenilor. Pentru că atunci, la revoluţie, ăia din balcon au rămas sus, ăia din stradă au rămas în stradă. Şi cine se bătea cu pumnii în piept că n-a fost nomenclaturist sau loază de ilegalist, acum se bate cu pumnii în cap.
Fraţilor, eu am chemat în Anno Domini 90, minerii, pe melodia „Dumnezeu să te ferească, de bătaia minerească”. Şi au venit. Cu trenul, pentru că tot eu am scris sub semnalul de alarmă: „În caz de pericol, trageţi de miner!” În marea mea lăcomie, eu am inventat privatizarea la şmen şi am făcut dintr-o ţară mică, o ţară de loc. Am vândut tot. Sol, subsol, apă, aer!
Ca să înţelegeţi cât pot fi de ordinar, aflaţi că la mine a ajuns telegrama unui amator de artizanat din emirate, care scria: „Cumpăr fotă!” Eu am înţeles: „Cumpăr flotă!” şi am vândut-o mintenaş. Apoi, pe lângă ce am prăduit eu, Al Capone şi a lui ceată, au fost nişte copii ambliopi, de la centrul „Pinochio”. Dacă vă povestesc ce am făcut cu falimentarea băncilor şi a fondurilor de investiţii, plângeţi mai rău ca
Angelina Jolie după Brad Pitt. Noroc că toate găurile au fost acoperite de voi, hoţii de păgubaşi.
Arătaţi-mi ceva ce nu s-a furat în ţara asta şi dau o bere cu lămâie. Mă jur pe cardul meu de la Bancorex. Eu sunt hoţul. Chemaţi D.N.A-ul, să ne facem poze cu duba, doar aşa, în calitate de VIP, aşa de kinki!
Să vă mai aduc aminte că eu am tăiat pădurile şi am făcut pierdută 70% din suprafaţa verde, numai în Capitală? Pentru binele vostru, că numai poluarea vă poate face „să trăiţi bine”, la Sfânta Vineri, unde locurile de veci se ocupă acum prin concurs.
Tot eu am păstrat tradiţiile strămoşeşti. Dacă puneţi mâna pe carte, veţi vedea că romanii au cucerit greu Dacia, din cauza drumurilor proaste, făcute zob. S-au păstrat, cu sfinţenie toate gropile, deşi am dat la nişte băieţi deştepţi şi fete slabe la refuz, tot felul de contracte supraponderale. Că eu nu mă uit la bani, mai ales dacă sunt ai voştri! Culmea e că n-am păţit nimic, pen’că la noi se scrie„lupta anti-corupţie, dar se citeşte „generaţia pro”. Eu am inventat statul de drept. De drept comun. Ştiţi care e ultima manea. „Foaie verde portocală, avem o ţară penală!” Gagiilor, datorită mie, suntem singura ţară din lume, cu glume în constituţie. Aia cu „toţi suntem egali în faţa legii”.
Poate, altă dată, vă povestesc cum am ajutat fetiţele mele să-şi ia „Sandero”, la mâna a treia şi să se mute în garsoniere din programul „Prima casă”. Una, că ailaltă e plecată la cules de euraşi, la Bruxelles. Având, mititica, mintea mai odihnită, i-am pus două guvernante. În guvern!
Atenţie, drăgălaşilor, că nu v-am mărturisit decât 14% din găinăriile pe care le-am confecţionat. Oricum, datorită numai mie, mai avem la un colţ şi cădem de pe glob! Cine nu mă crede să se uite pe fereastră sau la televizor!
Nesimţit cum sunt, la alegerile din 2004, m-am dus mangă. Vă daţi seama în ce hal de beţi au fost ăilalţi care i-au votat pe ăştia.
Aoleu, era să uit. Nu-i mai căutaţi ca disperaţii pe informatorii fostei securităţi. Eu am fost singurul live. Restul au făcut play back!
Ura şi să auzim numai de mine!
Dan Mihăescu
bandit de uz intern