Cu gand bun, pentru Ada, Corina, Calin, Ileana, Tavi, Mitica, toti care vreti, care puteti…

Dan Mihăescu – spovedania unui umorist,
este titlul pe care l-a ales scriitoarea Ani Muscă pentru o carte interviu, cuprinzând viaţa suspomenitului. Fata aceasta recidivează. A mai scris o carte despre Tudor Vornicu, teleast cu har, despre care oamenii glumeau zicând că TVR, înseamnă:”Tudor Vornicu şi restul!”
Aşadar, această doamnă Muscă, are ce are cu oamenii de televiziune şi cu viaţa lor. Eu jur cu mâna pe cartea despre care vă aduc la cunoştinţă, că fără tenacitatea şi efortul ei, fără curiozitatea decentă şi răbdarea cu care m-a iscodit aproape doi ani, nu mă apucam să arăt în văzul lumii, cum am trăit, cu cine, ce le-am făcut bune sau rele, semenilor mei şi ei mie. Partea pozitivă a fost că cineva, m-a îndemnat stăruitor, să-mi adun anii trăiţi, să-i aşez pe rafturile cu amintiri, să în- ţeleg că am fost copilul unui secol bolnav, cu nesanşa de a mă naşte într-o parte de lume unde, ani mulţi, s-a experimentat pe oameni un sistem asocial, conceput de genii ale răului, măcinând vieţi, deturnând destine, inversând valorile, pervertind suflete, siluind conştinţe. N-am fost nici victimă, nici călău, poate doar un cobai ceva mai rezistent. Şi totuşi, cu o viaţă interesantă. Începută în regat, continuată în republici populare, apoi socialiste, cu regim de gulag, ajungând astăzi la statul de drept, de drept comun, post revoluţionar şi gândind la dreptatea lui Nicolae Iorga, care a spus că la o revoluţie, filozofii tac, martirii mor şi gunoaiele ies la suprafaţă. În timpul vieţii mele, am alergat de nebun prin două secole, 20 şi 21, prin două milenii, 2 şi 3, nu mai ştiu când şi cum am ajuns un om care aduce râsul. Poate am moştenit de la mama mea, un anume simţ al umorului, amestecat de multe ori cu sarea din lacrimă. Oricum, aceste rânduri nu se vor despre itinerarul unui vehicul plin cu regrete. Prin viaţa mea, ca o alee lungă, au zăbovit oameni importanţi, mulţi artişti nepereche, pentru care am scris, pe care i-am filmat, lăsând în urma noastră dovezi eterne că românul ştie de glumă. Am avut norocul să trăiesc între Oameni-Oameni şi, din fericire, m-am vaccinat adesea cu ser anti-jigodie. Multe din zilele mele senine, au purtat nume de femei frumoase şi m-au onorat cu prietenia lor mai toţii actorii cu stea-n frunte, ai acestei ţări triste, plină de umor, vorba poetului.
M-am cam întins la vorbă, în loc să vă spun simplu, că joi 31 martie a.c. orele 17, la „Librăria Sadoveanu” din Bd. Magheru nr. 6-8, se lansează cartea cuprinzând o viaţă între coperţile ei, că va fi de faţă lume multă, lume bună, că vor prezenta evenimentul personalităţi artistice de primă mărime, cum sunt Rodica Popescu-Bitănescu, Daniela
Nane, Vasile Muraru. Se vor rosti şi vinovaţii semnaţi pe copertă, care nu întâmplător au ales pentru lansare, ziua în care ţara iese din recesiune şi…intră în criză!
În sfârşit, prezenţa tuturor celor care vor avea curajul să fie de faţă, ne onorează şi vă aşteptăm cu emoţie.

Cetăţeanul: Bună seara, naţiune. Eu sunt omul de pe stradă şi am venit să-mi exprim revolta că guvernanţii noştri fac invers ca în Divina Comedie. Ne promit Paradisul, ne duc în Purgatoriu şi ca viitor luminos urmează Infernul. Noroc că nu durează mult. 21 de ani au şi trecut.
Burebista:(intrând) Povestea e ceva mai veche.
Cetăţeanul: Dvs. cine sunteţi?
Burebista: Burebista!
Cetăţeanul: Aşa ceva nu e posibil.
Burebista: În ţara asta orice e posibil, ascultă-mă pe mine care sunt stră-strămoşul tău.
Cetăţeanul: Din ce trăiau dacii, mărite rege?
Burebista: Agricultură, creşteau vite, plantau păduri, comerţ. Vindeam mai mult la greci.
Cetăţeanul: Noi am vândut, tot la greci, telefoanele şi la cât le-au scumpit băieţii, în curând o să ne căutăm cu tulnicul.
Burebista: Vindeam şi sclavi.
Cetăţeanul: Oho, noi îi vindem, încă din pântecul matern, cu precomandă. Pentru joculeţe erotice sau pentru organe…Corupţie aveaţi?
Burebista:Am prins un sfetnic, care la o afacere cu cereale a luat comision un berbec. Şi l-am tăiat.
Cetăţeanul: Pe sfetnic!
Burebista: Pe berbec!…Dar dacă vreţi să ştiţi mai multe, vi-i trimit pe Traian şi Decebal. Eu trebuie să plec că mi-am lăsat rând la selecţia pentru căpşunari.
(Intră împăratul Traian şi regele Decebal).
Cetăţeanul: Ave Cezar Traianus şi salve, nea Decebale!..Iată-l pe marele nostru rege dac…
Decebal: Servus!
Traian: Un rege demn, care s-a sinucis.
Decebal: Pentru că nu mi-am putut ţine jurământul de a-mi duce poporul la victorie.
Cetăţeanul: Dacă şi nişte conducători de după dvs. ar fi făcut la fel, azi eram departe.
Traian: Pe vremea când v-am cucerit eu, trăiaţi în sclavagism.
Decebal: Nici acum nu s-au distanţat prea tare. Popor ciudat, la care istoria nu merge obligatoriu înainte, ci în sens giratoriu.
Cetăţeanul: La noi tradiţiile sunt sfinte. Dovadă că şi acum serbăm, după datină, Valentine Day, Ziua Curcanului, Ziua Recunoştinţei şi Hallowen!
Traian: Decebalică, tu mai ţii minte, cum v-aţi format voi ca popor?
Decebal: Da, prin unirea geto-dacă. Într-o zi, un dac a prins-o pe Geta în şură şi i-a zis: “Nu mai scapi,Geto, d-aci!”
Traian: Eu sunt născut din tată roman şi mamă spaniolă.
2
Cetăţeanul: Avem şi noi aşa un Roman. Petrică! Mama spaniolă, tatăl fenician şi el os de ardelean, prin nevastă. L-a mazilit un tiz al dvs.
Traian: Eu ţin minte că în momentele grele, aplicam dictonul: “Panem et circensem”.
Cetăţeanul: Circ avem acum, Slavă Domnului!
Decebal: Ăştia sunt urmaşii Romei, Trăienică!
Traian: Lasă,dragă, nu da pe mine. Asta este istoria. În viaţa fiecărui popor vine un moment în care: “Aleia Yalta est!”
Decebal: Important e că acum, România este un stat de sine stătător.
Cetăţeanul: Aşa e, nu lucrează nimeni…Care credeţi că va fi viitorul nostru?
Traian: Tu ce părere ai, Decebale?
Decebal: Dar tu?
Traian: Şi eu la fel…Mai ţii minte când ai tăi, falsificau monede romane?
Decebal: Dacă tot ţii să ne împungem, uită-te pe Columna ta de la Roma şi ai să vezi cum romanii furau grâul dacilor.
Cetăţeanul: Acum îl fură tot rromanii. Şi grâul şi ţiţeiul din conducte şi puietul din bălţile de peşte. Unde eşti tu, Ţepeş Doamne?…
Decebal: Hai, Trăienică, să mergem, că la ăştia, Ţepeş are cel mai mare cult al personalităţii.
Traian: Probabil le trebuie o cură cu supozitoare din lemn ascuţit. (ies)
Ţepeş: (intrând) Cine m-a chemat?
Cetăţeanul: Eu, un român al mileniului trei!
Ţepeş: Încă două şi o să fie bine şi pentru voi! Fănele…(intră Ştefan)
Ştefan: Îndată, că m-am rătăcit.
Cetăţeanul: (uimit) Ştefan Vodă al Moldovei…
Ştefan: Staţi o leacă, bre, că nu dau turcii. La o răscruce am luat-o greşit şi în loc de Moldova mea, m-am trezit la ruşi. Noroc că le ştiu graiul, de la fosta mea soaţă, Evdochia de Kiev. Ziceau că jumătate din Moldova e acuma la ei şi ceva din Bucovina, e prin Ucraina. Noroc că n-am domnit şi peste Transilvania…
Cetăţeanul: Cu Ucraina s-a semnat un pact. Noi le-am dat lor Bucovina şi ei ne-au luat nouă Insula Şerpilor.
Ştefan: Văleu,văleu şi cum de-o răbdat bietul norod.
Cetăţeanul: Au fost vremuri grele, Măria Ta, când şi măselele se scoteau prin fund, că n-aveai voie să deschizi gura.
Ştefan: (se uită la ceas) Eu nu pot să stau mult că sunt cu calul şi pe aici drumurile-s numa’ gropi.
Cetăţeanul: Ce ceas frumos ai Măria Ta…Ştefan: E un dar. Uite ce scrie pe capac: ”Pentru Vodă Ştefan de la Petru Aron”.
Ţepeş: Unul la fel mai are doar Vladimir Putin, căpetenia ruşilor de azi.
Ştefan: Şi ce scrie pe capac?
Ţepeş: “De la Matei Basarab pentru Vasile Lupu!”
3
Ştefan: Ia spune, flăcău. Turcii mai dau năvală?
Cetăţeanul. Zilnic, Mărite Doamne.
Ştefan: Cu spahii, cu ieniceri…
Cetăţeanul: Nu! Cu TIR-uri, tot felul de marafeturi, imambaldâ, sugiuc, ciubuc, ace, brice, zodiece şi rahat cu apă rece.
Ţepeş: Pe mine mă porecliseră:” Dracula oglu kazâklâ, ghiaurul fără îndurare” şi se temeau de ţara lui Ţepeş.
Cetăţeanul: Acum e ţara lui Papură.
Ştefan: Cum or rămas hotarele?
Cetăţeanul: Păi, la răsărit ne învecinăm cu Pactul Molotov-Riebentrop, la sud vest cu sârbii, croaţii, albanezii şi NATO, la sud est, cu singurul nostru prieten, Marea Neagră şi la nord vest cu…Rapsodia Ungară.
Ştefan: Au graniţe sigure.
Ţepeş: De asta le e frică şi lor…Ehe, eu am stat închis la Buda 10 ani, deţinut politic…
Ştefan: Acolo ţi-au ieşit şi vorbe că ai fi vampir. Oricum chiar dacă ai fost, ai supt şi tu de o perfuzie-două, nu ca ăştia de acum, care dacă mai sug puţin cade ţara de pe glob.
Ţepeş: Pe vremea mea, lăsai punga cu galbeni în pădure şi a doua zi o găseai întreagă.
Cetăţeanul: Acum nu mai găseşti nici pădurea.
Ştefan: Şi totuşi te-or căsăpit ai tăi, Laiotă cu a lui ceată.
Ţepeş: Asta cu căsăpirea conducătorilor, e o veche şi frumoasă tradiţie la români!
Ştefan: Unde sunt, măi oameni buni, revoluţionarii din decembrie ’89?
Cetăţeanul: Care revoluţie, că a fost rotirea cadrelor Din ăia 1500 care au ieşit atunci în stradă, abia dacă au mai rămas vreo 40 de mii, cu certificate.
Ştefan: Ce-o fi fost în capul meu când am lăsat ţara urmaşilor, urmaşilor voştri? …
Ţepeş: Noroc că la români nu există să-ţi fie foame şi să nu se găsească cineva care să-ţi dea un pahar de vin.
Ştefan: Nu mi-o plăcut ce-am auzit. Mă duc, că am treabă pe la primăria de Neamţ, să revendic casa lui mama.
Cetăţeanul: Aia de pe o stâncă neagră, într-un vechi castel…
Ştefan: O mai fi?
Ţepeş: Este, că s-a mutat în ea prefectul, care a pus termopan şi aer condiţionat, că e umezeală.
Ştefan: De unde?
Ţepeş: Păi, nu curge-n vale un râu mititel?
Ştefan: Pi cai!
Cetăţeanul: De unde cai, Măria Ta, că între timp vi i-au făcut localnicii, salam sătesc!…
4
Ştefan: Atunci…pi curând! (iese)
Ţepeş: La bună vedere…Ia spune-mi, de ce nu mai funcţionează astăzi ţepele?
O: Cum, nu? Mai cu seamă pe piaţa financiară. Am avut ţepe Caritas, Safi, Gerald, Mondo-Prosper, Gelsor. FNI…De ţepele bancare nu mai vorbesc că ne apucă aici dimineaţa şi dumneavoastră, vampirii n-aţi voie la lumină… Ce-i de făcut, Mărite Doamne?
Ţepeş: Ce face de obicei românul la bucurie ca şi la supărare?
Cetăţeanul: Se face mangă!
Ţepeş: Nu! Cântă. Nicolae Iorga a spus că la noi la români, mai întâi se aud cântecele şi abia pe urmă răsare soarele. Cântaţi…
Cetăţeanul: Ce?…
Ţepeş: ”Doamne ocroteşte-i pe români…”(se aude în difuzoare banda cu Veta Biriş: ”Săraca ţară bogată, mult ai mai fost supărată…Doamne ocroteşte-i pe români…Voievozii se închină smeriţi)”
000