Pentru că dintre cei care frecventează acest blog sunt cel mai „adult”, cam de vârsta lui Moş Crăciun, m-am gândit să vă spun o poveste. O poveste, cea mai frumoasă, pe care am auzit-o cu mulţi ani în urmă. Poate că nu o ştiţi. Cică un băieţel pe cât de frumos, pe atât de bun, s-a îndrăgostit de o fetiţă, pe cât de frumoasă, pe atât de rea, care i-a reproşat că el îşi iubeşte mai mult mama decât pe ea. Băiatul a încercat să-i explice că îşi iubeşte mama cu o dragoste şi cu o altfel de dragoste, poate mai aprinsă, o iubeşte pe ea. Cum într-o poveste, totul se poate întâmpla, fata i-a cerut să fie numai pentru ea toate dragostele lui şi să-şi ucidă mama. Nebun, orbit de iubire, băiatul şi-a ucis mama şi a alergat către fată ţinând în mână, ca pe o dovadă a crimei, inima mamei sale, care pulsa încă. Alergând bezmetic, s-a împiedicat, a căzut şi a scăpat din mână inima, care de acolo, de unde s-a rostogolit, l-a întrebat: „Te-ai lovit, băiatul mamei?”
Dacă povestea mea nu v-a impresionat, am ţinut în rezervă urarea prin care insist ca de acum, la anul şi la mulţi ani, musai să fiţi sănătoşi, fericiţi şi bogaţi. Şi nu uitaţi: suntem un popor hrănit cu speranţă!

Piersic: (melon, perucă, nas a la Tănase)
În România nostră acuş,
Când toate cele deraiază,
Tănase, de la „Cărăbuş”,
Acolo în cer, se minunează!
Ce bun ar fi acum maestrul,
Să-i potcovească pe mişei
Şi să aplice el sechestrul,
Pe averea unor derbedei!..
(Se opreşte din recitare, îşi scoate melonul, peruca, nasul) Nu, nu merge! Lucrurile stau mult mai prost, decât pe vremea lui nea Costică! De ce să-l imit eu şi să nu-l chem aici, chiar pe marele comic.Cum le zicea bibicul, mai rar…Ia fiţi atenţi…Dom’ Costică, bre, dom’ Costică! Te strigă ăla care se dă drept matale pe la cele televiziuni şi care acuma are nevoie de ajutor, că nu poate răzbi singur.Te rog frumos, vino să-i potcovim pe escroci, amândoi, pe două voci!…
(Apare Tănase – tot Piersic, dar cu înfăţişarea corespunzătoare)
Tănase: „Cărăbuşul” râde, cîntă şi dansează,
Dacă-i şi Tănase, lumea se distrează!
Bine te-ai gândit, Florine şi nu-i deloc desuet,
Ca să-i tragem un cuplet, astă seară, în duet!
Piersic:Cum meştere, mă cunoaşteţi?
Tănase:Cine nu te cunoaşte pe tine? Cine te vede zice:”Uite-l pe ăla care seamănă cu Tănase!” La talent!
Piersic: Asemănarea asta, mă onorează, meştere!
Tănase:Să ştii de la mine, că lumea teatrului e plină de genii, dar talentele sunt rare şi tu eşti un talent!
Piersic: Vă rog să nu mai spuneţi aşa că eu plâng mai uşor ca domnul Băsescu!
Tănase:Dacă ai fi apărut pe vremea mea, erai un luceafăr pe cerul „Cărăbuşului”.
Piersic: Până când coboram blând, alunecând pe o rază. Apropo,de vremurile acelea. Erau şi atunci multe rele, dar faţă de ce e acum putem spune:”Aoleu, ce bine era atunci când era rău!”
Tănase:Mă, Florinele, cel mai bine a fost când era bunica fată…
Păi, când era bunica fată,
Era mai bine ca în rai.
Cu un pol o făceai lată,
Şi ce marfă cumpărai.

Când era bunica fată,
Chiar şi cinste exista!
Inima era curată
Şi guvernul nu minţea!
Acum, caţi ca Diogene
Să găseşti un om cinstit
Om găseşti, dar astăzi, cinstea
Este…dar s-a isprăvit!
Aşa-i viaţa, măi, Florine,
Totul e: ”Să trăiţi bine!”
Piersic:Fetele de altă dată
N-aveau în buric o piatră
Şi nici că rătăceau, creanga,
Îmbrăcate doar cu tanga!
Azi, de mergi s-o ceri la tata,
Într-o seară, la peţit,
Tată mai găseşti, dar fată
Este…dar s-a isprăvit!
Tănase:Ce recolte aveam odată
În grânarul din Carpaţi
Şi ţărani dintr-o bucată,
Oameni harnici şi curaţi,
Azi pământ e cu toptanul
Numai bun de plugărit,
Dar de unde iei ţăranul?
Este…dar s-a isprăvit.
Piersic:Fiindcă au apărut baronii
Ce palate au construit!
Că n-a zis-o pentru mine,
Omul cu „Să trăiţi bine!”
Tănase:Mi-a zis Leana mea, pe vremuri:
„Mii de sărutări mi-ai dat,
Vreau să te mai simt cum tremuri,
Sunt femeie, eşti bărbat!”
Ca s-o mai iubesc o dată,
În zadar m-am chinuit
Şi-a înţeles săraca fată,
Este…dar s-a isprăvit!
3
Merge greu la nevestică
Piersic:Mie îmi spui, nene Costică?
Tănase:Hai să vorbim şi de salar:
Ăla de parlamentar?
Urarea mea-i creştinească:
În belşug ei să trăiască.
Să adune, s-aibă spor, cu leafă de profesor!
Păi, până când cu viaţa amară
Până când, bă, până când?
Simt, muştarul c-o să-mi sară,
Păi, până când, bă, până când?…
Piersic: Toţi se înjură prin jurnale,
Jafuri şi şpăgi colosale,
Bairamuri fenomenale
Şi şmenuri în tribunale.
Păi, până când, bre, până când?
Unde-s zilele senine?
Alea cu „Să trăiţi bine!”
Tănase:Voi pârliţii duceţi grosul
Doar pe voi cade ponosul
Peste tot împingi mălai.
Ai, n-ai, dai!
Ai o treabă oarecare,
La un minister, cutare
Dar la uşă-i un portar,
Totdeauna refractar.
Şi îl iei cu protocol
Şi îi pui în palmă-un pol.
O duce trai, pe vătrai,
Ai, n-ai, dai!
Mai sus e cu etichetă,
Acolo trebuie servietă,
Nu e şperţ şi nu e mită,
De spui aşa eşti o vită!
Găseşte un cuvânt mai nou
E o atenţie, cadou.
Dar dă-i omului ceva,
Dă-i, că ia, nu te jena!
Piersic:Nu mai este de bonton,
4
Azi se dă…comision!
Şi-n loc de :”Nu luaţi şpagă,că vă leagă”
Zici: „Nu da!” Logic, măi, dragă!
Nu-s parale pentru şcoale,
Pentru asfaltări stradale,
Apă curentă, canale,
Ajutoare şi spitale,
Dar pentru gagici mortale,
Voiaje senzaţionale,
Maşini senatoriale,
Petreceri fenomenale,
Prime confidenţiale,
Blaturi ministeriale,
Tot felul de protocoale,
Staţi, mă, blânzi, că sunt parale!
Să te vaiţi e ruşine,
Le zici tu: ”Să trăiţi bine!”
Tănase: Drumurile le-aţi vândut? Le-aţi vândut!
Fabricile le-aţi vândut? Le-aţi vândut!
Telefonul l-aţi vândut? L-aţi vândut!
Şi ţiţeiul l-aţi vândut,
Tot ce aveţi şi ce-aţi avut!
Şi cu asta ce-aţi făcut?
Piersic:Cică astea sunt doctrine,
Doar aşa: ”Să trăim bine!”
Dacă furi, eşti condamnat
Vorba vine!
Că dacă furi, ni s-a spus
Chiar dacă ajungi sus-pus
Legea e pentru oricine,
Vorba vine!
Furaţi şi-o „Să trăiţi bine!”
Tănase: Vrei ca să te pricopseşti,
De ici, colo, mai ciupeşti
Ba o sută, ba o mie
Dar nu scapi de sărăcie
Dacă vrei să ai bănet,
Fură, neică, din buget,
Asta-i lovitură, mă,
5
Ori că că, ori că că…
Te baţi cu pumnii-n piept zicînd:
„Eu muncesc pe brânci, nu fur”
Şi umbli cârpit în…spate
Te miri şi meditezi profund,
Cum de-ai ajuns corupt în fund?
Aşa nu mai merge, mă,
Ori că că, ori că că…
Cârciumile sunt private,
Cu preţuri mari, piperate
La chiftele expirate,
Vorba aia, măi, Florine,
Dai un ban şi stai pe vine.
Mai strigi, mă:”Să trăiţi bine?”…
Nu-s moralist, nu fac pe sfântul,
De când e lumea şi pământul
Aleşii îşi calcă jurământul,
Toţi au minţit alegătorii.
Care au venit la cârma ţării,
Nu şi-au ţinut nici când cuvântul,
De când e lumea şi pământul.
Chiar dacă ţie nu-ţi convine,
Doar ei ştiu să trăiască bine!
Hai, pa, eu te-am pupat Florine,
Că tot ce văz e de ruşine…
Piersic:Sărut mâna dom’ Costică,
Să mă ierţi, să nu-mi porţi pică…
Este clar că nu mai ţine
Gargara cu: ”Să trăiţi bine!”
La ajun de sărbătoare
Musai să fac o urare,
Veche, de la un străbun:
Anul care vine, să fie cel bun !
Şi ciocniţi, cana de vin,
Cu mine: Piersic Florin!

Scrisoare catre un prieten de peste baltă,

Dear Mr. Gregory,
sau măi, Griguţă, cum îţi ziceam în facultate, mi-ai dat o veste bună că ai ieşit la pensie. Vestea proastă e că am ieşit şi eu. La noi, pensia era pe când nu se vedea, azi o vedem şi nu e! Mă bucur că prima ta vacanţă de pensionar a fost la Las Vegas, unde ai jucat la ruletă. Prima mea vacanţă a fost aici, între blocuri unde am jucat rişca, am câştigat ceva, dar la noi, dai cu banul în sus şi până vine jos se devalorizează. Întâmplător cunosc bine Las Vegas-ul, că mi-a trimis un alt prieten, mai multe ilustrate. Deci,tu Las Vegas, eu las pe altă dată! Important e că am prins în buchetul vieţii un snop de trandafiraşi şi personal am înţeles că sunt la vârsta în care ai din toate câte nimic! Vorba lui nenea Iancu. Acum, când în clepsidra mea a mai rămas nisip puţin şi timp deloc, mă privesc toţi ca pe un obiect familiar, vechi, antic. Ca ceva să devină preţios, prin vechime,trebuie să treacă cel puţin 100 de ani. Sunt dispus să aştept. Înţelepciunea populară ne învaţă că fiecare vârstă are frumuseţile ei. Ca frumuseţe, mie mi-ar fi prin preajmă doar o vecină, care prin dimensiuni şi greutate a iscat porecla bine meritată de:“Rodica Garderob”. Mi-a mărturisit că n-am ştiut să folosesc prilejul, când după moartea lui Stalin, s-a simţit aşa de singură. Juna Rodică, a fost frumoasă de mică,când mergea la şcoală mascată, să nu sperie ceilalţi copii. Am asigurat-o că s-a menţinut extraordinar şi dacă o priveşti cu ochelari de protecţie e chiar drăguţă. Deşi,vorba meşterului Tudorică Muşatescu, la vârsta noastră dacă vezi o femeie goală, ţi-e frică să nu răcească.
Slavă Domnului, acum am timp să fac piaţa, se găsesc de toate, inclusiv grâu curat, de colivă, dar nu ştiu de ce, tocmai acum s-a spus la televizor că la noi, preţurile la alimente sunt duble faţă de Europa, spre a fi evitată obezitatea la bătrâni. Apropo de bătrâni, să-ţi zic un banc haios. Cică pe culoarele unui spital fugeau brancardierii cu un bătrânel pe targă, care a întrebat sfios: “Unde mă duceţi flăcăi” “La morgă, tataie!” “Păi, încă n-am murit!” “Păi, încă n-am ajuns!” Noroc că televiziunile pun lucrurile la punct. Mereu auzi că un bătrân de 52 de ani a fost consumat parţial de o haită de câini veseli şi comunitari. În rest tinerii ne respectă şi ne alintă cu “nea Boşo“ sau „Băi, dinozaurilor!“ În schimb, femeia care vinde lumânări în poartă la cimitirul Bellu, s-a interesat miloasă dacă am venit pe acolo în trecere, sau rămân! E frumos că te preocupi ce medicamente să-mi trimiţi? Nu e nevoie. Pentru reumatism se merge la marginea Braşovului, între pubele şi te calcă ursul, iar pentru prostată e bun ceaiul de ghimpe, compensat. Dacă îţi spun cât costă aici medicamentele, îţi cade părul în ochi. De aceea se face totul ca să putem muri sănătoşi.
Mă întrebi dacă mai am masa de ping-pong la care te-am învăţat să joci.N-o mai am. Am dus-o la barieră, s-o calce trenul, deoarece urmează să fim evacuaţi din casă, de un urmaş, al urmaşilor lui Ştefan cel Mare şi Sfânt! În altă ordine de idei, sunt îngrijorat un pic, pentru tine la câte excursii fantastice ţi-ai propus, gândindu-mă cât de bestial a fost ucis Magellan, de sălbaticii din Ţara de Foc! Eu mulţumesc lui Dumnezeu, fac mici plimbări inofensive cu liftul, numai după revizii!… Întrerup aici corespondenţa noastră, întrucât a venit soţia mea cu tensiometrul, pentru că, tocmai s-a afişat întreţinerea pe noiembrie. În rest sunt optimist, pentru că aici, pe plaiul mioritic, dacă nu murim o să fie şi mai rău! Mi-e teamă doar că, m-am născut în România şi să nu mor în Becalia!
Cu dor, prietenul tău D.M.
P.S.Din ianuarie ne-au mărit pensiile, în minus cu 8%, corelate cu preţurile care au crescut doar cu 20%. Creşterile vor fi repetate în iulie. Mă refer la preţuri. Bye, transfugul meu drag!