-Bună seara fete, bună seara băieţi ! Aveţi în faţa dvs. o capodoperă a paparazzilor autohtoni! Ei m-au făcut vedetă, ei m-au desfăcut. Să vă dau CV-ul meu, că-mi sunteţi simpatici! Nişte mari oameni de teatru şi muzică, echidistanţi şi rude cu mine, au zis că lumea show bitz-ului nostru e plină de genii, dar talentele sunt mai rare. Şi din mine ar putea ţâşni un talent, aşa că am dat la Teatru, am intrat din prima şi am ieşit a doua, magna cum laudae. Aşa se face că am început să apar pe sticlă şi pe scândură. Paparazzi m-au remarcat imediat. N-am ştiut că au pândit, odată, în holul blocului meu şi m-au pozat când am coborât călare pe balustradă, că nu mergea liftul. Am apărut în ziare, cu poză şi articol super : « O nouă amazoană, călare pe situaţie, care a declarat în exclusivitate reporterilor noştri, că a ales teatrul, împinsă de marele actor francez Jean Marais, a cărui amantă precoce a fost în 1966, când a filmat el la Buftea ». O amantă foarte precoce, că pe atunci nu împlinisem încă trei ani. Şi în plus, marele actor era şi el tot fetiţă.
După absolvire, am fost distribuită în mai multe piese, la Naţionalul bucureştean. Succes de public şi mare succes la paparazzi. Au apărut în ziare o poză a mea, retuşată cu picioarele lui Sharon Stone şi articole entuziaste, ca acela cu titlul : « O tânără speranţă a Naţionalului bucureştean, fostă dansatoare la bară într-un Night Club din Dolhasca » E adevărat că am avut ceva cu bara. Un accident de maşină, când m-a lovit un autocar, pe autostradă, cu bara din faţă, în spate. Reclama aceasta mi-a folosit totuşi, că un mare regizor mi-a zis : «Să nu ai complexe, fetiţo. Se ştie că multe actriţe au ajuns celebre, după ce au făcut trotuarul ! » După această intensă promoţie, tata mi-a dăruit o broboadă arăbească, din care să mi se vadă numai ochii, când vin pe la ei. Laudele din presă au continuat. Într-un mare tabloid a apărut o poză, având capul meu, pe un nud de culturistă, susţinându-se că sunt stripteuză de muzică populară pe melodia : « M-a făcut mama olteancă, puişor de craioveancă, cine se ia cu mine bine, îi dau haina de pe mine » Eu sunt născută în Bucureşti, n-am făcut striptease decât singură în baie, dar un patron de bar mi-a oferit un contract, pe care l-am refuzat şi el a fost om de înţeles, zicându-mi : « Te-ai ajuns, fată. S-a suit scroafa-n copac ! » Noroc cu mama. Mama e tot mamă. A mea m-a întrebat dacă nu aşi putea să-mi iau un nume de artistă, fără Buză?
Interesul paparazzilor pentru mine, a crescut când am început să apar mai des la TV. Aceşti jurnalişti drăguţi, m-au cuplat cu mai toţi partenerii de
2
rol şi când n-au mai făcut-o, au recunoscut sincer, că nu mă droghez cu Adi Mutu, prin Italia. Sunt doar o visătoare, în singurătatea mea, pentru că pipez la greu, plante etnobotanice.
O să mă întrebaţi, dacă nu s-au scris şi adevăruri despre mine ? Ba da. Că trăiesc cu un violonist, din interes el fiind şef. Recunosc e şef de orchestră. Cică m-a luat de nevastă, deşi eram însărcinată cu Johnny Deep. Ne-am căsătorit după ce el mi-ar fi decontat un chiuretaj în Dubai. În realitate, noi avem un băiat mare, al nostru, să ne trăiască. Şi totuşi soţul meu, m-a întrebat mai demult, dacă nu am putea cânta noi, la nunta lui Johnny Deep, în locul lui Damian Drăghici, cu trupa lui ?
Nu vă spun ce spaimă a tras, o mătuşă a mea, cardiacă, atunci când a văzut într-un ziar o poză a mea, cu un leucoplast pe gură. A crezut că am fost luată ostatică, de către niscaiva terorişti. Fiind mioapă, nu a putut citi explicaţia de sub poză : « Maria Buză are o voce, cu care poate să tacă foarte frumos ! » I-am telefonat mătuşii, să-i spun că sunt liberă, s-a bucurat şi m-a lăudat, că sunt ca o zână, în sensul că datorită mie, familia noastră a ajuns de basme. Singurul care m-a înţeles, a fost băiatul meu, Victor Andrei, care a spus pretutindeni : « Mama mea e super !” Aseară, lucrând şi eu la computerul lui, am găsit întâmplător, un e mail, trimis de el unui avocat, pe care îl întreba ce formalităţi sunt necesare pentru înfiere, de către o familie engleză, cucernică şi cam cât costă?
Şi totuşi. Faima pe care o datorez paparazzilor m-a ajutat, în sensul că am mai mult timp liber, deşi teatrele şi televiziunile mă vor în continuare. Dar, numai după criza asta, care nu poate dura mai mult de 5-6 ani. Sigur că veniturile mele au scăzut, ca şi onorariile soţului, sau pensiile părinţilor. Deocamdată, mulţumesc lui Dumnezeu, mă descurc. Continui să fiu optimistă, cu toată speranţa în viitorul de ieri. Vă pup constructiv, trebuie să plec, să nu întârzii la slujbă. La slujba de seară de la biserica Sfântul Sisoie, unde cânt în cor şi am un shop de lumânări şi aghiazmă la peturi ! Doamne ajută…

Stimaţi prieteni, aşa-i că nu vă pasă de dramele semenilor dvs.? Cine poate înţelege ce e în sufletul meu, acum când m-a părăsit Elena? Am băut un pic,de durere şi sunt trist, trist dar adevărat. Să mă lase Elena pe mine, care am fost bun şi am iertat-o chiar şi atunci când cu părăsirea de domiciliu. În noaptea când am dat-o afară şi am încuiat uşa şi a lipsit de acasă toată noaptea. Şi nu ştiu unde s-a dus, că a bătut în uşă până dimineaţa, să-i deschid. Unde mai găseşte ea un soţ iubitor ca mine? Că am iertat-o până şi că era hoaţă. Păi, de unde ţinea ea casa,dacă nu fura, când eu nu-i dădeam nici un ban? Elena, zeiţa mea, raza mea de soare. Elena înseamnă „Raza de soare”, în limba greacă. În traducere, „femeia problemă”. Deşi nu par, eu sunt un băiat cult, că pe vremea când mergeam eu la şcoală, profesorii nu făceau greva foamei, având ce mânca. La regim, dar aveau. În istoria omenirii şi în viaţa marilor bărbaţi aceste Elene au adus multe necazuri. Dacă începem cu strămoaşa lor, Elena din Troia, fiica lui Zeus, zeul şef, această Elena, femeie măritată, l-a lăsat pe săracul Menelau, ca pe un…ceva în ploaie şi codoşită de Afrodita, a plecat la Paris. Măcar dacă pleca la Brad Pitt, că el a jucat ultima oară în Troia. Pe vremea aia, cetăţile se demolau cu Calul troian, iar acum, partidele se demolează cu Calul Traian! Pe mama împăratului Constantin a chemat-o tot Elena şi când împăratul, copil fiind, a întrebat-o:”Mamă, cum l-ai cunoscut pe tata?”, ea a spus:”Era să mă înec şi m-a salvat.”„Aha! De aia nu vrea tata să mă înveţe să înot!” Sigur, eu nu sunt nebun să dau cu noroi în toate Elenele. Uite, Elena Doamna, nevasta lui Cuza, a fost înşelată mai rău ca Bianca lui Bote, sau invers. Pe regina mamă Elena, a lăsat-o de izbelişte regele Carol, cu un copil în braţe. Pentru cine a lăsat-o el? Pentru altă Elenă, domnişoara Lupescu, care…a fost aia domnişoară cum e principele Dudă, os domnesc! Principesa, Ileana, alteţă de-a adevăratelea, s-a călugărit, deşi nu poţi crede nici în sfintele cu numele ăsta. Napoleon, săracul, n-a murit pe Insula Sfânta Elena? O altă Elenă, femeie cumsecade, l-a născut pe Vasile Alecsandri şi Vasile a iubit-o până la moarte, până la moartea ei, pe Elena, sora lui Costache Negri. Este că v-am luat maul, cu ce cultură am? Azi e mai lesne cu facultăţile. Înainte erau 30 pe un loc, acuma sunt 30 de locuri pe un student. Şi te duci doar de două ori.O dată când dai banii, la înscriere şi altă dată, când dai banii pe diplomă.Chiar dacă înveţi pe bune, n-ajută. Dacă vrea copilul să stea în casă să înveţe, îl goneşti pe maidan, să bată mingea. Păi, cât câştigă un fotbalist? Are bani s-o cheme la curăţenie şi pe madam Helene Rubinstein!..Oricum,e bine să fii din familii putrede. De bogate! Copii sau nepoţi din Elene Văcărescu, Bibescu sau Cocoş.Ca să nu vorbim şi despre Elena Mondiala, iubită mamă şi savantă,tovarăşa de viaţă şi de moarte a lui Ceaşcă. Măcar, asta nu făcea asfaltări, parcări şi borduri, doar se dădea academiciană în Codoi! Parcă astăzi nu avem Elene pe cai mari? Şi mică şi mare, amândouă la mâna lui Zeus. Mă rog, fiecare cu Elena lui. Eu plec acum să caut o macara de pe care să mă arunc, dacă nu mă împac cu Lenuţa mea. Dacă o vede cineva dintre dvs.rugaţi-o să vină acasă sau măcar să-mi aducă tirbuşonul, amintire de la mama. Pupici!

Dacă diseară ne vom uita spre cer, este posibil să fi ajuns deja acolo, transformat într-o stea, cel care a fost un prinţ al umorului românesc, un comedian fascinant, un om dintre cei mai buni pe care i-a avut acest pământ neliniştit. Un artist înţelept care ne-a învăţat că pentru a trăi mult, trebuie să murim de râs în fiecare zi. Şi el a fost unul dintre cei mai mari furnizori de voie bună, pentru neamul nostru. Actor de teatru, de radio, de film, de televiziune, Horia Şerbănescu a fost dotat cu toate calităţile excepţionale, care nasc vedete autentice. Talentat , generos, iubind cu patimă viaţa şi oamenii din viaţa sa. Cu o nativă şi necontenită vocaţie a prieteniei.
Mutându-se în eternitate, pe noi ne-a lăsat mai săraci, lipsindu-ne pentru totdeauna hazul său generos şi inconfundabil.
Te vom căuta mereu, Horică, printre constelaţiile cu marii comici din fosta viaţă pământeană. Dumnezeu să te primească şi să te odihnească printre ei şi să te păstreze în neuitarea noastră, amintit cu un zâmbet şi o lacrimă.