Cuvinte cu sclipici, la o aniversare a celui care a fost marele actor Ştefan Iordache, având cu el o dragoste comună : opera lui Tudor Muşatescu.
La rândul său, meşterul Tudorică Muşatescu declara că prima dragoste, căreia i-a rămas credincios până în ultima clipă, a fost viaţa. Şi datorită ei, a iubit deopotrivă oamenii, florile, furtunile, bătăturile de pe palme şi degetele subţiri de pe viori. Şi-a tot iubit zilele şi nopţile acestei vieţi, cu tot seninul şi toate tenebrele lor. Un slalom printre gândurile lui, încredinţate hârtiei, zic eu că este, întotdeauna o desfătare. I-auziţi:
-Nu eşti răspunzător pentru că te naşti. Dar eşti direct răspunzător, pentru ce trăieşti.
-În viaţă poţi ajunge pe picioarele tale, din piedicile puse altora.
-Geniile se nasc rar. În schimb nu mor niciodată.
-Sunt două feluri de scriitori: unii citaţi şi alţii citiţi.
-Nu regret nimic din tot ce am făcut în viaţă. Dar, regret tot ce n-am făcut.
-Publicul de teatru se împarte în două: cei care se duc să vadă şi cei care se duc să fie văzuţi.
-Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.
-După 60 de ani, dacă vezi o femeie goală, ţi-e frică să nu răcească.
-Oho, câte n-ai fi făcut cu banii pe care era să-i ai.
-Meridianele sunt bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.
-Marele cusur al femeilor: te iubesc întotdeauna, când ai altceva de făcut.
-L-am cunoscut pe unul atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.
-Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.
-Mai bine iepure şchiop în pădure, decât vulpe argintie în vitrină.
-Prostia şi inteligenţa au totuşi ceva în comun: capul!
-Mătreaţa n-are nici o legătură cu inteligenţa, deşi e tot o chestie de cap.
-Arta nu cunoaşte pe nimeni dinainte. Recunoaşte pe unii, ulterior.
-Mita trebuie să fie invizibilă. Se dă orbeşte şi se ia cu ochii închişi.
-Există o femeie care te obsedează o viaţă întreagă: următoarea!
-“Memoriile” sunt numai amintirile care îţi convin.
-Când vorbeşte vinul, nu-ţi mai tace gura.
Când te căsătoreşti cu o “bijuterie” de femeie, păzeşte-te de admiratori.
-E curios de ce oamenii serioşi se supără când îi iei în glumă şi cei glumeţi se bucură când îi iei în serios.
-Nu există vin prost, decât la primul pahar.
    Şi ca o concluzie a celor spuse mai sus, ţineţi minte că fără dragoste, viaţa
omului ar fi ca şi cum mai bine nu era…
 

Un umorist ale cărui vorbe de duh au făcut înconjurul lumii şi singurul ale cărui aforisme au fost citate de la înalta tribună a ONU, a fost polonezul Stanislaw Jerzy Lec.Umorul lui sclipitor, adesea filozofic m-a cucerit şi pe mine şi aşi vrea să vă citez câteva aforisme de nota zece.
Cică:”Totul e în mâinile omului, de aceea trebuie spălate des”.
“Pâinea deschide orice gură”.
“Chiar şi pe tron se rod pantalonii-n fund”.
“Căsătoria este o instituţie, dar cu lucrători prea puţini”.
“Nu-i bine să crezi în om, mai bine e să fii sigur de el”.
“Când zvonurile îmbătrânesc, devin mituri”.
“Toţi politicienii ne vor binele, nu-i lăsaţi să ni-l ia!”
“Cel mai greu e să-ţi ascunzi inexistenţa”.
“Într-o epocă sunt mai lungi zilele, într-alta nopţile!”
“În locul aparatelor meteo care nu prezic nimic, e mai bun un reumatic cinstit”.
“Pentru pâinea noastră cea de toate zilele, unii mănâncă fripturile”.
“Nu ne mai putem întoarce în peşteri, suntem prea mulţi”.
“Întotdeauna omul învinge. Pe om!”
“Să încoronăm numai capetele acelora care au cap”.
“Ce să fac eu cu o singură femeie, mie îmi trebuie un harem, zise eunucul”.
“Lupta dintre doi Hamleţi e cam aşa: cine trebuie să fie şi cine nu trebuie să fie”.
“Există oameni periculos de inculţi.Şi citatele clasicilor le compun singuri.”
“Prometeu a furat focul zeilor şi astfel a putut fi ars Giordano Bruno”.
“Toate marile tragedii au happy-end, dar cine poate sta până la sfârşit?”
“Mulţi se scarpină în nas, când poporul trece prin clipe grele. Ei fac parte din familii care consideră acest gest ca pe ceva urât”.
“Actorul trebuie să aibă talent chiar şi când joacă rolul mutului”.
“Am văzut actori mari jucându-şi propria persoană. Atunci am văzut cât sunt de mici, dacă n-ar fi aşa de mari!”
Cam atât. Vă mulţumesc tuturor şi în special d-lui Ministru Ion Antonescu şi vă doresc la mai multe milenii fericite!

Greu de scris despre Margareta Paslaru. Sunt subiecte care prin amploarea lor, te ispitesc să le tratezi laborios, de teamă să nu neglijezi ce e mai important şi astfel alegi soluţia sigură de a te rătăci printre truisme, pierzând, bineînţeles, esenţialul. Oricum este musai să porneşti de la fetiţa de 15 ani, numai ochi, lipici universal şi glas aparte. O păpuşă dulce, simpatică, dăruită muzicii uşoare, probabil numai până la majorat, când pretenţiile sunt altele. Şi să te ţii surpriză, puştoaica urcă pe scenă, ocupă un loc permanent în cutia cu miracole a televiziunii, camera de luat vederi o iubeşte, ca şi microfoanele din studiourile Radioului, publicul o răsfaţă ca pe o vedetă născută, nu făcută, se preface în stea cu traectorie mereu ascendentă. Noi cei care tot pe atunci vegheam copilăria televiziunii abia născute, ne miram de talentul şi darurile ei artistice, dar mai cu seamă de seriozitatea şi un anume profesionalism precoce al celei ce avea să devină doamnă a cântecelor, prinţesă în dinastiile muzicienilor cu stea în frunte.Compozitorii, vorbesc despre cei mari, nu riscă să-şi încredinţeze melodiile unor începători, ştiindu-se că o vedetă devine coautor al unui hit. Se spune în public, cântecul Pâslăriţei şi mai puţin melodia cutare, de cutare, interpretată de Margareta Pâslaru. Ce explicaţie să găsim, însă, că de la primii ei paşi în muzică, Margareta este solicitată de seniori ca Mălineanu, Kirculescu, Ely Roman, Giroveanu, Sile Dinicu, Urmuzescu, Veselovschi, Malagamba, Temistocle Popa, Mauriciu Vescan, Radu Şerban, Noru Demetriad, Dinu Şerbănescu, Emanoil Ionescu, Deda, până la mai tinerii George Grigoriu, Bogardo, Petre Mihăescu ?
Marii profesionişti ai divertismentului TV, Vornicu, Lazarov, Bocăneţ, Ileana Pop, Anagnoste, Sorin Grigorescu, Titus Munteanu, Aurora Andronache, îşi modifică sumarele emisiunilor, pentru a-i face loc Margaretei, prezenţă cu succesul asigurat. Eu, dedicat aproape integral umorului, apuc s-o invit pe Margareta doar în vreo două emisiuni şi să filmez cu ea la Observatorul Astronomic melodia lui Temistocle « Nu-mi pasă de lună şi stele ».De la televiziune, face pasul pe scenă într-un spectacol semnat de marele Ciulei, dar şi în altele, face filme de mare succes, ia premii cu sacul, este iubită de mai toată naţia, minus ceva ocupanţi de cabinete malefice de la fostul C.C. Margareta, încasează, nedrept, nu se descurajează, urcă şi când nu mai poate reuşeşte să se menţină în zona artelor şi în ţara Unchiului Sam. Nu se poate despărţi de noi, revine, ajută, la fel de activă, serioasă, frumoasă cu o inteligenţă şi o cultură, care te obligă să o respecţi. Prin tot ce fac e şi-a asumat neuitarea noastră şi a viitorimi. Ai trăit şi trăieşti frumos, Margareta ! Lumea, cu tine, e mai frumoasă !