Iubirea Post-tranzitie
15 Iul
Aşa cum am promis, mă întorc la capitolul relaţii umane şi aş vrea să pornesc de la unele idei apărute în comentariile voastre. Ca de obicei, nu fac altceva decât să-mi spun părerea, să încerc să vă arăt poate, o altfel de viziune asupra lucrurilor care, (surpriză!) ne preocupă pe toţi. Aşa că azi vorbim despre:
Iubirea post tranziţie
Să încep prin a spune că, în secolul XXI, iubirea ar trebui să fie o materie care se studiază în şcoli. Nu la materii facultative ci la obligatorii, cu examene la sfârşit de an! Am ajuns instinctiv sau demagogic la a propovădui iubirea prin sintagme de genul iubeşte-ţi aproapele, indiferent dacă-ţi e duşman sau nu, pentru că aşa am învăţat, nu pentru că am descoperit că aşa e bine! Nu poţi culege roadele iubirii dacă nu cunoşti rădăcinile ei!
Trebuie înainte de toate să te iubeşti pe tine! Nu e important dacă eşti iubitor faţă de o persoană sau de alta, ci dacă eşti iubitor în totalitate, în esenţa ta! Dacă te iubeşti aşa cum eşti în corpul tău, fără ierarhii, fără false pudori, fără complexe de inferioritate sau superioritate, ai să descoperi că a-ţi iubi şi aproapele nu e doar un simplu precept biblic.
Nu lupta pentru acumulări nu ne lasă timpul să iubim, ci goliciunea spirituală! Încercăm să acoperim găurile imense lăsate de lipsa de armonie cu universul prin dorinţa de a acumula! Bani, maşini, case,prieteni, etc, doar din dorinţa de a poseda! De a avea ceva! Când mult mai simplu ar fi să avem toată lumea din jur şi tot universul!
Copii fiind, am învăţat să fim iubiţi necondiţionat! Am crescut înconjuraţi de iubirea până la sacrificiu a celor din jurul nostru! Concluzia ar fi că ar trebui, în primul rând, să ne iubim necondiţionat pentru a putea iubi apoi la fel pe ceilalţi!
Eu sunt convins că acum, mai mult ca niciodată în istoria omenirii, fiinţa umană e mai pregătită de a iubi! Perioada aşa zisă romantică,( cu cavaleri, prinţi şi alte basme!) nu era aşa cum literatura a încercat în permanenţă se ne-o inducă. Cred că poveştile respective sunt mai curând un mod de exprimare a dorinţei spre un ideal de desfăşurare a relaţiilor interumane din acea perioadă. Lumea era mult mai crudă, mai discreţionară! Căsătoriile se făceau strict din interes şi pentru a procrea urmaşi! Violul era ceva obişnuit, respectul faţă de femeie inexistent, de egalitatea nici măcar formală nu se putea vorbi!
De aceea cred cu străşnicie,că acum, mai mult ca niciodată, prin posibilităţile de informare existente, prin experienţa dobândită, prin respectul şi egalizarea între sexe, cred că e loc de mai mult romantism! Pentru că bărbaţii de vreo 40 de ani încoace au descoperit că femeilor le place o cină romantică, un buchet de flori, un cadou, un inel de logodnă, nu doar în cărţi şi în filme, ci în viaţa de zi cu zi.
Tinerii care sunt preocupaţi de problemele materiale au ajuns aşa pentru că aşa au fost învăţaţi de anturaj şi de nişte părinţi speriaţi de o schimbare pe care nu au înţeles-o decât superficial! Acumularea de bunuri nu ţine loc de sentimente! Obligaţia lor faţă de ei înşişi este de a învăţa să iubescă şi să dăruiască necondiţionat, altfel toată goana după înavuţire va lăsa în urmă doar un vid imens.
Ceea ce se mai întâmplă în zilele noastre este că oamenii se căsătoresc încă pentru că aşa e „normal”, fac copii şi apoi descoperă că de fapt acolo, între ei, de fapt nu e nimic! Trezirea poate fi devastatoare!
Te trec fiorii! Omul de lângă tine ţi se poate părea un străin, poţi ajunge să-l şi urăşti(nu uitaţi, că oricum la început nu era sigur vorba de iubire!) şi eşti ca şi paralizat! Morala societăţii, obişnuinţa, copiii, dependenţa materială, convenienţele toate te ţin pe loc şi simţi că te sufoci! Nu iubirea a murit ci, elementele de atracţie care făceau relaţia să pară ideală şi-au recăpătat poziţia corectă pe scara valorilor personale şi ne-am descoperit adevăratele nevoi! Problema e că, atunci când accepţi convenienţele (ah! Ce-mi placesă folosesc cuvântul ăsta! Poate pentru că-l urăsc aşa de mult!) cu toate „avantajele”care decurg din ele, suporţi şi consecinţele nesupunerii la legile moralei.
Asta ar mai fi cum ar mai fi, mai divorţează lumea, ne-am mai obişnuit cu ideea! Doare, dar nu e ceva pentru care să mai fi pus la zid ca pe vremuri! Problema este mai mare în interiorul tău atunci când ştii că persoana respectivă e inteligentă, o respecţi, ai ce vorbi cu ea, dar e ceva care nu mai merge! Poate sexul, poate modul în care lasă deranj în casă sau mai ştiu eu ce. Acele mici detalii pe care nu le poţi exprima atunci când te întreabă un prieten „ce nu-ţi convine?” şi nu ştii să-i răspunzi exact. Ştii doar că nu se mai poate.
Aici intervine lecţia iubirii! Când iubeşti pe cineva cu adevărat trebuie să iubeşti fără gelozie, fără ataşamente, să iubeşti aşa încât propria fericire să fie atunci când celălalt e fericit, chiar dacă asta înseamnă să fie cu alt bărbat/altă femeie. Fericirea lui/ei să fie şi a ta! Asta este iubirea în stare pură. Este deschiderea inimii către întregul cer, după cum spunea OSHO. Putem noi să facem asta? Poţi tu să-l/o laşi pe „al tău/a ta” liber/ă să iubească pe altcineva? Dar mai ales, poate el/ea?
De aceea propun studierea în şcoală! Măcar să fim avertizaţi! Dacă vrei să priveşti iubirea ca pe o luptă, în care cei doi sunt într-o permanentă competiţie, nu ai decât! E un fel de politică în iubire! Fiecare încearcă să-l îngenuncheze pe celălalt! Pe un câmp de luptă nu poate apărea însă iubirea adevărată! Accepţi compromisuri, intervine obişnuinţa, apare fatalismul.
De mici suntem învăţaţi despre lupta dintre raţiune şi simţire. Suntem îndemnaţi să gândim cu mintea nu cu inima, atunci când iubim! Nimic mai fals! Iubirea este apanajul inimii! Nu are ce căuta mintea acolo. Apare raţiunea, apare negocierea, interesele, „ce zice lumea”. Mintea are raţionamente logice şi pentru că aşa am fost învăţaţi, că numai ce este logic e corect, dă-mi la o parte bucuria iubirii. În şcoală, iubirii nu i se dă nicio şansă!
Cu mintea faci bani, manipulezi, pui la cale războaie, ai ambiţii, vanităţi, etc. Unde e iubirea în toate acestea?
Credeţi că în evul mediu sau, mai aproape, în sec XIX se putea pune aşa problema? Acum însă putem să dăm inimii o şansă, tocmai pentru că înţelegem mai bine ca oricând, că bunurile materiale nu pot umple golurile. Omenirea a crescut spiritual şi tot mai mulţi sunt aceia care simt nevoia unui salt calitativ.
Sexualizarea agresivă a lumii înconjurătoare ne-a prins uşor nepregătiţi. Avem tabuuri, avem temeri, ipocrizii adunate din istorie, ne este ruşine să ne recunoaştem şi încă nu ne acceptăm sexualitatea!
Separăm sexul de iubire! De ce? Orgasmul nu este necesar procreării! Atunci de ce îl mai avem?
Dacă ar exista puţină înţelegere, iubirea nu ar mai reprezenta o problemă, ci o bucurie, iar sexul nu ar mai fi un tabu. E doar un joc, pe care-l joci din plăcere, pentru plăcerea amândurora. Iar dacă-l priveşti aşa, ai să înţelegi mai uşor că, pentru unii, ar fi plictisitor să joci mereu cu acelaşi partener! Accepţi sau nu!
Ştiu! Societatea, morala, ce va zice lumea! Lăsaţi-le în pace! Mai bine gândiţi-vă dacă voi sunteţi în stare să faceţi primul pas şi să iubiţi necondiţionat!
Gabriel Cotabiţă
P.S. ( E clar, am mania PS-urilor!) Sunt multe din ideile lui OSHO în această postare, pentru că eu chiar cred în ele. Nu mi-a ieşit ceva amuzant şi de „vară”! De data asta însă e din cauza voastră! Voi m-aţi incitat!
Acelaşi GC
VSDNVV
Pentru Unul – o parere
Cazul Mihaela – Mihai e un clasic cotidian.
E o reflectare clara a urmatoarelor premise, in opinia mea:
Mihaela, tanara, ne-experimentata, nestiind inca puterea sa de influenta asupra partii masculine s-a simtit deosebita cand atentia unuia s-a oprit la ea. Ea proobabil nu in totalitate convinsa, dar nestiind sa spuna nu, sau nestiind sa-si expuna argumentele, a cedat la insistentele lui Mihai, care stia ce voia, ea insa nu stia, nu era sigura. Probabil, la un moment dat a trait o disonanta cognitiva, ceea ce inseamna ca sentimentele, comportamentul si gandirea nu erau congruente, una sau doua dintre ele erau in alta directie. Pentru a indeparta discomfortul, toate 3 trebuie sa convearga, astfel ea incerca sa se convinga pe ea insasi ca il iubeste pe Mihai si ca e barbatul vietii ei.
Pe de alta parte nici Mihai nu-i lasa multa libertate de exprimare, presupun ca Mihaela nu era prea tupeista, iar Mihai o bombarda cu presiuni, insistente, intrebari, in loc sa incerce sa o cunoasca, sa o descopere, sa observe ce se intampla cu ea, ceea ce e dificil cand esti indragostit, obiectivitatea se duce pe canalizare.
Apoi mai e si dependenta, fiind amandoi in Bucuresti, Mihaela e mereu cu Mihai, nu are oportunitatea sa exploateze, sa cerceteze, sa vada ce ii place, sa ia ea insasi ce are nevoie si ce ii place, ea serveste ce i se ofera. Apoi intr-o astefel de relatie eu devine noi, identitatea se pierde si nu cred ca mai e vorba de dragoste atat de mult cat de obisnuinta si dependenta. Odata intervenita schimbarea, distanta intre ei, Mihaela vede si altceva decat de obicei, si ce crezi? Ii place, e intrigata, interesata, vrea sa cunosca, dar… e lagata inca de Mihai. O fata tanara e tinta a toata gama de barbati, de la tineri la maturi, experimentati, la varstnici avuti, ceea ce nu face situatia lui Mihai mai usoara, dar nici a ei ca nu stie ce sa faca si la cine sa se opreasca.
Mihaela s-a multumit cu ceva pana a gasit altceva mai bun pentru ea, isi urmareste interesul, anume binele popriu, nevoile sale, satisfacere materiala, sociala, statut, respect, acceptare si poate dragoste.(sau poate e vorba de o situatie exceptionala pe care eu nu o pot vedea, dar ma refer la cazul general, ce se intampla de obicei, dupa parerea si observatiile mele).
Ce vreau eu sa evidentiez este faptul ca in general fetele tinere nu prea stiu ce vor, nu au incredere in fortele proprii, nu si le cunosc, nu stiu ce sa caute si nu stiu ce e potrivit pentru ele si de asemeni au muuuuuuuuulte dorinte. Tinerii barbati nu cunosc aceste aspecte, nu stiu ca de fapt in sinea lor ele sunt confuze si ca totul e relativ. Plus, pentru dragoste trebuie sa si pui un pic osul la munca, nu sa ceri. Ofera, cucereste, vezi ca are nevoie si ofera-i, nu cere in virtutea faptului ca sunteti cuplu. Daca 2 tineri formeaza un cuplu oficial, nu inseamna ca sunt granite intre ei si exterior, iar a trece peste acestea inseamna violare a granitelor. Nu exista asa ceva, se poate intampla orice oricand. Puterea unei relatii vine din cunoasterea de sine, a nevoilor proprii si ale partenerului si in a nu cere, ci a oferi. Dar aceste aspecte sunt cateva detalii, tabloul e mult mai complex.
Ce ma deranjeaza este faptul ca tineri ca Mihai nu inteleg ce se intampla si de ce, sufera enorm la inceput, iar cu timpul incepe sa desconsidere femeile si eventual se razbuna pe alte fete tratadu-le de c****. Si nici nu mai au incredere in fete si le considera pe toate curve, apoi.
Acum, ce vreau eu sa evidentiez, si motivul pentru care ma bag in seama: sublinierea faptului ca barbatii si femeile sunt diferiti, gandesc diferit, actioneaza diferit si au nevoi diferite. Problema vine din faptul ca nici una din parti nu considera acest fapt, barbatii judeca femeile cu minte si conform formatiei lor de barbati, iar femeile reciproca.
Barbatii trebuie sa stie si sa accepte faptul ca femeile sunt diferite si sa afle in ce mod sunt diferite, cum gandesc ele. Si reciproca e valabila intransigent. Multi sunt prea preocupati de propria lor persoana si ajung in situatii cand nu inteleg ce se intampla pentru ca nu cunosc cum sunt celelalte persoane, nu isi accepta natura umana cu bune si rele, toti au impresia ca sunt niste marturii vii de virtute, echitabilitate si corectitudine, toti au dreptate.
Un barbat devine impotent din cauza unui tratament pe care trebuie sa-l ia impotriva tensiunii mari, altfel viata ii este in pericol. Sotia il iubeste si raman in continuare impreuna alaturi de un copil pe care-l adora amandoi. Trec asa un an, doi, trei dar practic fara sex… Viata devine searbada pentru ea, neimplinita si frustranta (probabil ca si pentru el). I se pare nedrept sa-l paraseasca pentru asta mai ales ca inca il mai iubeste. Problemele de constiinta o omoara. Putea sa i se intample chiar ei. Tipa intra intr-o adevarata depresie din cauza acestei situatii. Imi explica cum ca n-o poate face asa doar pt. nevoia de sex cu oricine si sa accepte sa traiasca o viata duplicitara. Nu poate s-o faca decat cu unul pe care sa-l iubeasca, sa simta schimbul de emotii.
Eu n-am ce sfat sa-i dau. Raspunsul numai in ea il va gasi dar mi-e chiar mila. Traieste pe undeva o drama pentru ca este tanara.
Tu ce ai indemna-o? Sa-si deschida inima unui amant sau sa-si reprime pornirile firesti? Pica varianta 3 pt. ca iubeste prea mult copilul pe care-l are ca sa-l lipseasca de tatal natural printr-un divort?
@ Petro
Am si eu o curiozitate! Tu stii ce vrei?
Gabriel Cotabita
@ Psiho
Nu stiu cum de nu vedeti varianta a 4-a cea care rezolva totul. Daca intr-adevar il iubeste, si se pare ca asa e, ar trebui sa verifice cu ocazia asta si daca o iubeste si el macar la fel. nu trebuie decat sa comunice intre ei. Exista pe piata tot felul de “jucarii”, nu ramane decat la latitudinea sotului sa-si tina sotia in brate s-o mangaie sa o sarute si sa o ajute sa-si atinga placerea! Trebuie doar sa fie generos si dedicat altruist asa cum e si ea! Crezi ca se poate face? Totul ramane in casa intre ei
Eu asa o vad!
Gabriel Cotabita
mda,frumos ceea ce spui tu aici,doar ca,vezi tu…in ziua de azi lumea gandeste altfel,gandeste din prizma banilor,traim o perioada in kre banu isi are cuvantu si asta tot din kuza noastra k nu suntem in stare sa iubim curat,si vb lu mihai….comunicarea isi spune si ea cuvantu in relatie…asta e viata in care traim si trebuie sa o luam asa cum e ea..din pacate cu partile ei cam sumbre…
Daca ai suferit in trecut, daca ai fost dezamagit, parasit, inselat, nu inseamna ca toti barbatii/toate femeile sunt la fel. Generalizarile nu ajuta cu nimic. Ce a fost a fost, invata tot ce poti din experienta respectiva si mergi mai departe. Prezentul e tot ce conteaza. Si nu iti fie teama sa intri intr-o noua relatie. Are OSHO un citat care imi place foarte mult: “Daca ti-e frica de intuneric, intra in intuneric. Daca ti-e frica de iubire, intra in iubire. Daca ti-e frica sa fii singur, du-te in munti si fii singur. Numai asa poti sa scapi de frica.”
Se poate judeca daca iubesti bine sau rau?A iubi mult e tot una cu a iubi putin!Iubesti,pur si simplu.Nu mai poti adauga nimic.Nu mai poti sa-ti inchipui nimic,nu mai poti spune nimic decat acest cuvint.Este scurt si spune tot.El devine trupul,sufletul,viata,intreaga fiinta.Il simti ,cum simti caldura sangelui,il respiri,cum respiri aerul,il porti in tine precum ratiunea,caci devine unica ratiune.NU este un cuvant,este o stare ce nu poate fi exprimata,reprezentata de cateva litere.
Da
Mihai si Mihaela – Update
Mihai a hotarat (convins fiind ca Mihaela e doar afectata de distanta ce ii desparte, stiind ca e mai ciudata din fire, a pus reactia ei pe seama acestei tristeti) sa plece la Oradea pentru o zi pe care o vor petrece impreuna (ea nestiind decizia lui, urma sa o surprinda). Ajuns acolo a rugat un prieten sa o cheme “sa iau ceva pentru Alexandra” (Alexandra este prietena respectivului). Fiind dimineata (11:30 A.M.) Miahela a acceptat cu greu invitatia, pentru ca “vreau sa mai dorm”. Mihai a plecat sa o astepte, iar cand aceasta l-a vazut a sarit direct in bratele lui, l-a sarutat si ia marturisit ca si-a dat seama ca a venit (a fost dat de gol de un mesaj foarte matinal in care o intreba daca s-a trezit, + ca Mihai o surprinde mereu pe Mihaela… sau cel putin asa crede/spera el). Restul zilei l-au petrecut impreuna, Miahela afirmand, in timp ca stateau pe pat, imbratisati foarte strans: “parca nu-mi vine sa cred ca esti aici” (intr-un sens bun). Au stat imbratisati, iar Mihaela ia dezvaluit ca era doar suparat ca el nu e langa ea si de aceea i-a spus acele cuvinte si ca ii pare rau. Toata ziua au stat imbratisati, s-au sarutat, s-au plimbat, s-au tachinat (Mihaela era, din pacate, in perioada aceea sangerita a lunii) Mihai soptiindu-i cu amanut de detalii ce ar vrea sa-i faca, iar ea mangai… dar sa trecem peste asta. Era nerabdatoare sa treaca timpul (o saptamana-doua), in dorinta ei de a veni la el pentru a-si petrece timpul impreuna, dormind iar unul in bratele celuilalt (asa cum obijnuiau sa faca), sa faca dragoste de 3 ori pe zi (asa cum obijnuiau sa faca in ultima perioada). O saptama-doua pentru ca Mihai ar fi ramas singur in apartament. Mihaela i-a marturisit iar ca il iubeste fiind intrebata de Mihai de ce a mai stat cu el in “perioada aia” (perioada in care Mihai nu prea functiona la capacitatea lui normala, lovindu-se de tot felu de probleme pe latura sexuala. Tot atunci i-a spus de faptul ca era suparata/trista ca sunt departe unul de celalalt si de aceea i-s spus toate lucrurile acelea urate. Mihai este multumit deocamdata, dar este pregatit pentru viitorul val e mesaje de genul “vreau sa ne despartim/ vreau sa luam o pauza/ nu te mai iubesc/ nu te-am iubit niciodata”. Deja cred ca s-a obijnuit si devine o chestie normala in relatia lor, sincer nici nu cred ca le mai ia in seama.
GC citire: “Nu promovez nimic! am incercat sa spun ca nu e nenatural si e cat se poate de firesc.”
Pai asta face lumea pe bloguri, isi promoveaza propriile idei, conceptii si viziuni asupra diverselor subiecte; pt mine “a promova” are sensul si de “a expune” nu neaparat de “a impune”; imi pare rau pentru copii/ adolcescentii care te citesc si vor ramine cu ideea ca poligamia e ceva sanatos.
Barbatii cu astfel de tendinte nu sint capabili sa iubeasca, ei nu vad in femeie decit obiectul propriei placeri, nu un partener, nu o jumatete care te intregeste; de aceea simt nevoia sa schimbe periodic acest obiect atunci cind apare uzura.
Spui tu “omul nu este un animal monogam”…atunci ce este? un animal poligam? O fi daca spui tu…
GC: “Despre tendinta femeilor spre fidelitate, e pe undeva fireasca! La cate au patimit de-a lungul istoriei pentru infideliatati! Reflexe conditionate. Pavlov!”
Doar n-o sa-mi spui acuma ca fidelitatea e scrisa in codul genetic al femeii…lol
Au patit si inca mai patesc…Dupa cite vad si in zilele noastre, femeia nu este altceva decit o jucarie care satisface poftele poligamice ale domnilor cu pretentii
GC: “Dar sa nu-ti inchipui ca femeile nu au pofte!!! Oho!”
Cine a spus ca nu au pofte??? Pofta e naturala, e dovada sanatatii fizice si mentale. Modul in care rezolvi aceste pofte arata integritatea ta morala si psihica
GC: “Deci nu te pune nimeni sa iubesti pe cineva care e poligam, dar daca o faci, trebuie sa il iubesti asa cum e!”
Never ever. Mi-as plinge de mila daca vreodata m-as amoreza de un barbat cu labilitate psihica si instabilitate emotionala. Caci pina la urma la asta se reduce poligamia.
@ Lululemon
Fiecare citeste si intelege ce vrea si cat poate!
Asa e normal!
@ Gabriel Cotabita
Inteleg de ce toate moderatoarele care-l au invitat pe Gabriel Cotabita in emisiunea lor migreaza spre el(cel putin asa am eu senzatia).Le inteleg si pe telespectatoarele care acum cativa ani la o emisiune aproape l-au cerut in casatorie.Nu inteleg totusi de ce inca este singur.Raspunsurile date celor care au multe intrebari legate de problemele lor sentimentale m-au determinat sa scriu aceste cuvinte.
1. Hmmm….ma asteptam la altceva…Am invatat inca o data ca nu trebuie sa ai asteptari(stau prost la capitolul asta, dar incerc sa ma vindec)….
2. Sunt curioasa ce vei mai posta pe blog… Scopul pentru care te citesc? Ca sa mai invat cate ceva si ca sa-l cunosc pe omul Gabriel Cotabita, poti cunoaste un om si din versurile lui, dar poti interpreta gresit.
3. Care este menirea noastra pe pamant….eu spun ca menirea noastra e sa fim fericiti……….altii spun ca menirea noastra e sa gasim mantuirea si mantuirea se poate realiza doar prin casatorie sau calugarie……a treia teorie ar fi sa-ti gasesti jumatatea, pe EA sau pe EL, poligam sau nu, nu cu totii visam la asta?… e frumos sa fii tot timpul intr-o stare de “indragosteala”, dar nu toti visam la partea ce ne lipseste….”imi place mitul androginului” …………”sa ne regasim si sa ne contopim”
http://desavarsireaiubirii.blogspot.com/
Subiectul este foarte complex si delicat.
Majoritatea crede ca a iubi pe cineva e ceva logic din pacate nu-ti algegi persoana de care sa te indragostesti, o iubesti si gata nu pentru ca e frumoasa,inteligenta,inalta,slaba,etc ca ai mai intalnit oameni poate mai frumosi, mai destepti si nu te-ai indeagostit de ei, iubirea tine doar de inima si daca intevine gandire nu mai e vorba de nici o iubire ci doar de acceptarea unor conduite cu scopul de a nu fi singur. Ne place sa fim singuri doar din cand in cand in majoritatea timpului vrem sa fim “in doi”.
Am constatat cu stupoare la cei din jurul meu ca nu au habar ce inseamna A IUBI ca ei cred ca inseamsa iti placa o persoana, sa te intelegi cat de cat, sa aiva un salariu bun te casatoresti faci un copil si-ti indrepti toata afectiunea spre el(atat sotul cat si sotia)si telul devine asigurarea unor coditii de trai cat mai decente apoi cand copilul creste si devine independent are prieteni si preocupari in care tu nu esti inclus,se muta de acasa ce descoperi ca nu ai ce discuta cu cel ce l-ai luat de sot/sotie ca nu aveti ce discuta in afara de copil asa ca intervine ruptura…
Trebuie sa iubesti ca sa poti sa ajungi la batranete sa faci lucruri simple dar placute:sa te plimbi parc, sa mergeti la film,la teatru, la piata sau unde vrei si va permiteti.
Mama zice ca iubirea e o mare tampenie ca nu trebuie sa-ti iubesti decat copii, parinti sau fratii, am mari dubii ca iubit cu adevat vreodata,uneori ma intreb daca nu i-au dat alt copil la maternitete sau poate seman cu tata(a murit cand eram mica asa cu mi-l amintesc).
In schimb eu cred ca Dumnezeu a uitat masura cand mi-a dat simturile tot ce se intampla in jurul meu trece prin inima le analizes cu toate simturile si sufar cand cei din jurul meu sufera dar viata mi-a jucat un renghi si am un defect fizic peste care lumea nu prea trece, de barbari nici nu mai vobesc pentru ei sunt invizibila asa ca incep sa ii dau dretate mamei cand zice ca nu trebuie sa iubesti dar din pacate ceea ce-mi spune crierul inima nu vrea sa accepte si totusi iubesc un barbat care nu ma va iubi niciodata dar pentru care sunt “o prietena”,dar nu imi pasa atata timp cat el e fericit.
Asa ca daca iubirea tinea de ratiune nu m-as fi inragostit niciodata de el sau de alt barbat stiind ca sentimentul nu va fi reciproc.
Viata este o calatorie in doi in care sa ne bucuram de toate “peisajele” pe care langa trecem de noi depinde daca va fi frumoasa sau de cosmar dar nu trbuie sa uitam ca nu suntem siguri ca in aceasta calatorie mai sunt sute de mii de cupluri si daca nu suntem atenti ne ratacim de partener si exista sansa sa nu ne mai regasim niciodata.
Dar lumea a devenit prea materialista doar banii conteza cineva mi-a zis “nu exista femei urate ci doar femei fara bani”,vorbim de iubire in conditiile in care nici nu vorbim cu o persoana daca nu ne place cum arata de parca daca nu arata bine inseama ca e un om rau ce trebuie ocolit sau vorbim daca nu avem de ales dar cat mai putin cu putinta.
TRAIESTE IN FIECARE ZI DE PARCA AR FI ULTIMA DAR SA INVATATI IN FIECARE ZI DE PARCA ATI TRAI VESNIC
bani, iubire, sex… tu iti dai seama cat de frustrati suntem ca specie? simtim nevoia sa primim raspuns de la un personaj animat dintr-un pc pentru ca acel personaj nu judeca, nu analizeaza, nu are pareri. toata chestia asta cu evolutia – evolutia noastra ca specie – nu e char ok. prea multe doctrine ne impovareaza, prea multe sisteme de referinta, prea mule ingradiri… pana la a iubi sau a ne iubi trebuie sa ne dam seama de noi, de faptul ca multe lucruri nu sunt bune, pentru ca majoritatea nu le accepta, sau de fapt, pentru ca nu are puterea de a le concepe, pentru ca noi in mii de ani de evolutie am uitat esentialul si anume ca cea mai scurta distanta dintre doua puncte e linia dreapta, fara ocolisuri fara cosmetizari, fara iterpreteri sau puncte de vedere.dupa aia, abea putem discuta despre iubire, libera, neconditionata, dezinteresata….
@ Amelie
Viata e o calatorie personala, individuala, in care din cand in cadn mai avem companioni! In rest este superb ce-ai scris!
Dar despre singuratate scriu duminica
@ Gabriel Cotabita
Asa ca da, consiliere in scoli nu ar strica.
Numai bine
“Suntem îndemnaţi să gândim cu mintea nu cu inima, atunci când iubim! Nimic mai fals! Iubirea este apanajul inimii! Nu are ce căuta mintea acolo. Apare raţiunea, apare negocierea, interesele, „ce zice lumea”. Mintea are raţionamente logice şi pentru că aşa am fost învăţaţi, că numai ce este logic e corect, dă-mi la o parte bucuria iubirii”
Ai postat la un moment dat ceva despre niste indrumari in relatii. Scriai ca daca nu ne convine ceva si nu ne putem adapta la ceea ce consideram neajunsuri la celalalt, la chestii care ne nemultumesc, ar trebui sa plecam. E o contradictie intre ideea asta si cea de a iubi fara sa folosesti mintea. Daca iti place suficient de mult o persoana nu pleci pentru ca automat te gandesti ca se vor remedia pe parcurs. Speri. Nu ai cum sa pleci.