PROTOCOLUL SUFERINTEI
22 Iul
De la bun început, pentru a nu face loc niciunui fel de ambiguităţi, mă refer strict la suferinţa din dragoste, la tot ceea ce generează nefericirea în plan sentimental!
M-a amuzat întotdeauna că în textele muzicale se suferă din plin! Laimotivul este „fără tine îmi este greu”! Greu să ce? Uneori eşti tentat să crezi că împreună ei ridicau greutăţi mari în virtutea promovării sportului de masă şi cu scopul creşterii coeziunii cuplului! Locuri comune!
Suferinţa însă există! Când iubirea ta te părăseşte, te minte sau te înşală, se instalează o stare de tristeţe, simţi un gol interior, o dezamăgire colosală şi o sumedenie de alte stări, de la furie la disperare!
De ce? Aici probabil ar urma o listă de motive, pe care aş vrea să ni le împătăşim, dar am pentru voi un altfel de caz.
Povestea pe care am să v-o spun se referă la un personaj cu totul şi cu totul special! Un om cu o inteligenţă sclipitoare cu o erudiţie care i-a permis să-şi adjudece titlul de doctor în sociologie, a predat la facultăţi în SUA…nu dau mai multe detalii. Un tip de senzaţie, pe care, pentru uşurinţa firului narativ, îl voi numi Petre.
Petre este un bărbat bine. Înalt, cu alura sportivă, privire albastră, cu chipul bine conturat, blond. Tip de arian. Dacă l-ai îmbrăca cum e la modă zilele acestea la malul mării, conform primarului de acolo, ai avea în faţă imaginea generalului Kranz, cum a fost întruchipat de Peter O’Toole în Noaptea generalilor.
Petre este un bărbat ajuns la acea maturitate târzie care îi dă calitatea unui vin vechi, păstrat cu sfinţenie într-o sticlă de cristal preţios! (Lăsaţi-mă să exagez puţin, cresc uşor tensiunea momentului!)
Elegant, pedant, organizat,cu simţul umorului (mă rog, unul personal), inteligent, cu “vorbele” la el, cu un dezoltat simţ al afacerilor, dar şi cu o MARE slăbiciune! FEMEILE!
Istoria vieţii lui este presărată de nenumărate aventuri, care de care mai incredibilă. Fiind înzestrat cu o uşurinţă de exprimare de invidiat şi un şarm redutabil, este renumit în anumite cercuri pentru că a reuşit (cu martori!!!) să salte o văduvă îndoliată de pe scările bisericii şi să ajungă în aceeaşi zi, după câteva ore, cu ea în pat!
Acum câţiva ani, eram la el acasă şi îl ajutam să se descurce prin meandrele Windows-ului XP. Era distrus! Îl juca pe degete o fată. Îl purta cu vorba, se lăsa greu! Închidea cu ea telefonul şi-mi spunea: “uite-te şi tu ce-mi face!” Se vedea că-l prinsese. Vorbea numai despre ea, când cu drag, când injurios! Suferinţă, nu glumă! Orice vorbeam, inevitabil se întorcea să zică ceva despre ea!
Am ieşit în oraş împreună şi, în timp ce închidea uşa apartamentului, îmi zice:
“ Gabi, tu ştii care e cea mai mare nenorocire a vieţii mele?”
Vă închipuţi că i-am zis că e ceva ce precis ştiu, că nu e prima femeie care l-a refuzat şi evident nu va fi nici ultima şi că deja devine previzibil şi anost tot vorbind despre ea? Evident că nu!
“Care e?” am întrebat curios, reuşind cu greu să maschez blazarea!
“Nenorocirea mea este că, încă de foarte tânăr, am descoperit că femeile sunt curve!”
“Zău? Cum aşa?”
Şi a urmat veşnica poveste cu iubita din şcoala generală, de care se îndrăgostise, căreia îi scria bileţele, îî trimitea flori, îi dădea întâlniri la care ea nu prea venea căci nu o lăsau părinţii seara mult afară,bla, bla…
Până într-o seară când a surprins-o cu altul cu care se pipăia şi se săruta pe o bancă în parc, atunci când lui îi spusese că stă în casă să înveţe! S-a dus şi i-a spus în faţă “eşti o curvă!”
“Atunci am înţeles ce sunt femeile şi că e mai bine să le tratezi cu răceală şi să nu pui suflet în relaţii pentru că nu merită”
Aici buna mea creştere s-a terminat brusc şi am răbufnit:
“Bine, bine, dar dacă ştii aşa de bine toate acestea şi le mai şi propovăduieşti, cum se face că suferi ca prostul după femeia asta?”
Răspunsul a fost uluitor!
“Asta nu se pune! Sufăr aşa, din protocol!”
Omul suferea din protocol! Pentru că aşa era eticheta!
Petre trăieşte şi e bine. Are un băieţel de 5 care e mai mic cu doi ani decât cel mai tânăr dintre nepoţii lui!
A divorţat de vreo trei ori. E single şi liber! Vrea cineva să încerce protocolul?
VSDNVV
Gabriel Cotabiţă
salut
si eventual ce nick
cotabita da si mie un mail si spune-mi pe ce server joci travian ca sunt curios
foarte misto povestea! petre si-a dat seama din liceu ca femeile sunt curve, dar totusi nu a putut trai fara ele. si-a incercat norocul de mai multe ori si nu a reusit sa isi gaseasca jumatatea statornica. dar sunt sigura ca e mandru de faptul ca are copii. si pana la urma daca nu exista dragoste, macar exista acea prietenie care tot te leaga de un om pt mult timp.
partea cu protoculul e interesanta
Nu vreau sa incerc protocolul! Am 19 ani acum si spun sincer ca nu am incercat protocolul niciodata si prefer sa nu fiu nevoita sa-l incerc! Chiar daca voi fi nevoita, sunt foarte incapatanata.
PS: Prima reactie le citirea completa a acestui post:
) .
PS2: Ador a doua melodie de la postul anterior.
Referitor la postul anterior care m-a surprins placut si la care n-am apucat sa comentez, pot spune ca prefer singuratatea asa cum ai descris-o tu(nu este o dorinta, chiar asa se manifesta la mine), inaintea `protocolului`.
Multumesc pentru ca existi!
Nu gasesc rostul povestii; ma asteptam la un deznodamant mai valoros, avand in vedere tonul postarilor anterioare. E un text despre un Don Juan care a facut din relatii un sport (apropo, de ce e o mandrie faptul ca a cucerit o vaduva?), care emite judecati simpliste despre viata si caruia, ce surpriza, ii place sa braveaze si sa se prefaca imbatabil. In final, daca e incapabil de suferinta, nu-l vad nici iubind…ceea ce e destul de trist.
gabi,se pare ca unii sufera din protocol! dar nu toata lumea e asa! unii pot spune ca e mai bine ca fi ca Petre,suferi o data si bine iar apoi iti bati joc de tot ce prinzi! dar asta e o atitudine gresita…dragostea e frumoasa dar e facuta din bune si rele,trebuie sa-i gustam fiecare clipa!
numai bine :-h
M-am saturat de acest protocol…In cartea “Dragostea dureaza trei ani” e o lista de cantece care spune scriitorul ca te ajuta sa treci peste…eu as adauga unu pe care el nu-l stie si care pe mine ma ajuta in momentul de fata sa trec peste “protocol” . VH2 – Nu-mi mai pasa
Asta e frumusetea artistilor…ajuta involuntar la un moment dat oamenii asa ca multumesc frumos pentru melodia “Nu-mi mai pasa”
Interesanta povestioara
Pe cand un post despre tendinta de a-i cataloga pe ceilalti, cat suntem de realisti cand facem asta, cat suntem de indreptatiti sa facem asta. Te pup
Poetic spus protocolul suferintei,de fapt (din punctul meu de vedere)era un vanator.Suferea ca nu putea prinde vanatul.Era orgoliu ranit.Cea din cauza careia suferea(asa din protocol)poate-i intuise personalitatea si desi il placea(posibil,nu stim daca s-a casatorit cu ea sau nu,sau a suferit de pomana si s-a vindecat cu alta)nu se hotara.Totusi avea dreptate, cam toti avem momente cand iubim,suferim,uram.Da ne manifestam cam in acelasi mod(aproape,sunt totusi si multi dezechilibrati),in consecinta se poate spune protocol.Credeam ca ti s-a intamplat ceva de ne-ai lasat singuri(mai mult singure,ponderea e feminina)la comentariile din postarea trecuta.Te pup cu drag(dar nu pentru ca asa cere protocolul)
“Nenorocirea mea este că, încă de foarte tânăr, am descoperit că femeile sunt curve!”
ce generalizare proasta.
Acuma, fara suparare, un om echilibrat are pe cineva langa el.A propovadui singuratatea ca pe ceva minunat nu e un lucru ok. Fara sa te superi pe mine. Eu nu am pe cineva in momentul de fata dar sa stii ca imi doresc. Nu pt ca imi da fericirea cineva langa mine , fericita pot fi si singura.Fericirea e o stare . Dar ma simt cu mult mai bine langa cineva (in cazul meu , barbat).Imi place sa iubesc, sa fiu iubita. Mi se pare mult mai normal sa iti doresti sa stai langa cineva decat sa propovaduiesti singuratea. A te simti implinit inseamna o familie . E doar punctul meu de vedere. Eu nu pot sa ma simt implinita doar pt ca am o sit financiara grozava, prieteni minunati si o slujba app perfecta.
@ andnobody
pe Ro1
Petre a trait degeaba
Sa iti ghidezi intreaga viata amoroasa dupa prima exprienta,dupa primul specimen indragit e o mare gafa,cu consecinte catastrofice.
Imi e greu sa cred ca numarul impresionant de cuceriri este mai satisfacator decat experienta uneia sau mai multor iubiri neconditionate de care ai pomenit anterior.
E un barbat fericit?Are si alte bucurii in afara de copiii/nepotii?
Te pup!
Din punctul meu de vedere, baietii se indragostesc si sufera in adolescenta, in timp ce fetele vor sa-si “traiasca tineretea”. Ele se indragostesc mai tarziu, la maturitate, cand barbatii deja si-au format o idee mai mult sau mai putin preconceputa despre…curvenia femeilor.
Sunt de parere ca nici nu conteaza, atata vreme cat individul este fericit. Si nu ma refer doar la Petre, ci la noi toti.
Toate cele bune!
Sincer, si eu cred ca e vorba de orgoliu. Si da, e cam infantil sa te ghidezi dupa prima iubire dupa care suferi enorm oricum, pentru ca nu esti obosnuit cu ce ti se intampla. Si e cam trist sa-ti traiesti viata dupa protocol…
cateodata e bine sa suferi..poate asa de mai dezmeticesti din nebunie…si vorba aceea femile sunt facute pt a fii iubite nu intelese..nu trebuie generalizat pt ca nu toate sunt curve….mai sunt si exceptii
oricum sa ii traiasca baietelul;)
Postul asta pare inspirat din comentariile articolului”Iubirea Post-tranzitie”.
@ Mada
Doar pare! Personajul e cat se poate de real! Oricum nu mai inventam inc-o data roata!
Gabriel Cotabita
Nu ar trebui pusa la indoiala existenta acestui personaj. Ca dumnealui sunt si altii. Ma refer la idei si principii, dar a suferi din protocol pare inuman. Cum asa? Doar pentru a vedea ea si cei din jur ca sunt in stare sa iubesc, sa imi pierd calmul si firescul, sufar? Am o mare curiozitate: Petre, cand este in pat cu o femeie, face dragoste tot din protocol? Intreb asta fiindca si eu, in momentul de fata, ma port putin asemanator lui: nu sunt in stare sa am o relatie [ motive gasesc suficiente ] si ajung destul de repede in patului unui barbat care ma atrage. E tot ce ma intereseaza. Dupa ce actul se consuma, se pierde intereseul, atat din partea mea, cat si a lui (poate unde crede ca am cedat prea usor, nu stiu, am lasat lucrurile sa evolueze de la sine). Problema este alta insa: daca nu exista pic de emotie si din partea lui, sa pot simti ca in acel moment numai exista nimic altceva si se implica si el afectiv, dupa ce se termina totul ma simt oribil, goala, pustie si in acelasi timp imi este scarba de mine.
Si revin la intrebare, cu speranta ca voi primi raspuns: daca Petre ajunge in patul femeilor ce il atrag, se culca cu ele din protocol? Mi-e foarte greu sa cred ca nu pune si suflet si le trateaza ca pe niste obiecte…
oare e o mandrie da fii Don Juan?………………sa ai copii cu mai multe porsoane(copii care singur nu te vor respecta niciodata la justa valoare din acest mativ)? FRUMUSETEA ESTE TRECATOARE odata cu vremea….si cu ce ramai din viata asta daca traiesti alaturi de neincredere, nesiguranta ca persoana de langa tine i-ti va fi la bine si la greu? ce exemplu dai unui copil daca-i explici ca mai are 3,4 frati dar mame diferite? cum poti explica acestui copil o situatie asa delicata? …………Am 30 de ani, 1.72, blonada, o fire copilariasa-(nu naiva) pot face barbatul sa-mi stea la piciore( o spun cunostintele mele )… nu am copil…Nu vreau sa para matrimonial…….nu sunt femeia careia sa-i placa aventura……..am facut o mica descriere sa intelegeti ca pot jongla usor barbatii frumosi cu bani dar nu am facut acest lucru niciodata! motivul? MI-E SCARBA DE DON JUAN……mi-e scarba de barbatul care-si tine iubita de mana si incearca sa-mi intanleasca privirea sa-mi sopteasca usor ca sunt o femeie frumoasa……..ador mai devreme barbatul sarmant, inteligent……..chiar daca nu este frumusetea intruchipata…………..dar cum astfel de barbati sunt pe cale de disparitie , repet MI-E SCARBA DE DON JUAN!……….
@ valentina
Buna intrebare! Nu stiu, conform cu ceea ce cunosc s-ar putea sa fie si acolo un protocol!
Gabriel Cotabita
Sunt de acord, protocolul exista. Chiar vorbeam despre asta cu un prieten acum cateva saptamani: am fost amandoi de acord ca atunci cand iti place cineva, te mulezi pe stilul relatiei pe care acea persoana o cere. Daca ea se aprinde atunci cand esti gelos, atunci esti gelos. Daca simte nevoia sa se certe pt ca apoi sa se impace “cu greu”, te certi si tu, te implici, te superi, tzipi. Cu cat te atrage mai mult persoana, cu atat iti joci rolul mai bine, ajungi sa traiesti un scenariu creat intre voi, unde fiecare scrie rolul celuilalt.
Concluzia mea este ca o relatie o experienta pe care o traiesti, dar care nu te defineste. Ca o vacanta sau un film bun, nivelul 14 din jocul preferat. Sau poate ca gresesc si nu am gasit inca acea relatie care “sa ma completeze”.
Gabi,omul nu e atat de inteligent,poate in materie de stiinte sociale,dar acea inteligenta nativa ii lipseste cu desavarsire.Exista femei incredibile,doar ca nu le-ati gasit voi,si nu ati avut timp sa le intelegeti pentru ca va gandeati la instinctul sexual cara va umbreste viata,nelasandu-va sa fiti fericiti.Exista femei care nu sunt curve,doar ca pentru unii dintre voi sunt nesemnificative din punct de vedere social !
@ D.
Nu te contrazic. S-ar puteai sa ai dreptate. Dar nu vad ce e rau cu instinctul sexual si de ce vrei sa-l dai la o parte.
Cred ca, daca nu bagi pe cineva in seama, nu este pentru ca nu e semnificativ din punct de vedere social ci pentru ca nu rezonam cu aceea persoana!
Am sa scriu despre asta!
Gabriel Cotabita
@ cas
Nu cred ca ai inteles postul. Nu a propovaduit nimeni aici singuratatea ca pe ceva ok. Cred ca ar trebui sa citesti din nou ambele posturi si sa te gandesti mai mult la ele.
Gabriel a explicat doar ca majoritatea oamenilor au o atitudine gresita fata de viata de om `single`, ca sa spun asa. Un om care are nevoie de altcineva pentru a se defini e un om trist, pt ca daca se intampla sa ramana singur va deveni deprimat. Pe cand un om care realizeaza ce inseamna singuratatea si stie sa se folosesca de ea pt a cauta pe cineva care intradevar ii merita dragostea neconditionata nu va `suferi` niciodata de singuratate (aceasta singuratate se poate manifesta in mai multe cazuri, ori ca nu ai familie sau nu sunteti in relatii bune si ai vrea pe cineva aproape, pe oricine; ori ai familie si vrei o jumatate – prin familie ma refer la parinti, frati etc.)
Sper ca acum ai inteles mai bine. Ma bucur pt tn ca esti fericita! Sper sa gasesti pe cineva exact asa cum iti doresti.
Gabi,revin..nu il dau la o parte,e important,dar vroiam sa subliniez ca nu suntem animale,Dumnezeu ne-a inzestrat cu inteligenta,te-ai intrebat de ce? Omul asta se crede Dumnezeu insusi,doar pentru ca a avut parte de dezamagiri nu poate judeca si trata orice femeie la fel;daca trece pe langa el tocmai jumatatea aceea care-i lipseste,si nu o observa tocmai pentru ca e preocupat sa “marcheze teritorii”? Nu te poti juca cu viata unui om,cu sentimentele lui,cu trairile lui.Daca de comun acord relatia e prestabilita tacit sa fie doar una sexuala, e in regula,dar sa mimezi ca iubesti,ca esti implicat doar de dragul de a atrage cat mai multe partenere de sex,e grotesc,inuman ! Din punctul meu de vedere,e barbat cine e capabil sa iubeasca,in sensul acela divin si care atinge perfectiunea.Din pacate sunt in stare sa pun pariu ca se vor ridica voci care il vor aplauda si aprecia:”Ce barbat ! Ca el,tot inainte,toate femeile sunt curve”. No comment !
Suna tentant. A-si vrea sa-i incerc protocolul pt a-i demonstra ca nu toate femeile sunt curve si materialiste.:)
@D – ce sa inteleg, ca doar femeile care nu sunt semnificative din punct de vedere social nu sunt curve? Alelalte, toate, la gramada, da? Heeeei, asta da categorisire!
Si uite asa se adevereste teoria mea , care la inceput parea stupida , barbatii buni dau peste femei scorpii , acestea ii transforma in niste mitocani , pe urma ei dau de femei bune de care isi bat joc…e un cerc vicios… :-<
Ancutza altceva am vrut sa spun,fac o mica paranteza aici ca sa intelegi: un om fie ca e bogat sau sarac,daca e rau tot rau va fi indiferent de ipostaza financiara.Sper ca Gabi a inteles ce am vrut sa spun
Postul asta chiar mi-a lasat un gust amar. Sa pui tu pe capul tuturor femeilor categoria curve, mi se pare prea mult. Ba chiar mi se pare o jignire. Te credeam altfel.
am scris si-am sters de 5 ori un comentariu.nu mai zic nimic.
deci,da!
Fericirea este subiectiva… nu stiu daca e corect sa spunem ca cei care se supun regulii generale de “a fi fericit in cuplu” sunt mai fericiti decat cei care aleg voluntar sa fie singuri.
Amandoua alegerile au plusuri si minusuri iar implinirea, cred eu, trebuie sa vina din tine, nu prin prisma celor din jur. Atata timp cat tu nu esti in stare sa iti gasesti singur fericirea/implinirea, sa o pui pe umerii partenerului de viata sau pe umerii copilului e total gresit si nu faci decat sa cresti sansele unei nereusite.
Nu suntem mai buni sau mai putin buni daca avem un/o partener/a sau 1000 si nu cred ca o femeie care sta o viata langa un sot care o bate este mai buna cu ceva decat una care are trei divorturi la activ.
Acum ceva vreme, cand, la o masa, un barbat a declarat: “toate femeile sunt curve!” o prietena i-a raspuns: “faptul ca tu te-ai culcat numai cu astfel de femei, nu inseamna ca toate sunt la fel”.
Stiu multi barbati care, in urma unei dezamagiri din liceu au devenit misogini. E curios cum, insa, fetele, desi sufera la fel de mult (sau poate mai mult?) si sunt dezamagite mult mai des, nu se grabesc la fel de tare sa denunte sexul opus.
Acum, nu mi-am dat seama “ce a vrut sa spuna autorul” cu povestea de fata.
Mie, personal, nu mi-a rezultat ca modelul lui Petre este gresit sau corect. Este pur si simplu un caz, ca multe altele, povestit foarte frumos.
Protocolul suferintei – mai devreme sau mai tarziu, nimeni nu scapa de el. Eu as crede ca, in dragoste, suferim intotdeauna din orgoliu (ranit) si niciodata din alte motive… Oricum, da bine o lacrima in coltul ochiului – ne face mai umani
Noi sa fim sanatosi
p.s. Felicitari, Gabi. Te citesc cu mare placere!
@ Sorina
nu mi s-a parut ca ar exista pe undeva cea mai mica insinuare ca aceasta e parerea mea!
E o poveste, cu un personaj real, care pe mine m-a lasat fara replica!
Dar, daca vrei sa te superi pe mine pentru toti barbatii din Romania, nu am ce face!
Gabriel Cotabita
Nu e vorba despre asta. Este vorba ca nu ai avut nimic de comentat la replica respectiva. Cat despre prietenul tau. Cred ca a iesit cu femei nepotrivite pentru a trage concluzia respectiva.
foarte tare:))) felicitari ….am ras pentru ca si eu am prietene care se indragostesc din 2 in 2 saptamani:)) si numai bunul simt ma impiedica sa nu le dau cu ceva in cap cand le vad ca sufera dupa fiecare in parte:)))
Ma intreb daca respectabilul nu si-a pus problema ca e posibil ca el sa fie curva? chiar de-i una desteapta foc.
n’as putea sa traiesc asa…sa tratez toate femeile ca fiind curve, sa nu incerc sa ma indragostesc, sa pun suflet intr-o relatie…pur si simplu mi se pare de neconceput…si nu toate femeile sunt curve, asa cum nici toti barbatii nu sunt mitocani si porci…
Te Salut si Te RESPECT!!!
Dupa o despartire sau ceva mai trist le spuneam prietenilor: e datoria mea sa ma simt prost cel putin doua saptamani. Oricum, asta nu inseamna ca nu ma afecta deloc ce s-a intamplat doar ca… foarte putin.
P.S. Toate femeile sunt curve in afara de surorile mele si mama. Dar si ele sunt femei…
Afirmatia facuta, de a starnit revolta unora
) , nu este nicidecum o mare descoperire=)). Din cate stiu eu, Napoleon a spus primul ” Toate femeile sunt curve, in afara de mama si de sor-mea! Dar sa nu uitam ca si ele sunt femei! “. Fiecare are parerea lui.
Aceasta eticheta pusa ar trebui sa ne deranjeze doar atunci cand ne simtim curve, nu? Daca eu stiu ca felul in care actionez si gandesc nu are nimic de-a face cu o curva, de ce sa ma deranjeze afirmatia din acest post?
Ipotetic vorbind, intalnesti un barbat extraordinar, dar cu aceasta conceptie si te indragostesti de el pana peste cap.
Ce faci? Rupi orice relatie cu el fiindca e cam prost pentru ca habar nu are ce fiinta superba, desteapta, frumoasa, cu simtul umorului, sensibila, ar putea avea langa el? Si pe urma mai si suferi dupa el ca doar erai indragostita=)).
Gabi,daca-mi permiti apropierea,uite ca prietenul tau Mihai Bendeac iti urmeaza exemplele date,si devine precum prietenul tau Petre,sa nu se trezeasca fara nimic mai tarziu,ca faima se duce ca apa de izvor,si din pacate nici pietrele nu mai raman.
Salut Gabi,
Foarte draguta intamplarea, dar o singura intrebare am. “Cu ce suntem noi (barbatii) fata de femiei?”. Cred ca e doar o problema de mentalitate, de ex: daca ea te inseala e curva … daca o inseli tu “you are the man”.
.
Din punctul meu de vedere suntem la fel … e in natura noastra sa ne satisfacem aceasta pornire. Cu ce ma face pe mine mai viril ca imi insel partenera si cu ce o face pe ea mai curva ca ma inseala?
Din punctul asta de vedere ca declar CURV
Daca e sa judecam dupa Napoleon “Toate femeile sunt curve, mai putin mama si sora-mea, dar si ele sunt femei” nu cred ca ne avantajeaza pe niciunul.
Bafta
Un barbat care agata o vaduva indoliata pe treptele bisericii nu imi ofera nimic de admirat, oricat de inteligent, scolit si spiritual ar fi. In plus, cum sa suferi “pentru eticheta” ??? E unul din cele mai idioate lucruri pe care le-am auzit.
dragostea e ca o pereche de pantofi,vorba celor de la taxi
@ roman
nu stiu daca sunt multi barbati capabili de o asemenea recunoastere!
Mi-a placut mult
Gabriel Cotabita
@ Elan
Ii cunosc bine pe amandoi! Nu e nicio asemanare! Cred ca ai interpretat tu gresit unele date!
@ Gabriel Cotabita
@ Valentina
Wow! Postul ar trebui sa-l citeasca multi pudibonzi!
Multumesc
Gabriel Cotabita
@Roman si @ Gabi Cotabita ,recunoasterea nu e nimic,important e ce e de facut? Pare o normalitate sa inseli si sa fii o curva,fie ea feminina sau masculina,instinct,instinct,cat de om esti daca nu iti folosesti si ratiunea?Numai sexul poate implini un om??Chiar atat de limitati am ajuns sa fim?!Unde ramane iubirea,afectiunea de orice fel,sinceritatea,caldura unui cuplu,implinirea a doua suflete?Ma simt dezamagita si trista,ca nu mai exista oameni.
Legat de comment-ul Valentinei: sigur, daca nu te simti curva nu trebuie sa fii deranjata, dar ce te faci cand atat de multi te trateaza ca pe o curva? ce te faci cand te indragostesti de atatea ori de idioti care considera toate femeile curve? de cate ori sa suferi? de ce? e corect?
Eu cred ca cei care considera ca femeile sunt curve sunt frustrati, stii, strugurii sunt oricum acri. Nu sunt capabili sa satisfaca o femeie si daca e parasit se lamenteaya ca nu e vina lui, ea e curva. Ca ei, saracii, n-au a face intr-o relatie, e unilaterala, nu e bicefala interactiunea.
S-apoi, cand o femei se trezeste langa un barbat ca e nefericita, ce sa faca? sa stea cu el in continuare ca sa nu fie considerata curva? sau sa-si caute fericirea, numita, fiind, pentru asta curva? Cum ii zici unui barbat ca nu esti multumita cu el? ii faci praf orgoliul. Si ca sa il menajezi, ca femeie, iti iei statutul de curva, ca sa nu-l faci flenduri psihologic pe mascul.
Cat despre CURVI…SUNT O GRAMADA!!!!!! dar pt ei e masculinitate, virilitate, mandrie. Nu e josnic sa minti si sa inseli si sa irosesti vremea si energia femeilor.
Bine ca se vede paiul din ochiul altuia si nu stalpul din fata siesi.
Cat despre acest Petre… fiecare e diferit, fiecare are o anumita sensibilitate. La cat de des s-a indagostit si dez-indragostit, a invatat bine protocolul.
Si daca o luam babeste: de ce suferea Petre? ca femeia nu-l baga in seama? nu se culca cu el? Iar acestea ce sunt? NEVOI. De ce suferea? ca niste nevoi nu ii erau satisfacute, prin nesatisfacere aparand frustrarea, nemultumirea, discomfortul. Asta e protocolul.
Si apoi intrebare: femeia asta tot curva era, pentru ca nu se culca cu el? Sau daca se culca cu el nu mai era curva? sau tot curva, pana la urma?
@ DeeDee
Adevarat, foarte adevarat! Din nefericire, unele raman cu ei si le mananca zilele pur si simplu, stiu cazuri.
Trebuie sa recunoastem ca femeile n-ar mai fi curve daca barbatii nu le-ar permite; Dar barbatul e viril si nu conteaza cu cine, unde, cum.
A fost, este si va fi intotdeauna un cerc vicios! Rare sunt cazurile in care iubirea este pura cu adevarat.