DESPRE CAUZALITATE SAU ALTE OUĂ ŞI ALTE GĂINI
25 Iul
Ştiu că o să începeţi să spuneţi că pun nişte titluri pompoase pentru nişte dizertaţii uzuale. De fapt noi suntem tot timpul tentaţi să dăm o mai mare importanţă lucrurilor care ni se întâmplă, decât au în realitate privindu-le la scară universală. Aşa şi eu! Cel mai mult caut titlul!
Suntem guvernaţi de cauzalitate, facem “pentru că”, “din cauză că”, “deoarece”, ne justificăm cele mai stupide acţiuni prin explicaţii mirobolante, prin justificări puerile pe care noi, în subiectivismul nostru, le considerăm argumente solide.
Postul trecut a creat o stare plină de echivoc. Părerile au fost împărţite mai mult din deferenţă, pentru că am simţit starea de disconfort creată şi de faptul că, dacă aţi fi avut posibilitatea, l-aţi fi tras de urechi pe Petre. Am să-i transmit când am să-l mai văd.
Dar, a apărut o axiomă, care m-a incitat şi sunt convins că o veţi găsi şi voi la fel!
Cineva a spus că bărbaţii buni întâlnesc scorpii care îşi bat joc de ei, pentru ca, la rândul lor să se poarte execrabil cu femeile minunate pe care le întâlnesc după aceea!
Aşa cum Petre a decretat că toate femeile sunt curve, aşa şi Elena Cârstea prin anii ’90 spunea la televizor, în direct că ”toţi bărbaţii sunt nişte mitocani”!
Amândouă sunt declaraţii “la cald”, sub impulsul momentului, dar ar fi foarte interesant de aflat ce a fost mai întâi bărbatul mitocan sau femeia curvă? Curvele transformă bărbaţii în mitocanii, sau mitocanii transformă femeile în curve?
Întrucât femeile sunt cele care nasc, atât fete cât şi băieţi, el ar purta responsabilitatea pentru compotamentul de mai târziu al copiilor.
Câte femei aţi văzut că se poartă frumos cu nurorile sau cu ginerii_ Soacrele sunt cele hulite, nu socrii! Conflictele cu soacrele sunt duse uneori la un paroxism de neimaginat.
Există deosebiri între soacra unui bărbat şi cea a unei femei! Mama băiatului este coşmarul oricărei soţii! Iar dacă e unul la părinţi… să te ţii!
Ea este perfecţiunea întruchipată, ca ea nu face nimeni mâncare, ea ştie ce are nevoie odorul, este etalonul moral, pentru că mama-i numai una. Complexul Oedip nu e o invenţie! Băieţii singuri la părinţi sunt cel mai mămoşi. De ce nu îl învaţă mama pe băiat să fie înţelegător cu tânăra fată, că nu are experienţă, că-i stă bine cu bluza transparentă, că tatuajul de pe şale, care i se vede odată cu tanga, atunci când umblă cu blugii cu talie joasă , îi defineşte şi mai bine personalitatea şi multe altele? De ce o face cu ou şi cu oţet?
Sunt unicul băiat al mamei şi o ştiu din proprie experienţă! Nici o femeie nu e suficient de bună pentru mine! Nu e “ca lumea!”
Nici mamele fetelor nu sunt cu mult mai breze! Nu pot să vă spun cu exactitate frazele care sunt caracteristice în discursul soacrelor mici, dar credeţi-mă că “vâj” mare şi pe acolo!
Ce se întâmplă? Ce cauzează această optică şi în ultimă instanţă, acest comportament?
Dacă soţul s-a purtat ca un mitocan, a băut, a înşelat-o, asta înseamnă că toţi bărbaţii sunt la fel? De unde ştiu ele asta? Există vreun consiliu secret al soacrelor din toată lumea în care îşi împărtăşesc învăţămintele pe care le-au indus odraslelor?
“Dragă eu îl învăţ pe fiu-meu să nu o lase pe nevastă să sufle, să-şi facă de cap cu toate!
“Dragă. Eu am învaţat-o pe-a mea să-şi trăiască viaţa! Dacă o spală e ca nouă! “
De unde ştiu ele aceste lucruri cu care îşi bombardează odraslele de la primele semne ale pubertăţii?
De ce-şi transferă nemulţumirile şi frustrările mai departe copiilor?
Tatăl fetelor nu le lasă să se uite după băieţi pentru că fiica e lumina ochilor! De parcă nu ar ştii ce le-a făcut şi el altora?! Teoretic chiar trebuia să le şi fi plăcut!
Tatăl băieţilor îl învaţă că în casă trebuie să cânte cocoşul, deşi la el nu mai poţi trăi de atâtea cotcodăceli!
De ce nu intră tinerii în viaţă pregătiţi de acasă, să iubească, să fie iertători, să nu trădeze, să nu fie violenţi să nu fie ipocriţi? Au chiar toţi o genă defectă? Voi ce ziceţi?
Chiar dacă nu aveţi copii, gândiţi-vă ce-aţi face dacă i-aţi avea? Ce i-aţi învăţa?
Sunt foarte curios ce aţi face şi mai ales, ce veţi face!!!
Până atunci,
VSDNVV
Gabriel Cotabiţă
‘Puiu’ meu, fă ce vrei! O să fiu în spatele tău!’
INDIFERENT că e fată sau băiat. 
Nu am copii,si pentru ca am invatat de la mama ,ca atat timp cat eu nu am copii sa nu-mi dau cu parerea asupr educarii lor,nu am sa fac acest lucru,dar am sa spun ceea ce cred eu.Nu cred ca ar trebui prea multa invatarura pentru viitoarea viata de cuplu,ci faptul ca in familia copilulu exista dragoste,intelegere,respect,comunicare si el ar creste in acest mediu,ar dori sa traiasca in aceleasi coordonate.M-am maritat cu un baiat singur la parinti si sigur ca mama lui nu s-a putut impaca cu gandul ca nu mai este ea singura care contoleaza intreaga viata a fiului ei,asa ca au inceput mizeriile… am incercat sa am o discutie matura cu ei,nu ne-am putut intelege, dupa aproape 5 luni am divortat. N-ai avut destula rabdare,mi-au spus uni,dar eu cred ca o relatie,daca nu merge bine de la inceput nu va merge niciodata.
“Femeile sunt autobuze
Pe care le asteptam:
Stam in statie cu anii…
Uite, de-aia fumam !
Si-apoi cand apar, n-apar niciodata
Decat de la trei in sus…
Si daca te misti incet, amice,
Te-ai lins pe bot, ca s-au dus !
Cum sa ghicesti asa, dintr-o data,
Unde-ai putea s-ajungi ?
Daca nu-ti convine traseul ?
Daca au statii prea lungi ?
Femeile-autobuz stiu bine,
De-aia tin usa crapata:
Trebuie sa te sui aproape din zbor…
Cum dracu’ sa n-o faci lata ?
Si daca cumva ceva nu-ti convine
Si vrei inapoi pe sosea,
Numarul unu: o faci din mers,
Numarul doi: nimeni nu te mai ia !
Asa ca las-o incolo de treaba,
N-ai cum sa iesi din joc…
Femeile sunt autobuze,
Dar fara ele stam pe loc…” Alexandru Andries- Transport in comun sau
“Femei femei, e plina lumea de nebune,
Cine v-a adus pe lume, cine oare v-a facut.
Femei femei, e plina lumea de nebune,
Cine v-a adus pe lume, cine oare v-a facut
…………………………………..
Barbati barbati, e plina lumea de cacati,
De suparati si de-ncordati, nu stiti decat sa va-mbatatï.”- cantece de munte, nu neaparat Margineanu.Si partea cu barbatii am pus-o, deoarece iar mi-ar fi spus toata lumea ca am ceva cu femeile .
TIDTI
Sunt mama de adolescent. Suntem amandoi intr-o etapa tulbure a existentei. El incepe sa simta fiori, hormonii tropaie pe neuroni (inca are mai multi
). Eu sunt cu ochii pe el. Si nu pentru ca mi-e teama ca se va desprinde de fusta mea – nu a fost niciodata in aceasta postura, pentru ca daca nu agreez ceva e barbatul mamos. Sunt cu ochii pe el si mai degraba cu gura!!! Si pentru ca trece de la etapa in care “toate fetitele sunt proaste” la perioada in care adulmeca feromonii “eternului feminin”, discutam aproape in fiecare zi despre aceasta trecere-petrecere. Si sunt un avocat extrem de inversunat al cauzei femeii. Si ii explic ce furtuni naste in sufletul unei adolescente primul sarut, ce drame traieste prietena pe care nu o suna, ce lumina poarta un zambet pe care il daruieste el, mult visatul. Si nu ii spun ca femeia nu trebuie atinsa nici macar cu o floare…ii spun ca trebuie tinuta tandru de mana sau stransa tare in brate. Si cel mai des pledez pentru cauza discutiilor. Si ii spun ca fiecare fata are ceva frumos de spus. Si ca depinde de el sa auda, sa asculte, sa priceapa.
!
Abia astept momentul in care voi sta la o cafea cu prietena fiului meu! Asa intre noi, ca fetele, sa cautam sa pricepem ceva din “logica” barbatilor
Ce-as putea sa fac cel mai bine pentru copilul meu este sa-i dau niste limite intre care cred eu ca ar trebui sa se incadreze in viata, sa-i spun ce cred eu ca e bine si ce e rau si apoi sa-l las sa-si ia singur deciziile, pentru ca daca sunt gresite, numai el poate si trebuie sa invete din astea. Nu stiu totusi in ce masura as fi de acord cu el cand nu ar face asa cum cred eu ca e bine, cred ca ar fi destul de greu pentru mine, pentru ca imi place sa ma impun, dar sper sa reusesc sa-l las pe el sa faca ce vrea.
Referitor la “toti barbatii sunt mitocani si toate femeile sunt curve”, cred ca in final ajungi sa primesti ceea ce dai. Adica daca tu oferi nepasare, probabil ca se va intoarce la tine pana la urma. Nu spun ca nu-s oameni foarte implicati care primesc nepasare, dar cred ca intr-un final ajunge fiecare sa primeasca ce merita.
Numai bine!
Copilul meu ….. hmm…as vrea sa stie ce inseamna cuvantul respect….si sa l aplice cat mai mult, in toate formele.Cred ca e suficient….
Majoritatea nu stiu ce inseamna respect….incepand de la copilul de 6-7 ani cand intr un fel incepe sa devina constient de ceea ce face ….pana la batranelul din biserica, care se impinge cu coatele pentru a fi priml binecuvantat de parinte….
Si inca un lucru important…sa trateze toti oamenii la fel…indiferent de religie, orientare sexuala sau cultura..
in primul rand i-as da libertatea sa aleaga cu cine este prieten, ce vrea sa faca in viata, ce prietena sa aiba etc…bineinteles, daca va veni sa-mi ceara sfaturi in legatura cu aceste alegeri, i le voi da cu cel mai mare drag pt ca sfatul unui parinte e cel mai important…
in al doilea rand l-as sustine in orice decizie isi asuma si l-as ajuta in orice mod posibil…daca vrea sa se faca fotbalist, il voi inscrie la un club de fotbal, iar daca pe parcurs isi da seama ca fotbalul nu e o alegere inspirata si se reprofileaza sa devina artist, atunci il voi insotii la concursuri artistice…
asa as fi vrut sa se comporte si parintii mei cu mine…
Te Salut si Te RESPECT!!!
[quote name='Gabriel Cotabita']
@Gabi, ai intrebat: “De ce nu intră tinerii în viaţă pregătiţi de acasă, să iubească, să fie iertători, să nu trădeze, să nu fie violenţi să nu fie ipocriţi? Au chiar toţi o genă defectă? Voi ce ziceţi?
Chiar dacă nu aveţi copii, gândiţi-vă ce-aţi face dacă i-aţi avea? Ce i-aţi învăţa?”
[/quote]
DE CE? Intrebi, DE CE? Foarte simplu. Pentru ca nu-i poti pregati pe proprii copii sa faca altceva decat le-ai dat tu insuti exemplu prin ceea ce ai facut in viata. Daca parintii in propria lor relatie n-au fost iertatori, sau au tadat, sau au incetat sa-si mai iubeasca partenerul alergand dupa cai verzi pe pereti, sau au fost violenti, etc., IN PRIMUL RAND de-asta proprii-i lor copii au tendinta sa duca mai departe ceea ce au vazut in familie. Uneori este o gena care se mosteneste (alcoolismul, nestatornicia, etc.) si este greu sa lupte impotriva firii. Intorsaturile in viata se produc numai daca apare o persoana potrivita sa te calauzeasca la timp. Un prieten, un/o iubit/a.
Soacra descrisa de tine este o femeie care are o cultura/educatie precara. Nu toate soacrele sunt asa. Princpiul este sa nu se bage deloc si sa dea sfaturi doar atunci cand i se cer. Eu asa mi-am propus sa fiu cand va veni vremea.
Parintii mei mi-au dat sfaturi prin exemplul lor de viata sau daca li l-am cerut. Chiar si atunci cand se certau, teoretic intelegeam de ce se intampla asta si am cautat sa-mi aleg un iubit care sa nu faca ceea ce tata facea gresit si o necajea pe mama (in schimb nu-l scuteste sa faca alte greseli pe care tata nu le facea), iar la randul meu am cautat intr-o relatie sa nu repet greselile (mult mai putine zic eu) pe care le facea mama dar involuntar le-am repetat fiind inradacinate in mine ca mod de viata zi de zi vazandu-l in casa parintilor. M-am luptat mult cu asta.
Alaturi de partener te mai educi sa fii altfel cat timp esti tanar si flexibil si din dragoste si dorinta sa mentii armonia. Cuplul ca sa reziste, este necesar dar nu si suficient sa se iubeasca ci sa se potriveasca pur si simplu, frate, sa fie ARMONIOS.
Este valabil si pentru tine, Gabi, ca parinte, prin felul in care ti-ai gestionat casatoria ai devenit exemplul de ocolit sau de urmat pentru fetele tale, chiar daca asta iti convine sau nu. V-ati iubit dar n-ati reusit sa ajungeti la armonie. Exemplul propriu este cheia. Din pacate, timpul nu mai poate fi intors insa comunicarea cu ei si asumarea greselilor proprii pot face mult in relatia parinte/copil.
Cred totusi ca n-as rezista sa nu ii rog pe copiii mei sa nu repete propriile mele greseli sau ale partenerului atunci cand astea ar conduce la nefericirea mea si a celor din jur. Este o datorie. Mai departe, n-ar depinde decat de ei. Liberul arbitru.
Nu este o regula general valabila ca daca un barbat se comporta neadecvat , automat toti sunt mitocani . Cum nu exista o regula in ceea ce priveste comparatia stupida pe care o fac unele persoane intre comprtamentul si viciile unui tata cu cele ale fiului , gen : “nu te casatori cu X pentru ca tatal lui e betiv” sau alte comparatii .
Si in ceea ce priveste mamele sau tatii, pusi mai tarziu in ipostaza de soacre sau socri…sunt multe de comentat .
In grija lor nemarginita , ajung sa priveze oarecum libertatea copiilor lor sau incearca sa stabileasca reguli pe care odorul lor trebuie sa le urmeze , tipare in care el si cei din cercul de prieteni trebuie sa se incadreza perfect , mai ales cand vine vorba de partenera/ul de viata .
Eu insa pot spune ca sunt o norocoasa in privinta aceasta . M-am bucurat de toata libertatea din partea mamei mele si de tot sprijinul ei intotdeauna (chiar daca sunt singura ei fiica) . A observat ca in majoritatea cazurilor iau decizii bune in ceea ce priveste viata mea si a hotarat ca imi acorda toata increderea si libertatea , lucru care m-a incurajat , mi-a dat incredere in mine si m-a facut , evident, sa ma simt responsabila de propriile-mi acte .In acelasi timp m-a asigurat de tot sprijinul , lucru care m-a induiosat si m-a facut sa realizez ca Dumnezeu mi-a dat o mama extraordinara , cu un suflet imens si care , garantez, (asta ca o mica gluma) ca va fi o soacra de nota 10 .
Nu sunt genul de persona , asa cum am mai spus , care sa generalizeze cand vine vorba de barbati . Este evident ca barbatii pe care ni-i dorim toate “nu se gasesc pe toate drumurile” si ca din ce in ce mai multi isi pierd valorile , respectul si bunul simt ; e dureros dar adevarat .
Vazand insa atatea familii nefericite si numarul divorturilor care continua sa creasca , am devenit din ce in ce mai nesigura pe mine si suspicioasa in privinta barbatilor . Desi nu generalizez , am temerile mele , recunosc : teama ca barbatul cu care voi alege sa-mi petrec restul vietii cu timpul se poate schimba, teama ca voi fi inselata , ca poate interveni indiferenta , obisnuinta , teama ca totul se poate transforma intr-un esec .
Va pup si va respect
Obisnuiesc sa spun ca suntem multi pe pamant deoarece suntem diferiti(atat ca infatisare cat mai ales ca mentalitate).Sigur fiecare se vede extraordinar,felul cum se conduce in viața si cum iși educa copii este cel corect.Surpriza,se intampla ca progenitura sa nu-i semene.Unii se supun regulilor,daca parintele este autoritar,atata timp cat este in preajma lui,cand este departe face ce considera el ca i se potrivețte.Daca copilul este recalcitrant,atunci sa te ții ce razboaie se duc.Eu cred in factorul genetic.E adevarat,femeia este cea care aduce pe lume copilul,dar nu-l concepe singura.Sunt femei carora starea de graviditate le confera disconfort psihic.Nu se mai vad la fel de atragatoare,fac copilul ca sa-l țina langa ea pe barbat(este o aberație,dar totuși sunt destule femei care cred așa ceva).Mai nou am intalnit femei care ramaneau insarcinate deoarece nu mai suportau atmosfera de la servici si doreau un respiro,dupa postnatal credeau ele ca situația va fi mult mai roz,de multe ori s-a intamplat sa gaseasca la intoarcere mult gri.Credeți ca astfel de femei se gandesc la copilul lor ca la o ființa?Ma indoiesc.Copilul chiar daca-l aduci pe lume tu,nu este proprietatea ta.E o ființa cu propria personalitate,trebuie sa te mulezi pe ea,sa incerci sa-l ințelegi,sa-i dai anumite repere morale pe care le ai(daca le ai)dar trebuie sa-l lași sa-și traiasca propria viața,nu neamplinirile tale sa i le transferi si sa-ți retraiești viața prin viața lui.Eu sunt de acord sa-i spui și daca face o alegere greșita(in privința alegerii partenerului)dar sa-l lași sa faca pasul daca el crede ca este bine pentru el,iar daca se da cu capul de pragul de sus și se intoarce și-ți cere ajutorul,ajutal.Daca ție nu-ți place pe cine a ales(dar el se ințelege cu acea persoana)nu-l toca si nu-i face viața un calvar.Persoana aleasa de el poate nu e potrivita din punctul tau de vedere dar este potrivita pentru el.
Uite la mine in casa nu e asa.
Mama mamei este foarte apreciata ca soacra de catre tata.
Si iti dau si un exemplu chiar contrar a ceea ce ai zis tu vis-a-vis de soacre.Mama si-a dat mereu silinta sa fie o soacra cat mai buna,s-a atasat de nora si a cautat mereu sa o trateze ca pe propria fiica,dar ce te faci daca nora nu te lasa sa te apropii de ea?(afectiv vorbind)
Cat despre mine,nu am fost niciodata “bombardata” cu tactici de convietuire cu “cocosii”.Imi dau seama singura cum trebuie sa ma comport,nu mi se insufla.
Deci exista si exceptii
Te pup
subiectu’ soacrele- fosta mea soacra e una din cele mai minunate femei de pe Terra. ma iubeste la nebunie si suntem prietene (mama a doi baieti si da… eu sunt din Ardeal si ea bucuresteanca get beget). ma simt iubita si protejata de ea chiar daca relatia dintre mine si fiul ei nu a mers. Pur si simplu. (asta ca sa nu mai adaug ca daca aveam discutii ea era de partea mea…o femeie de milioane.
Mama actualului meu iubit- ma iubeste de ii sare zmaltzu’. Acum nu stiu daca eu am avut relatii foarte bune cu TOATE mamele prietenilor mei( si nu au fost putini) pt ca sunt o minunata sau pt ca am noroc la mame de baieti…
subiectu’ copiii – cred ca e important ca parintii sa ACCEPTE ca copilul este un INDIVID total diferit de parinti. nu se identifica cu acestia, are un creier al lui, o personalitate proprie, un corp de care e responsabil aproape toata viata (exceptie cand e neajutorat si parintii au grija de el). Cred ca e important ca parintii sa fie parinti si nu “cei mai buni prieteni”. asta nu inseamna ca nu trebuie sa fie prieteni, dar nu “cei mai buni”. Copilul trebuie pregatit pt societate. DA PREGATIT – adica NU rasfatat si invatat ca totul i se cuvine… dar nici lipsit de copilarie pt ca e coplesit de responsabilitati. Balanta- asta e totul. trebuie creata — altfel ii pregatim pt disfunctionalitate doar (eu sef de trib la chestii disfunctionale… )
si mai cred— ca ambii parteneri trebuie sa fie pregatiti pt acea responsabilitate COPILUL
TA TA
@ MaTeI
Dar daca e fata?
Gabriel Cotabita
@ oLiv
Vai, ce bine ca nu purtam discutia asta prin viu grai, fata in fata! Nu s-ar mai termina niciodata!
Am atatea contra-argumente la ce ai scris, aproape cat pentru un post nou!
Gabriel Cotabita
@ Raluca
asa cred si eu! intr-un final primesti ceea ce dai!
DAR ce faci cu vanitatea de a te impune cu tot dinadinsul? Nu e de bine!
Gabriel Cotabita
foarte bun postul asta..ai pus punctul de I.Eu nu am un copil, dar daca as avea indiferent de ce ar fi,fata sau baiat,l-as invata sa fie responsabil,descurcaret,sa fie in stare sa deosebeasca binele de rau,l-as invata sa spuna:”scuza-ma”,”multumesc”,”te rog”,si l-am mai invata ca tot ceea ce ne ramane sunt sentimentele,clipa si iubirea.
Oamenii tind sa repete ce au vazut in casa lor sau sa se razbune prin atitudini similare. Daca intrebi toate mamele de baieti cum s-au comportat soacrele lor cu ele, o sa-ti raspunda ca au fost groaznice
In al doilea rand, daca femeile acestea au fost sclavele barbatilor lor, vor avea grija ca si pretiosul lor fiu sa aiba parte tot de o sclava.
Oamenii sunt invatati sa urasca, daca nu acasa, atunci de cei din jur care isi varsa veninul peste ei, iar ciclul umilire-razbunare este greu de intrerupt.
@ Gabi Cotabita
Cum dracu? Cate contra-argumente sa ai? Asta inseamna ca nu esti de acord cu mai tot ce-am zis!?! Fugi de-aci ca nu te cred.
“Întrucât femeile sunt cele care nasc, ele ar purta responsabilitatea pentru comportamentul de mai târziu al copiilor…”
Daca educatia s-ar transmite de la mama la fat prin cordonul ombilical, aceasta afirmatie ar fi adevarata. Decit ca nu este.
Mitocania si curvia sint prezente in genele noastre, ale tuturor, fara exceptie. Numai educatia primita in familie + societate face ca omul sa-si reprime aceste porniri primare si sa actioneze civilizat fata de partener. In plus, dragostea adevarata, daca ea exista, nu te lasa sa fii nici mitocan, nici curva cu cel iubit.
Complexul Oedip exista si inca la greu! Eu le-as spinzura de limba pe toate soacrele care nu-si vad de treaba lor si incearca sa interfereze in orice fel cu viata “odoarelor”.
cineva mi-a cunoscut soacra! perfecta descriere…(,am glumit)….IN PRIMUL RAND NU AM INTALNIT BARBATI MITOCANI. Nici nu ma pot lauda cu multe relatii………..dar am nimerit o soacra- cea mai soacra! Prietenele ma intreaba MAI SUPORTI? Nu stiu cat……. Este singurul mare stres din viata mea!……Nu am copil(poate si pentru faptul ca nu stiu daca va mai dura, si nu as suporta sa se ute cineva urat la copilul meu, sau sa-mi certe un strain puiul meu)……dar daca as avea in primul rand mi-as invata coplul sa respecte,sa fie onest si sa iubeasca sincer! Atat cat va dura iubirea sa fie sincera …cand iubirea moare si ” tacerea doare” nu are rost sa mai stai. A fost frumos si atat! nu trebuie sa stai cu cineva doar pentru ca ” asa trebuie, asa am vazut la mama”. nu sunt de acord cu d-ra oLIV cred ca are o frustrare……ma rog…… Copilului trebuie sa-i explici anumite lucruri nu sa-i interzici pentru ca va fi curios sa afle de ce nu are voie….. eu i-mi iubesc enorm mama si o respect la fel de mult, m-a invatat ca in viata nu doar banul primeza, ca nu este bine sa alergi dupa barbati frumosi si cu bani…..sa nu depind niciodata da banii unui barbat. am ascultat-o si o voi asculta cat voi trai. Dar de ce nu toate mamele sunt la fel? s-au nascut cumva fara inima? Dece mama-mi pune ” mama respecta-ti soacra, este mama sotului tau asa cum este…..de ce soacra nu spune acelasi lucru? Sunt intrebari la care nu voi afla raspunsul. cert este ca nu-mi voi sufoca niciodata copilul( daca voi avea) nu-i voi sta in cale si-l voi primi cu drag daca va simti nevoia sa vina in vizita la batrana mama! PUPICI!
Buna dimineata,
Sint mame si mame , eu una nu as generaliza . Stiu mame care stiu sa fie apropiate de copiii lor , chiar si atunci cind ajung adulti …si asta fara sa ii sufoce sau sa se amestece in viata lor . La fel , stiu mame care se cred atit de apropiate de copilul lor -adult acum, incit ii spun si cu ce sa se imbrace dimineata cind merge la munca . Si , ca idee…cunosc si un tata care se comporta ca o veritabila “soacra” asa cum ai pictat-o tu mai sus .Am si eu un copil si ma straduiesc sa fiu si mama si prietena ,dar nu pot sa jur ca nu am sa fiu o soacra a dracului
Mai, eu o sa fiu sincera si o sa-ti spun, din experienta de mama de baiat de 2 ani jumate, de ce cred ca, in majoritatea cazurilor, mamele de baieti sunt soacre de cosmar.
Motivul principal este gelozia. Nimeni pe lume nu e suficient de bun pentru baiatul meu, e al meu, e ce am mai scump pe lume, uneori as vrea sa ramana mic, sa nu creasca, numai ca sa-l stiu legat de fusta mamei. Eu l-am facut, la propriu, e minunea pe care am facut-o chiar eu, din carnea mea (asa cum au facut, evident, toate mamele de pe lumea asta).
Ma indoiesc ca felul meu de a gandi e iesit din comun, sunt o mama destul de relaxata, am cunosc multe mai incrancenate ca mine.
Gandul ca, pe masura ce vor trece anii, va deveni independent si ma va “parasi”, asa cum fac toti copiii cu parintii lor, e destul de greu de suportat.
Avand in vedere toate astea, draga Gabi, cum crezi ca o voi privi eu pe fata-femeia care va avea o relatie cu fiul meu? Ce eforturi oare voi fi nevoita sa fac ca sa accept ca ea (si nu eu) ocupa locul principal in sufletul lui, ca langa ea vrea sa stea, ca pe ea o asculta, ca pe ea o iubeste?
Oare, din slabiciune omeneasca, nu voi incerca prin orice mijloace sa o subminez, sa o vorbesc de rau, sa o pun in situatii jenante, sa dovedesc ca nu e la nivelul baiatului meu? Nu o sa zic oare si eu ca toate femeile sunt curve si nu merita atentia lui, poate si ca sa il pazesc de dezamagiri si suferinte din dragoste?
Zau, mi-e groaza de ce va fi atunci si sper din suflet sa nu ma dovedesc o scorpie, mai ales ca soacra mea e o comoara si ma inteleg cu ea de o suta de ori mai bine decat cu maica-mea.
Dar crede-ma, e tare greu sa fii impartial, corect si bine-intentionat cand la mijloc e gelozia de mama.
Singurul lucru de care sunt sigura de pe acum este ca o sa il invat sa respecte femeile, sa le considere (cel putin) egalele lui si sa nu aiba vreodata impresia ca exista munci pentru femei (gatit, spalat etc) si munci pentru barbati. Cu certitudine baiatul meu va sti de acasa sa-si calce camasile si sa-si faca o ciorba.
De restul… sper sa gasesc intelepciunea si taria fiu o soacra buna. Sper…
Raspunsul e simplu: mai intai si mai intai a fost gaina …de maica-sa care l-a invatat pe el ca in viata nu trebuie sa te injosesti astfel incat sa ajungi sa-ti pui singur salamul (feliat!) pe paine (feliata si ea!) si pe ea ca barbatul trebuie stors de toate resursele posibile, fizice, psihice si (mai ales!) materiale. Asa s-a facut ca acum curvele se imperecheaza cu mitocani.
Partea buna e ca ei au lumea lor pe care, din fericire, noi o putem delimita si ocoli. Am cunoscut foarte multe Mame (majuscula nu e intamplatoare) cu copiii carora ma bucur sa fiu prietena si am avut noroc si de super-soacre to be. Deci nu disper.
Exista si exceptii, cand ele, mamele, nu sunt chiar gaini – in weekend am cunoscut o doamna foarte dragutza care se plangea ca ii face fiului sau toate poftele pentru ca e singurul, l-a facut tarziu si dupa ani de chinuri si in plus, sotul sau se prapadise de curand. Din pacate, cu toate bunele intentii si dragostea investita, cred ca rezultatul va fi acelasi… el va fi micul tiran care-si va dirija sotia cu telecomanda din varful canapelei.
Gabi, scuze vreau sa intervin putin la d-na SMARANDA……cum asa (cel putin) egale cu barbatul? Dar mama fetei nu a crescut-o la fel cum tu ai crescut baiatul? oare fata aceia nu va suferi, se va bucura alaturi de baiatul tau ?…………..of SOACRELE!
Se poate privi si din alt punct de vedere. Mamele foarte posesive au de obicei soti care le neglijeaza, si/sau sunt casnice, nu au nici o implinire decat copilul pe care l-au nascut si crescut. In acest copil si-au canalizat toate eforturile, toate asteptarile, toate dorintele pe care ele nu si le-au satisfacut. Sunt in mod inconstient egoiste, exact cum spunea smaranda “este al meu, eu l-am facut, cum sa o iubeasca pe alta mai mult”. Ele nici nu isi dau seama ce greseli mari fac, condamnandu-si copiii la nefericire. Aceste mame se implica in deciziile copiilor si nu numai ca se implica dar le si impun dorinta lor, fara sa tina cont de parerea copilului. Soacra mea are o vorba: “Daca vreau ca fiu meu sa fie fericit, trebuie ca nora sa fie fericita”.
Greseala fundamentala care se face in asemenea cazuri, este aceea ca se pleaca de la premiza ca parintii ar avea vreo idee despre cum se mananca viata. Cum mama naibii sa stie ei chiar asa totul, cand ei salasluiesc pe planeta asta cam tot atat cat traim si noi(deci prea putin sa devina experti in problemele sufletului)? Asadar, in asemenea cazuri e fiecare pe spinarea lui, pentru ca asa se traieste viata, la persoana intai, cu riscuri, suferinte, bucurii, si tot ce vine din asta. Eu as zice sa nu pleci de la premiza ca ea se va transforma in curva iar el in mitocan, mai devreme sau mai tarziu. Lasa viata sa-si urmeze cursul si daca e sa se intample si asta, slava Domnului ca se poate si-n singuratate.
`Om trai si `om vedea. Noi sa fim sanatosi!
Sincer, e unul dintre subiectele mele preferate; insa nu vreau sa impartasesc asa ceva cu niste straini. Pana la urma tot ce ati insirat voi sunt idei preconcepute; Daca ma gandesc bine, cam toate subiectele discutate pana acum au fost pornite si discutate de la si prin idei preconcepute.
Asta e cel mai mare defect uman. Din pacate preponderent la romani. Exact opusul iubesc la americani, spiritul lor liber; Desi pare ca nu e asa, asta e doar in viziunea noastra din exterior, probabil si datorita societatii si globalizarii.
Un lucru e sigur, suntem foarte in urma, chiar daca avem sosele mai bune decat bulgarii si vorbitori mai buni de limba engleza.
Pentru Nicol: imi pare rau ca am fost gresit inteleasa, dar am vrut sa zic exact ce-am zis – ca femeile sunt CEL PUTIN (atentie, nu cel mult) egale cu barbatul, cel putin adica de obicei sunt superioare barbatului
)). Si exact asa o sa-l invat si pe fi-miu.
l-as invata pe copilul meu sa nu se lase calcat in picioare de nimeni, niciodata. Daca va fi fata, ma voi stradui sa nu se transforme intr-o “doamna”(aici ma refer la toate otrepele care sunt saltele ptr toti, iar dupa ce se marita, la umbra actului, devin “doamne”, iar restul femeilor sunt “curve”).
Iar daca va fi baiat, ii explic ca nu toate femeile sunt curve, dar foarte greu le gasesti pe cele care sa te merite.
Desi sunt femeie, recunosc ca un barbat nu poate fi la fel de jigodie ca o reprezentanta a sexului frumos. Intotdeauna am regretat ca nu m.am nascut barbat, fiindca nu ar fi trebuit sa trec prin multe situatii care transforma femeile slabe de inger in curve, eu am reusit sa trec peste fara sa ma alterez si fara sa ma umilesc, dar altele au pierdut pariul si acum fac viata amara barbatilor care nu merita.
Pur si simplu lipseste respectul intre oameni. Devenim misogini pentru ca ele sunt curve si ele devin curve pentru ca suntem noi misogini. Asta e motivatia generala. Dar daca stai sa te gandesti, e un rationament redus, de fapt, de ratiune, pentru ca dualitatea misogin/curva e cea mai simpla exprimare pentru frica de a nu fi ranit, pentru nevoia de a alege calea usoara, pentru dorinta devenita nevoie (datorita propovaduirii facuta de anturaj/parinti/mass-media) de a fi superior celuilalt, de a obtine ceva mai mult, de a nu mai darui, de a te lasa dus de val, etc. Si toate astea pentru ca nu exista respect cand vine vorba de o relatie. De ce ? “Pentru ca si el/ea ar face la fel in locul meu, m-ar lovi cand mi-e lumea mai draga, mai bine sa o fac eu ca sa nu o faca el/ea…”. Nu mai e la moda sa creezi o relatie, e la moda sa “consumi” o relatie.
Tavi… e trist ce spui. Eu inca ma agat de speranta
O,Doamne,sunt atatea de spus,am atatea de spus insa din pacate tocmai acum cand voiam sa postez tb sa plec neaparat din fata calculatorului insa nu am putut sa ma abtin sa spun macar cateva cuvinte.
So…stiu exact ce a vrut sa spuna Gabi,sunt mama de baiat de 12 ani insa la mine chiar e o situatie mai speciala.Ma regasesc dureros in randurile scrise de Smaranda cu toate ca ceea ce simt nu pun in aplicare,imi infranez gelozia,durerile,gandul ca va pleca de langa mine la un mom dat scumpul meu fiu,eu doar incerc sa-i formez”aripile”.Sunt in total dezacord cu ceea ce a scris oLiv,nu ca as fi eu mama perfecta sau le stiu pe toate dar se vede treaba ca vbesti in necunostinta de cauza in multe privinte,nu vreau sa supar pe nimeni de aici dar hai sa fim seriosi,la teorie nu ne intrece nimeni insa la practica,prefer sa ma abtin sa comentez.Am intalnit foarte multe fraze de genul:”eu o sa-l invat,eu o sa-i spun,o sa-i explic”.Foarte frumos dragele mele mame,eu fac asemeni voua insa uitati un singur lucru:depinde mult si de copil.Aici o sa imi spuneti ca depinde de educatia care i-am dat-o.Hmm,Gabi poate sa confirme si chiar multe mame ca sunt cazuri in care dai ce e mai bun copilului tau,moral vbind,insa uneori copilul nu face sau nu simte la fel,exact cum spuneati voi,au propria personalitate.Daca vor,culeg din “cosul daruit de mama”daca nu,doar se uita la el si merg mai departe.Si inca ceva:oLive,de unde ai tras tu concluzia ca soacrele rele au o educatie precara,O Good,cat fals:personal cunosc femei medic,profesoare care au primit un exemplu educational exemplar si sunt femei neanchipuit de rele ca soacre.Asa ca nu tine doar de educatie,mai tine si de sufletul omului si de cum e construit.Eu am taria sa recunosc ca ma regasesc mult in randurile scrise de Smaranda si totodata sa fiu lipsita de modestie si sa recunosc acel lucru ca incerc in fiecare zi sa lupt cu ce se petrece in mine si chiar sa ma educ de acum incolo.Niciodata nu e prea tarziu sa inveti,chiar sa te mai educi si sa ai puterea sa recunosti asta.Aaa,si nu o mai judecati pe Smaranda pt ce a scris,e un sentiment cat se poate de normal in sufletul unei mame important e sa aiba resurse si maturitate sa nu se lase condusa de ele in anumite sitatii.Gata,timpul a expirat!Sorry daca am suparat pe cineva!
Te contrazic. Nu toti barbatii sunt mitocani si nici toate femeile curve. Nu toate soacrele sunt rele si nu toate cele care au doar un singur fiu isi invata odrasla sa nu isi respecte femeia. Eu zic ca tine de educatia fiecarei persoane in parte. Cu cat barbatul este mai educat cu atat stie sa pretuiasca mai mult ceea ce are, inclusiv nevasta, prietena si asa mai departe. Asa si soacra. Educatie nu inseamna neaparat scoala, ci educatia civica, cea pe care o dobandesti zi de zi. Unii trec prin viata precum gasca prin apa si nu se prinde nimic de ei, insa sunt destul de multi care trag invataminte. Automat intervine si natura omului, care daca e una a dracu’, nu conteaza domnule.
Apropo’ de fiii mamosi, pai de la mama invata ce este dragostea. Ii prefer pe cei mamosi decat pe cei reci ca gheata.
buna gabi,
pana acum nu am scris deloc pentru ca, mai mereu, nu mi-am facut timp de scris, cu toate ca am urmarit tot ce a aparut.
dar penultimile 3 postari ale tale m-au facut sa reactionez: cand voi avea copii sper sa am intelepciunea si capacitatea de a-mi aduce aminte tot ce am invatat de la mama si mamaia mea(bunica din partea mamei). sa nu faci diferente intre copii si nora sau ginere si sa fiu cea mai buna prietena a copilului meu.iar de la tata am invatat sa fac ceea ce imi place, sa fiu puternica si ca promisiunile se respecta.
in privinta singuratatii ai dreptate :nu stim sa traim singuri. am o relatie si il iubesc dar e ceva diferit de ceea ce am avut inainte; pot sa traiesc fara el dar ….. nu vreau; imi este bine asa.
apropo de suferinta:toti trecem prin asa ceva; toti suferim din pricina cuiva si toti ii facem pe altii sa sufere la randul nostru la un moment dat in viata; direct sau indirect; asta e natura umana.
cu respect te salut!
http://women.timesonline.co.uk/tol/life_and_style/women/relationships/article6738683.ece
http://women.timesonline.co.uk/tol/life_and_style/women/families/article6790447.ece
Buna , am ezitat sa mai fac si eu vre-un comentariu la atatea cate sunt Domnul Cotabita , nu cred ca mai ajunge sa citeasca si comentariul meu.
Bun textul, si tot ce ai vorbit in text.Ideea care ai expus-o, este exact aceea cand cu 1 luna in urma vorbeam cu sotul meu dupa o partida de dragoste fierbinte (noi avem obiceiul sa mai stam dupa…o ora intinsi in pat la palavre), despre aceea ca femeile sunt numite curve ca asa au fost educati copii de catre mamele lor din mame in mame din timpuri( vorba sotului).
Eu m-am razvratit la moment si i-am adus argumentul ca tatii invata baietii cum sa se poarte in societate si de asemenea invata mai mult de la tata decat de la mama, in timp ce fetele invata mai mult de la mame.
Acum mi-am schimbat putin parerea si cred ca ambii parinti cu scaune la cap,sunt 2 exemple perfecte de la care invata copii. Ce educatie i-au dat parintii aia o sa faca.
Soacrele?! Nu pot sa spun nimic din acest punct de vedere pentru ca soacra este moarta de cancer saraca, si sotul este unul la parinti, are ceva e cam mumos dar acum ca ai tin eu loc si de mama lui ,am de castigat si a fost si este foarte bine crescut.
Gabriel mai scrie cand mai ai timp va urmaresc, al citesc si pe Misu si pe tine, poate invata ceva adolescentii ceva de aici daca au parinti si nu au timp sa-i invete.
P.S. De la ora 12 pana la ora 8 seara toate posturile vi le-am citit. Iti inchipui ca ies din fata calculatorului acum cu ochii injectati de obositi de citit cu sat posturile voastre.
Vreau sa-mi invat copilul sa iubeasca si sa spuna TE IUBESC, pentru ca eu nu am simtit asta si ma durut!
Si o sa incerc sa-i dau cele mai bune sfaturi daca mi le cere si sa il indrum, dar o sa-l las sa-si aleaga drumul pentru ca e viata lui nu a mea si in plus eu mi-am castigat libertatea cu lupte grele , incercand sa schimb mentalitati si nu vreau ca si copilul meu sa treaca prin asta.
“De ce nu intră tinerii în viaţă pregătiţi de acasă, să iubească, să fie iertători, să nu trădeze, să nu fie violenţi să nu fie ipocriţi?”
Cand o iei peste cap ( si asta ni se intampla tuturor si nu rar), ai tendinta da a lua o atitudine ofensiva. Sa ierti nu e floare la ureche nici pe departe! De fapt, cred ca e nevoie de multa inteligenta si resurse sufletesti considerabile sa ierti si chiar mai mult, sa iti faci un principiu de viata din iertare. Parintii considera ca isi vor feri odraslele de suferinta “inutila” si ii avertizeaza ca nu tot ce zboara se mananca si in general cam totul prezentat intr-o lumina de viata dura. Pacat… Atitudinea asta defensiva, neiertatoare, nu face decat sa intretina o stare de blocaj.