Insuportabilul gust al singurătăţii

Sunt acele câteva secunde înainte de a începe să scrii propriu zis, când sunt de fiecare dată la un pas de a renunţa. Necesitatea mea umană de exhibiţionism este satisfăcută suficient prin aparitiile din concerte sau de la televizor! Ceea ce fac eu aici prin a-mi expune „judecăţii” publice gânduri şi trăiri intime este la limita insuportabilului. Mă înroşesc de fiecare dată când concluzii extrem de personale sunt scrise şi publicate fără urmă de costum de protecţie!
Mai am o lecţie de învăţat! Să nu iau personal unele comentarii la limita maliţiozităţii. Multe dintre ideile exprimate în postul anterior au fost interpretate uneori de-a dreptul elucubrant! Pentru asta există un singur vinovat: Eu însumi! Dacă cei cărora te adresezi nu te înţeleg înseamnă că nu ai ales cuvintele potrivite!
Plus că nu reuşesc să fiu atât de concis pe cât aş vrea! Poate îmi iese azi!

Insuportabilul gust al singurătăţii

Faimoasa întrebare : care sunt cele 3 lucruri pe care le-ai cu tine pe o insulă pustie, este fără îndoială o cale de afla cât de obişnuit este cu traiul solitar subiectul. Pentru că singurătatea este inevitabil asociată şi cu sărăcie de resurse de activitate! Ca la izolarea din penitenciare. După ce că nu ai unde să te duci , nici măcar nu vezi feţe în preajma ta!
Concluzia ar fi că singurătatea, izolarea ar fi una dintre cele mai grele pedepse ce poate fi aplicate fiinţei umane sapiens!
Aveam o teamă viscerală de singurătate încă din primele momente conştiente ale vieţii. O avem în gene, o dobândim ca urmare a manipulărilor continue la care suntem supuşi de societat? Nu ştiu să vă răspund exact.
Ceea ce ştiu cu siguranţă este că ne naştem fără noţiunea de teamă şi societatea nu face nimic pentru a-ţi pune în valoare adevăratul tău potenţial individual.
Venim singuri în viaţa asta şi la intrare suntem preluaţi de gardienii aleşi, care sunt părinţii noştri, care ne protejează şi au grijă pe cât pot să nu ne simţim singuri în existenţa pământeană şi nu numai atât.(Vorbind acum de ceea ce se întâmplă în mod obişnuit, nu în cazurile speciale,orfani, părăsiţi, etc).
Şi aşa viaţa ta începe într-un glob de sticlă, apărat de toate vicisitudinile lumii exterioare.Mama, tata, bunicii, fraţii, surorile, rudele îţi dau senzaţia aceea de apartenenţă, de mare familie. Trezirea e de obicei bruscă, brutală uneori, pentru că în familii se întîmplă adesea conflicte la limita fratricidului şi de multe ori te înţelegi mai bine cu străinii.
Cursul vieţii nu ţine cont de capacitatea ta de a-ţi conştientiza eul, tu mergi înainte. Şi imediat te îndrăgosteşti, ţi-ai găsit perechea, eşti fericit, până cînd la un moment dat se întâmplă ceva, se rupe şi se termină. N-a fost să fie!
Te repezi către o altă relaţie şi , da!! Aşa da! Asta era! Dar după un timp se termină şi asta! Nu ştii să spui exact de ce! Şi uite aşa de vreo câteva ori! Între timp oamenii dragi din jurul tău ocupaţi cu efemeritatea vieţii, încep să plece către lumile lor, societatea îţi pune la încercare capacitatea de acomodare, îţi creează diverse probleme cotidiene de carieră, noi modele de telefoane, de haine, de maşini, etc. Şi relaţiile? Sunt din ce mai rare, pentru că între timp ţi-au crescut pretenţiile şi nu te mai laşi prins cu una cu două! Eşti în control! Atât de mult în control, încât oportunităţile de relaţii sunt din ce în ce mai puţine!
Toate femeile sunt curve şi toţi bărbaţii sunt nişte porci! Corect, nu?
Doar că aşa de mult ţi-ai dori să te ţină cineva în braţe noptea în pat… ce dacă sforăie puţin!
Aşa de bine ar fi să te aştepte cineva acasă! Ce contează că mâncarea e arsă şi rece şi cardul de credit a fost golit!
Suntem de atâta vreme împreună, ce contează că bea puţin mai mult decât ar trebui, că mai îmi scapă şi câte o palmă, toţi sunt la fel!
Sigur aţi auzit aşa ceva! Acestea sunt manifestări ale compromisurilor generate de frica de singurătate! Din cauza ei, oamenii sunt în stare de lucruri pe care altfel nu le-ar fi acceptat în ruptul capului!
De singurătate toate umilinţele la care ai fost supus, par erori de comunicare si de înţelegere, toate trădările greşeli din lipsa de experienţă! Asta e faza iertării! Pentru a nu fi singur eşti în principiu în stare să ierţi orice!
Faza vindicativă este când suduieşti şi găseşti tot felul răzbunări, invectivele devin o explozie de fantezie!
Pe urmă vin lacrimile, insomniile, alcoolul, ţigările, telefoane lipsite de sens la foste relaţii, care în lumina noii situaţii par de-a dreptul ideale! Eşti bolnav de frica de singurătate!
Omul nu a învăţat încă să guste din frumuseţea singurătăţii! De aceea are prieteni, se căsătoreşte, face partide, cluburi exclusiviste, religii, pentru ca în mijlocul acestora să uiţi că de fapt eşti singur şi doar pe picioarele tale!
Singurătatea este esenţială pentru fiinţa ta şi nu ar trebui sa te sperie ci să o conştientizezi ca atare. Gândeşte-te la singurătate ca la o împlinire. Nu ai nevoie de nimeni pentru a fi complet!
Găseşteţi centrul lăuntric în care eşti tot timpul singur, unde singurătatea este întotdeauna perfectă!
Singurătatea este atât de perfectă, atât de plină,încărcată cu toate darurile vieţii! După ce ai gustat din singurătate, orice durere va dispărea!
Nu vă repeziţi! Nu propun alienarea! De abia atunci când ai simţit gustul singurătăţii şi ţi-ai găsit împlinirea interioară, vei putea avea cele mai frumoase relaţii! Fie că sunt de prietenie sau de iubire!Vei intra într-o relaţie pentru a dărui şi a împărtăşi bucuria şi NU pentru că ai nevoie de aceea relaţie pentru siguranţa de a nu fi singur!! Nu va mai fi dependenţă! Dacă vrea să plece, nu-i nimic! Tu nu pierzi nimic! Cel ce pleacă pierde! Pierde iubirea ta dezinteresată şi minunăţia sufletului tău! Tu nu te vei mai simţi incomplet, vei putea căuta liniştit o altă persoană mai pregătită să primească ceea ce ai de oferit şi să clădiţi împreună o minune!
VSDNVV
Gabriel Cotabiţă
Urmează obişnuitul
P.S.
Am ataşat la acest post două cântece. Primul de la VH2 care se leagă de iubirea din postul anterior si „Din nou singur” de pe albumul „Viaţa e un cazino” din perioada în care şi pentru mine singurătatea era o suferinţă!
Următorul post va fi despre „Protocolul suferintei”. Nu pot să fac unul despre cum se face muzica pentru că a facut-o Mişu despre actorie şi pe deasupra mai sunt şi inginer!!!
GC

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.