JURNAL DE VACANTA II
23 Sep
It’s SHOW time!
Dacă pe vremuri era sloganul “nici o masă fără peşte”, la Vegas l-am adaptat şi a devenit “nici o zi fără un spectacol”.
Ce aş vrea să remarc este caracteristica specială a scaunelor din sălile de spectacol. Senzaţia pe care ţi-o dau e că sunt defecte, pentru că spătarul se lasă pe spate pe măsură ce te adânceşti în ele! Prima oară o percepi ca şi cum rişti să cazi cu scaunul, de fapt totul e făcut pentru confortul tău. Plăcut! Nu ştiu cum am să mă reobişnuiesc cu scaunele şi fotoliile rigide de acasă.
Toate biletele mi le-am cumpărat înainte de spectacol, indiferent de show, iar sălile au fost cel mult trei sferturi pline, excepţie făcând Cher. Eu am zis că e criză şi mi-era teamă că industria de spectacol va intra în colaps, “localnicii” mi-au zis că aşa e în perioada asta! Sper să aibă dreptate!
Dacă ştiţi că vă va veni sete e cam nasol, pregătiţi-vă să daţi si 5 dolari pe o apă plată!
David Copperfield la MGM
Primul spectacol ales a fost la acest ultratitrat şi lăudat magician. L-am ales pe el şi nu pe Criss Angel pentru că mi-a spus colegul Ţeavă, că Angel nu e cine ştie ce şi mie mi-a plăcut întotdeauna de Copperfield (inclusive cartea!). Am stat la al treilea rând de mese , biletul fiind cu aceeaşi valoare în toată sala, la 5 metri de scenă.
Am văzut un spectacol foarte cald, interactiv. David are un simţ al umorului de invidiat. Deşi se vedea clar că e obosit şi chiar puţin plictisit, a reuşit să facă lumea să se simtă bine.
Numerele de magie au fost din toate categoriile. A apărut de nicăieri călare pe un Harley într-o cutie albă pe care o văzusem goală, a dispărut înghiţit de un ventilator uriaş pentru a reapărea în sală în momentul următor, a pus pe scenă, cu nişte martori aleşi la întîmplare din public, care ţineau stâlpii de susţinere, un Lincol decapotabil 1963 funcţional, pe care apoi pentru a-l scoate au avut nevoie de două cricuri, i-a ghicit unuia culoarea şi tipul chiloţilor, unei fete data naşterii, a pus un scorpion să extragă o carte aleasă de cineva din public ş.a.m.d. Senzaţional! Nici nu pot să povestesc tot ce-a fost acolo şi mai ales farmecul cu care a prezentat numerele.
Am stat la masă cu o pereche care mai văzuse o dată show-ul şi mi-a spus că, de fiecare dată când vor fi în Vegas şi Copperfield va fi acolo, vor veni să-l vadă. I-am înţeles, aşa aş face şi eu!
Crazy Horse de Paris/ Jubilee
A fost o zi pe care am hotărât o dedic show-urilor la care vârsta minimă de acces e de 18 ani.
Primul la MGM era un show care a făcut furori în România anilor 80 odată cu apariţia videocasetofon-ului. La Paris nu am apucat să-l văd. Aici a fost mai simplu.
Sub titlul “God Bless Our Naked Skin” Alain Bernardin a inventat în 1951 un nou tip de spectacol de cabaret, în care senzualitatea e la loc de mare cinste, folosind pentru prima dată pe scenă femeia îmbrăcată doar în lumină şi culoare. Conceput ca o succesiune de tablourile scurte, pline de umor şi erotism, spectacolul curge frumos despărţit doar de două numere comice masculine. Fetele sunt după calapodul propus de el, toate la aceeaşi înălţime(în jur de 1,60 m) şi cu aceeaşi formă a corpului, aproape de nedistins una de cealălaltă.
După părerea mea idea s-a cam fumat. Am văzut exact ce mă aşteptam, nu m-a surprins nimic, dar nici nu mi s-a mai părut aşa de extraordinar. Poate la Paris e altfel. Deşi nu cred. Nu aş mai risca o dată.
Am fugit apoi (la propriu) la Bally să prind Jubilee! . Spectacol de revistă, recomandat de Arşinel, eu nefiind un fan al genului, dar acest spectacol funcţionează din 1981 în regia lui Donn Arden cel ce a adus Lido de Paris în Las Vegas în 1959. Plus că, dacă ai văzut Showgirls, vrei să le vezi la lucru, doar eşti la ele acasă!
Şi am văzut oameni buni o montare Hollywood-iană cum nu am mai crezut că este posibilă! O succesiune de tablouri care au ca temă Samson şi Dalila, Titanicul, Fred şi Ginger, muzică de Gerhswin şi sute de fete.
Sunt doar 85, şi îmbrăcate şi dezbrăcate, peste 1000 de costume, cristale Swarowsky, decoruri de peste 4 tone, pene, scări, mişcare multă.
Nişte numere de gimnastică acrobatică cu The Long Twins care sunt acompaniate de uralele audienţei, dărâmarea templului filistin de către Samson, scufundarea Titanicului sunt câteva elemente de forţă ale spectacolului. L-aş recomanda oricui, indifferent dacă-ţi place sau nu genul muzical! Nu credeam că se poate face pe viu, fără pauză pentru schimbarea decorurilor.
CHER
M-am dus să văd spectacolul. Vroiam un concert. După toate producţiile anterioare, vroiam muzică. Aşa că, direcţia Colosseum – Caesars Palace şi m-am aşezat la coadă. Pentru că era! Am găsit loc bun, dar scump! Artista merită! Are 63 de ani, 45 de ani de carieră. Singura solistă cu piese în Top Ten Billboard în fiecare deceniu. Are Oscar, Grammy, Emmy şi trei Globuri de aur! A vândut peste 100 de milioane de discuri. Uff! Ce palmares! Nu are însă trofeul de la Mamaia şi Cerbul de aur! Cred că se va resemna însă!
Am venit pentru un concert, pentru că uitasem unde sunt, şi am găsit un spectacol grandios, o montare pe măsura sălii. Multe proiecţii video cu Sonny din perioada aceea, unele dintre ele în premieră, acrobaţie de înaltă clasă, decoruri monumentale pentru fiecare moment şi ea care a schimbat multe, foarte multe costume de scenă! Nu ştiu să vă spun exact câte, fetelor, pentru că la un moment dat am pierdut numărul! Rezumatul ar fi: Arată la 63 de ani, de vrei să o iei amantă pe loc, show-ul impecabil, uimitor pe alocuri, glamour în fiecare apariţie, s-a cântat impecabil (are şi vocea la ea, nu numai anii!). Singura mea dezamăgire a fost că mi-aş fi dorit să văd mai mult un concert (ştiu Mişule că ţie nu-ţi plac concertele, dar asta e!). Dar nu mă luaţi în seamă, până la urmă a fost splendid!
Pentru voi mi-am riscat “viaţa” şi am făcut câteva poze la concert. E ilegal, dar asta e. Calitatea nu e poate cea mai bună, dar ca să vă faceţi o idee.
VSDNVV
Gabriel Cotabiţă
P.S. Mişu nu ştie nimic în plus! Halal om! Un telefon nu a dat să vadă ce face prietenul lui! Ce oameni sunt unii!
Cand stai in scaunul ala care se lasa, macar ajungi si tu cu capul in poala aleia din spate?
Periculos de bun Copperfield asta. Auzi, sa ghiceasca pana si culoarea chilotilor! Sunt interesata sa aflu daca putea sa-i faca sa si dispara!?! Desigur, … cu tot cu pantaloni…
Hai ca-mi place ca va acuzati reciproc tu si Bendeac ca n-a sunat celalalt. Bine, bine, nu va certati! Va sun io pe-amandoi.
PS – grandios spectacol. Imi vine sa-mi rulez un joint.
Dupa ritmul in care vezi spectacolele si intensitatea cu care te bucuri de ele, cand te vei intoarce acasa, in Romania, vei avea senzatia ca ai ajuns intr-o statiune!
Mi-a placut ca desi ai “alergat” atat ca sa ajungi cand la un spectacol, cand la altul, SIMTUL UMORULUI ARE LOC DE CINSTE! :
– “are şi vocea la ea, nu numai anii!”( CHER )
– ” Uff! Ce palmares! Nu are însă trofeul de la Mamaia şi Cerbul de aur! Cred că se va resemna însă!” ( CHER )
data viitoare sa ne iei si pe noi
… Gabi si fanii in USA
Distractie placuta in orasul jocurilor de noroc si luminilor !!!
Foarte frumoase imaginile…ne-ai deschis apetitul…impresionant numarul de spectatori si ecranele-gigantice…super….noroc cu tine.
Am verificat pe net si L.A-ul este asa cum l-ai descris tu….credeam ca numai eu am mania descrierii cu lux de amanunte.
Ai grija de tine, intipareste pe retina cat mai mult dar indura-te si de noi si posteaza in continuare ca asteptam cumintei aici in trista Romanie.
Nicolle
Imi vine sa rid… Daca nu aparea citatul tau despre Cher pe site-ul Libertatea.ro nu stiam ca exista un blog unde sa iti pot scrie. Ti-am citit in seara aceasta toate temele. Iti recunosc si imi amintesc de stilul tau. Esti inca o “bomba” de energie si tenacitate. Ma bucur ca anii si experientele (negative sau pozitive, ramin experiente) prin care ai trecut nu ti-au tocit energia. Superb!
Salutari din Elvetia iti ureaza “doamna Inginera” (cum ma numeai o data la Mamaia ;O))
nice……
enjoy ur trip
i always admire u……SCORPIO
Mie mi-ar place sa vad si spectacole cu barbati din cand in cand, si nu ma refer DOAR:P la Chippendales..
Sunt superbe femeile, stiu. Si e o placere sa le privesti..dar haide sa incercam sa le satisfacem si pe ele, si nu ma refer doar sexual..asa ca..la cat mai multe show-uri cu barbati.
Pana si homosexualii sunt mai atragatori si mai fascinanti(vezi turneurile Kylie Minogue) decat plictisitii si plictisitorii astia hetero.
distractie placuta in continuare!ma bucur ca imparti experienta ta cu noi.sper sa ajung si eu prin america,imi doresc asta de cand ma stiu.(ma omori cu security code asta pentru comentarii)
gabi, da-i un tel lui mihai. cred k e scarbit. poate are nevoie sa vb cu un prieten. uite aici http://www.cancan.ro/2009-09-28/Cum-spuneai-ca-se-numesc-barbatii-ca-tine–.html
Unde ai disparut? Abia astept sa citesc \"JURNAL DE VACANTA III\". Distractie placuta si ai grija de tine!
Esti mai fericit fiind plecat si scriind “Jurnal de vacanta” decat sa apari la “Jurnal de mizerii”!
Mihai, prietenul tau e in plin razboi!
Mai, Gabi, cum pleci de-acasa, ala micu al tau, Bendeac, face numai prostii.
Sa faci bine sa te mai si intorci, altfel iti dai seama ce ispravi ar mai fi in stare in lipsa ta sa mai puna la cale?
Pe cand episodul 3?
A ramas unchiul Sam fara internet?
Cotabita,vacanta-vacanta, da` mai scrie si tu ceva…nu e frumos, tu te distrezi si noi asteptam pareri si impresii
Daca descopereau “olympus”ul nu cred ca il confiscau…poate cel mult sa il expuna in muzeu:))
Exista un “tramvai” care face traseul pe Strip, intre hoteluri, dar merge ca melcul basca opreste la toate. Noi am coborit la un moment dat si am continuat pe jos. Greseala mare, ala macar avea AC…era vara si peste 40°C afara.
Alte dati am luat Strip-ul la picior, de langa Luxor pina la Stratosphere. E ceva de mers, dar macar nu stai in ambuteiaje.
Eu am mai prins rollercoaster-ul de pe Stratosphere…m-am dat jos cu febra muscuala la abdomen. Acum l-au demontat si nu mai au decit acea “prastie” verticala.
Canionul e mare si cam atit…daca nu cobori jos in el, pe diverse trasee sau pt putin rafting nu impresioneaza mai mult decit alte chestii mari, gen turnul Eiffel sau piramidele. Pt ceva cu adevarat frumos, a se vedea Bryce sau Zion.
Hoover Dam e de asemenea ceva mare…si atit. Mai mult de 2 ore nu ai ce face acolo.
Pai ce faci?? Parca era vorba sa ne tii la curent cu tot ce faci tu pe acolo! Asteptam cu nerabdare urmatorul post cu cat mai muuulte poze! O vacanta superba iti doresc!
Uau! Nu-mi vine sa cred… am fost la Vegas exact in acelasi timp
))) Ce tare ar fi fost sa il intalnesc pe strada pe Gabi Cotabita. Si culmea, Hoover Dam si Grand Canyon au fost si urmatoarele noastre destinatii. Daca cineva se indoieste de cele scrise de tine pe aici, confirm cu tarie ca nu ai exagerat cu nimic… pana si ce ai scris in jurnal III cum ca ceea ce gasesti la noi cu 100 euro, acolo e la acelasi pret… dar in dolari 
Pacat ca nu ai trecut prin San Francisco… cred ca ti-ar fi placut mult. E boem, plin de artisti, usor european…poate data viitoare.