Jurnal de vacanta V
20 Oct
Am reusit sã ajung în România! Nu cã s-ar fi opus cineva, sau cã ar fi existat un moment în care sã nu fiu convins cã mã voi întoarce. Asta e deocamdatã.
As putea sã mã refugiez în vreo temã actualã, dar nu! Prefer sã termin jurnalul de cãlãtorie.
Am ajuns la New York într-o zi splendidã de octombrie. Putea fi oricum , pentru cã, dintre tot ce am vãzut pânã acum pe planeta asta, New York-ul e orasul meu favorit. L-am vãzut iarna, primavera, vara si acum si toamna. Nu voi devein romantic spre bucuria unmoral, respective tristetea altora, dar vã pot spune cã, Central Park, ca orice parc de altfel, toamna adunã toate culorile pãmântului în frunzele sale si isi aduce contributia lui de frumusete la un oras care nu doarme. Sunt multi cei cãrora nu le place, eu fac parte din categoria celor cãrora le place. Asa cum este ele! Cosmopolit, eclectic, plin de contraste, uneori murdar, dar in permanentã viu, în continuã schimbare. Un oras în care se poate întâmpla orice, în orice minut! Orice este posibil!
Ah! Si sã nu uit! E un oras în care, femeie fiind, e foarte greu sã rezisti tentatiilor comeciale! Ce produse se gãsesc si, mai ales, la ce preturi, e greu de imaginat dacã nu ai avut ocazia sã treci mãcar odatã pe strãzile metropolei. Fetelor, e pericol mare! Pânã si eu mã îmbolnãvesc de “shopping fever”. I-am spus lui Misu cã, pentru el, e bine cã nu a ajuns încã acolo. Risca sã-si cheltuiascã tot ce a câstigat în ultima vreme pe cumpãrãturi pe care apoi nu avea cum sã le aducã în tarã decât dacã le punea la cargo.
Nu am fost nici eu departe de asta, dar nu aici vroiam sã ajung, Precum vã spuneam, e ceva firesc în New York.
Prima searã a debutat fulminant cu o invitatie la Martin E. Segal Theatre Center din cadrul CUNY – City University of New York, unde avea loc o întâlnire dintre Andrei Serban si Academia Itinerantã, proiect ce a debutat încã din 2007 si a ajuns acum la a 3-a editie si public. Surpriza cea mai mare au avut-o însã actorii români prezenti, care nu intelegeau ce cãutam eu acolo. A fost interesant, am intrat putin în culisele unui workshop, am descoperit unele tehnici de pregãtire de spectacol si, mai ales am cunoscut multa lume. Pe lângã Andrei Serban, de la care am primit si una din cãrtile lansate în acea searã My Journeys – Opera & Theater, l-am cunoscut pe Frank Hentschker, director executive, mare admirator al lui Serban si pe unul dintre directorii de la American Theater Magazine. Acesta din urmã era la curent cu tot ce se întâmplã, teatral vorbind, în România! Nu am sã vã dau detalii de la discutii, dar a fost o searã minunatã, cu Anda Onesa, Marius Manole si Cosmin Chivu, cel ce mi-a înlesnit aceastã oportunitate!
Oricât de obosit eram, tot cu o plimbare prin Times Square mi-am încheiat ziua. E un medicament ce nu poate fi înlocuit de nimic altceva în New York.
Zilele în acest oras trec repede si într-o vitezã care de multe ori excede capacitatea noastrã de întelegere.
La lumina zilei am început si eu sã descopãr schimbãrile petrecute în anul scurs de la ultima vizitã aici. Pe Canal Street era liniste! Nu mai era aglomeratia de odinioarã, nu se mai gãseau fake-urile de odinioarã…sa fi fost de vinã criza sau doar simplul fapt cã la colturile strãzilor era câte o masinã de politie? Rata ( e vorba de animal si nu de rata de schimb! Nu am toate diacriticele instalate pe calc ãsta!) la chinezi a fost bunã asa cum e întotdeauna, dar sigur lipsea ceva. Am pornit-o pe jos pe 6th avenue, multe magazine goale si închise. Criza, bat-o vina!
Desi Marius Manole cu o searã înainte ne spusese cã a plans la Billy Elliot, musicalul lui Elton John, am hotãrat cã vreau altceva si m-am îndreptat spre Rock of Ages noul musical de pe Broadway. Fãcut probabil ca un rãspuns la succesul “We Will Rock You” pe muzica Queen din Londra are ca baza de pornire o poveste simplã de “boy meets girl” într-un Los Angeles în plinã glorie a Rock-ului din anii ’80 si folosind cântecele celebre Journey, Whitesnake, Bon Jovi chiar si Europe, nu m-a convins. Americanii nu au reusit amestecul genurilor! Desi în rolul principal era Constantine Maroulis finalist la American Idol, cu pãrul lung si cret, cu voce bunã, dar fãrã strãlucire si care era mult mai aproape ca atitudine de tenorul de belcanto, decat de David Coverdale, desi Amy Spanger a cantat foarte bine, show-ul nu se remarcã decat prin vulgaritate gesticã, uneori de-a dreptul exageratã si o punere în paginã nereusitã. S-ar putea sã fie si urmarea vizionãrii prea multor produse din Vegas, dar la spectacolele de acrest gen nu se pune errata. Lumea bucuroasã, sala plinã.
Pe stradã, 44th west street, la iesirea de la musical m-am izbit de o multime teribilã la iesirea de la Hamlet cu Jude Law. Mare success pe Broadway. Nu se gãseau bilete. Dupã aceea am aflat cã îl asteptau pe Law, care în fiecare searã dupã spectacol iese si vorbeste cu fanii! Interesant, nu?!
A doua zi plimbare! Am descoperit cu tristete ca din mandria Times Square-ului, magazinul Virgin, nu mai rãmãsese decat firma, muzica se cumpãrã acum de pe internet. Analistii spun cã în max 5 ani CD-ul va fi doar un obiect de colectie cum e vinilul sau caseta audio acum! Times they are a’changing!
Seara am fost invitat de prietenul Camil Petrescu, fiului scriitorului omonim, la un spectacol Off-Broadway, pe care unul dintre voi, în comentariile la jurnalele anterioare, îmi recomandase ca nu cumva sã mã duc sã-l vãd în Vegas: The Blue Man Group!
A fost cel mai senzational spectacol pe care l-am vãzut de multã vreme! Mi-a satisfãcut pofta de satirã, inteligenta, simtul umorului, asteptarea de la ritmul unui spectacol. That’s ENTERTAINMENT ! Cel putin pe gustul meu!
Am iesit într-o stare euforicã în Astor Place, cel mai lung show din istoria New York-ului 18 ani de existentã, cel mai greu de descris si alãturi, pe 11th Street, numai ce se încheiase un concert cu Manic Street Preachers! Acesta e New York-ul! Nu poti fi din pãcate peste tot! Urma îmbarcarea. Vacanta aproape se termina.
VSDNVV
Gabriel Cotabitã
Intr-adevar, New Yorkul este the place to be…sau macar o data in viata de vazut, acolo l-am vazut pe Bon Jovi la Madison Square Garden, in concert, genial iti dai seama, orasul asta te surprinde la fiecare pas! God bless NY!
Ma bucur ca ai reusit sa vezi The Blue Man. Interesant nu? E adevarat, NYC ramane metropola e care merita sa o vizitezi macar odata in viata. Diversitatea e la ea acasa in NYC.
Astept sa citesc povestea de pe Transatlantic.
Bafta!
Super!! daca nu erai cantaret- un mare cantaret-ai fi fost un mare scriitor!!! azi dimineata era sa intarzii la scoala ptr ca am fost captivata total!!! pup
sunt convins ca a fost “cel mai senzational”.ca si restul calatoriei, de altfel; pun pariu ca a fost cel mai incredibil si extrem de ultraneimaginabilistic.cat si putin arhifantastic daca punem la socoteala cate locuri ai vizitat.ce sa zic… foarte mirobolant!
Drum bun spre casä! Si sä ne scrii cind ajungi in New Bucharest :O)
Ti-am citit jurnalul de calatorie ca pe o carte bine scrisa! Poate nu o sa ajung sa vad niciodata America, desi asta este una din cele mai mari dorinte pe care le am, sau poate o sa vad totusi America, (who knows?!) cert este ca citindu-ti randurile am simtit ca ma plimb prin toate locurile minunate pe care le-ai descris, ca vad tot ce ai vazut tu si ca ma bucur de toate alaturi de tine. Superb!
Mersi frumos…si un zambet deloc conventional!
Ce nu mi-am dat seama din jurnalul tau..e daca ai fost singur in aceasta vacanta …sau insotit. Nu vreau sa stiu nume…ci doar daca ai fost insotit.
@ paul
Am fost impreuna cu un prieten. Altfel traversarea Americii in 5 zile cu masina e un vis imposibil de realizat
Gabriel Cotabita
Felicitari unui om care a stiut sa daruiasca intotdeauna si care stie sa traiasca frumos! Petru ca stiu ca sunteti si un om deschis, va invitam sa vedeti un spectacol de improvizatie cand veti avea timp!
Aici puteti citi despre noi:DEKOnectati-va in Improvisneyland! Azi de la 21:00! Umor de calitate…verificata! http://improvisneyland.wordpress.com/urmatorul-spectacol/
URMATORUL SPECTACOL! « I M P R O V I S N E Y L A N D
Surs��: improvisneyland.wordpress.com
Multumim!
Bine ai venit acasa!
http://adrianamanea.wordpress.com/ CINEVA ARE NEVOIE DE AJUTOR!
New York si pentru mine a fost de vis.Am stat trei zile (bine in state am stat trei luni jumate) si pot sa spun ca exact asta am gandit si eu despre central park-frumos noaptea, iar de cumparaturi:am cam golit contul ca na sunt femeie
)
Times Square :e de vis!!!!
I wanna wake up in a city that doesnt sleep ,hmm …ce mult as vrea…New York este cel mai mare vis al meu,locul unde vreau sa traiesc si unde sper ca am sa si reusesc. Ms pt impresiile impartasite,sunt extraordinare!
ce interesant ca te-ai intalnit cu marius manole. este genial, merita vazut in inima de caine.