Arhiva pentru decembrie, 2009

A fost un an ciudat! Nu ştiu cum a fost pentru voi, dar la mine a început prost, a fost indecis vreo 4 luni, după care s-a făcut atât de rău încât am tras până în ultimele zile să cârpesc şi să vindec ce s-a stricat.
Şi ca să le pună capac la toate, vara a trecut prea repede!
Lucruri bune? Destule!
O vacanţă frumoasă, dar parcă prea scurtă. Am cunoscut oameni noi şi am văzut locuri minunate.
Am redescoperit ce important e să fii sănătos, lucru pe care de cele mai multe ori îl uităm sau îl minimalizăm.
Am început să scriu aici şi aşa v-am descoperit pe voi.
Este liniştitor şi reconfortant totodată să ştiu că existaţi.
Vă doresc să aveţi un an bun cu soare în suflet şi în casă!
Să nu lăsaţi nimic să vă umbrească bucuria vieţii!
Să nu uitaţi că aici e un loc în care, dacă aveţi de spus ceva, precis vă ascultă cineva!
Şi, nu în ultimul rând, sănătate, limpezime în gândire şi împlinirea dorinţelor!
VSDNVV
Gabriel Cotabiţă

Ar fi fost multe lucruri de spus într-un post în săptămâna asta. Măcar dacă aş fi făcut doar o simplă trecere în revistă a celor două evenimente la care am participat : „Zece pentru România” şi „Noaptea devoratorilor de stand-up” tot ar fi fost multe de spus şi de comentat. M-am răzgândit!
Şi asta pentru simplu fapt că este Crăciun! Este o sărbătoare mult prea frumoasă ca să las orice urmă de maliţiozitate să apară!
Aşa că vă urez Crăciun fericit, din tot sufletul, să aveţi parte de zile liniştite şi iubire!
Aveţi grijă de voi şi de cei dragi, daţi-le dragoste necondiţionată şi lăsaţi-vă cuprinşi de lumină.
VSDNVV
Gabriel Cotabiţă
P.S. V-am ataşat şi cântecul de Crăciun de la VH2, dedicat în special celor care poate se simt mai singuri!
Vă îmbrăţişez cu tot dragul!

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

M-am convins! Iarna este anotimpul în care românii îşi dau adevărata valoare a indolenţei. Ani de-a rândul am asistat cum fiecare cădere de zăpadă s-a transformat într-o nenorocire naţională.
Nu mă refer la incapacitatea autorităţilor de a face faţă unui amărât de cod galben (nu portocaliu sau roşu!!!) de parcă România s-ar găsi într-o zonă geografică tropicală şi ninsoarea ar fi un fenomen aproape incredibil,ci la nesimţirea care a devenit o caracteristică generală pe plaiurile mioritice.
Nu există trepte curăţate la intrările în instituţii, săli de spectacole, scări de bloc, magazine! Toţi aşteaptă să facă altcineva curat! Cine oare?
Am fost marţi seara să văd concertul Simple Minds la sala Polivalentă. Noroc că nu a venit multă lume, întrucât grupul scoţian nu a fost pe lista de preferinţe a „melomanilor” din România, pentru că altfel s-ar fi petrecut o nenorocire!
Accesul pe treptele sălii era o aventură pe vremea dezlănţuită de afară, mai ales că îţi dădea senzaţia că ar fi curăţate cât de cât. Fals! Erau o capcană teribilă. Gresia folosită era mai alunecoasă decât dacă ar fi fost acoperită cu zăpadă. Noroc cu inspitaţia arhitectului care a prevăzut balustrade. Câteva, dar existau! Cine să cureţe treptele?
Am vazut o fată care a căzut pe trepte, norocul a fost cu gluga de la hanorac, a ferit-o de vreo contuzie periculoasă. Credeţi că dacă s-ar fi întâmplat vreun accident grav ar fi răspuns cineva? Sigur nu! Organizatorii sunt taxaţi pentru personalul sălii, dar condiţiile oferite publicului sunt lamentabile.
Se dă jos zăpada de pe maşinile parcate. Unde o aruncăm? Pe trotuar, peste altă maşină, pe stradă? Nu ştiu ce să zic.
Mi-aduc aminte că am prins o iarnă serioasă în America de nord. În Canada a început să ningă de ziceai că se nu mai termină şi nămeţii vor depăşi în înălţime maşinile. Noi ne pregăteam să plecăm din Toronto spre graniţa cu SUA şi credeam că nu vom mai putea ieşi dinToronto. Am mers bară la bară vreme de 20 de minute. După aceea se circula normal. Dezăpezirea se efectuase. Ningea, dar se circula. În SUA, în Chicago, era zăpadă de vreo 30 de cm, dar nu se punea problema să nu ai locuri de parcare, toate parcările erau curate. Oamenii îşi curăţau maşinile şi alţi cetăţeni o încărcau şi o duceau la râu contra unei sume modice luată LEGAL, cu bon. Toată lumea era mulţimită. Nu exista trotuar care să nu fie perfect curat, iar dacă erau suprafeţe lucioase, atunci erau acoperite cu covoare antiderapante ca nu cumva să fie vreun om care să alunece şi să cadă. Proprietarul ar fi pierdut mulţi bani în procesul care ar fi urmat.
Cum e să fii într-o ţară care nu are infrastructură şi să ţi se blocheze şi amărâtele de şosele pe care le ai? Cum e să le spui prefecţilor ce trebuie să facă pentru a dezăpezi drumurile? Cred că trebuie organizat de urgenţă un schimb de experienţă cu reprezentanţii autorităţilor locale din ţări unde ninge! Slavă Domnului, în Suedia, Norvegia , Finlanda şi celelalte ţări nordice ninge şi se circulă! Se circulă şi pe şosele şi pe calea ferată. Şi cineva trebuie să le spună celor ce organizează aceste „schimburi” că aceste ţări nu sunt în Caraibe!
De când mă ştiu, cum ninge drumul dintre Focşani şi Râmnicu Sărat se închide, trenurile întârzie şi iarna e numai bucuria copiilor. Din nefericire mă ştiu de mult timp şi nu mă mai pot bucura ca un copil de indolenţa celor din jur!
E o iarnă grea! Ciudat e doar că la munte pentru a se putea schia au dat drumul la tunurile de zăpadă! Nu mai înţeleg nimic!
VSDNVV
Gabriel Cotabiţă