Gabi Cotabiţă

Aţi înţeles probabil până acum că, dacă nu am ceva interesant din punctul meu de vedere de spus, nu mă apuc să scriu aici. Ştiu, asta nu e trendy! Pe blog trebuie scris tot timpul, trebuie să-ţi fidelizezi cititorii, să fii interactiv. Ei bine, eu nu cred că e aşa! Dacă am întrebări scurte la care vreau să vă cer părerea, am facebook-ul, corect? Altfel de ce aş mai avea cont şi profil acolo!?
Dar azi chiar vreau să vă povestesc la ce conexiuni ciudate am mai ajuns adunând din întâmplările pe care le-am trăit în 2010.
La mine conexiunile se nasc, probabil la fel ca şi la voi, din cele mai anoste motive sau întâmplări! Azi de exemplu am citit un comment pe blog în care Valeria recunoştea că ei îi place să poarte tocuri, că parcă s-a născut pe tocuri. Mi-a plăcut foarte mult pentru că eu admir femeile pe tocuri! Şi de aici conexiunea tembelă, mi-am adus aminte de reclama care e pe toate bulevardele cu „petocuri.ro” şi aşa mi-am amintit de caracatiţe!!!!
De ce? Caracatiţele sunt nişte cefalopode foarte interesante. Trăiesc puţin, de la 6 luni până la maxim 5 ani, timp în care înfiinţează comunităţi pe fundul mării, „iubesc” şi se împerechează, ceea ce le e letal. După împerechere masculul moare în maxim două luni, iar femela moare la rândul ei după ce se „clocesc” ouăle. Concluzia este că puii petrec cu părinţii, în speţă cu mama lor, doar câteva zile. Dar ştiu totul atunci când se nasc! Nu îi învaţă nimeni nimic şi ştiu „alfabetul caracatiţelor” pe de rost! Subiectul e foarte interesant! Dacă vă pasionează, căutaţi şi o să vă minunaţi!
Şi de aici am ajuns la semnele care ne identifică nouă toaletele: cele pentru băieţi şi cele pentru fete!
Le ştiţi foarte bine! Una este cu o silueta care sugereaza un biped si o alta care sugerează o fiinţă bipedă ciudată care are un trapez între mijloc şi jumătatea picioarelor. De unde ştiu femeile că silueta cu trapez e cea care le descrie?
Sunt atât de dement încât am întrebat-o pe o prietenă , (spirt de altfel, credeţi-mă!) cînd am fost la cinematograf şi o pictogramă era într-o parte şi cealălaltă în parte opusă şi am primit o explicaţie mirobolantă!!!!! Cum că silueta cu trapez simbolizează femeia, pentru că femeile au şoldurile mai late!!!!!
Eu, care mă duc de când mă ştiu la locul cu silueta normală de om, am crezut tot timpul că trapezul acela simbolizează fusta, rochia pe care eu am crezut-o indisolubil legată de sexul feminin! Ei bine se pare că nu e aşa!
Faceţi următorul experiment, fără să vă „extenuaţi” prea mult răbdarea. Aşezaţi-vă comod într-un loc aglomerat, cu mult trafic, cum ar fi Mall-urile bucureştene pe timpul crizei economice. Şi încercaţi să număraţi câte dintre reprezentantele sexului feminin pe care le vedeţi, poartă fustă sau rochie şi veţi vedea că sunt foarte puţine! Toate, dar absolut toate intră pe uşa cu simbolul cu trapez! De unde ştiu ele asta? Nu toate au solduri amforă, darmite trapez! Şi apoi, logic, dacă am fi în Scoţia, unde ştim foarte bine că există kilt-ul, este clar că bărbaţii ar trebui să intre acolo unde trapezul!
Rezultă că prietena mea are dreptate şi mai cred că are legătură cu memoria caracatiţelor!
În ADN, la fel ca şi la caracatiţe, noi avem precis informaţia conform căreia la desenul cu trapez merg femeile… sau nu!
Pentru că, dacă mai umbli prin „locante” vei găsi tot feluri de simboluri pe uşile toaletelor. De la simbolurile gameţilor masculini si feminini, la copilaşi drăguţi care în mod explicit îşi fac nevoile din picioare sau şezând, „bărbaţi” „femei”, „men” „women”, pălărie şi umbrelă (!!!!), pantofi cu toc şi pantofi fără toc, figuri de cărţi de joc, toate încearcă să ne clarifice calea spre locul unde să ne desfăşurăm liniştiţi activităţile fiziologice de uşurare! Rezultă logic că nu e evident că „trapezul” e pentru femei! Şi am avut revelaţia că pantoful cu toc este singurul care identifică clar locul amenajat special pentru ca doamnele şi domnişoarele să meargă să-şi pudreze năsucurile şi nu numai (asta pentru că UGG-urile s-au inventat de curând! Peste câţiva ani va fi o problemă)!
Învăţaţi-vă copiii că pantoful cu toc e pentru fete şi cel fără toc e pentru bărbaţi! Asta pentru că pantoful cu toc face piciorul femeii frumos! Indiferent cât este de înaltă!
Şi mai ziceaţi că scriu lucruri inteligente!
VSDNVV
Gabriel Cotabiţă
P.S. Oare domnul premier Boc ştie că pantoful cu toc e pentru femei? Prince nu e de acord!!

Ufff! A trecut ce era mai greu! A trecut perioada sărbătorilor de iarnă. Perioadă în care tot românul parcă se simte obligat să se distreze, dar mai ales să manânce! Să mănânce pâna la enterocolita supremă!
În această săptămână asistăm la cea mai sinistră competiţie autodistructivă: „cine mănâncă şi cine bea mai mult!”
Am auzit de nenumărate ori discuţii post eveniment de tipul: „ băi, am fost la cumnatu’ şi am mâncat o oală de sarmale, am băut doi litri de palincă şi 40 de litri de vin de l-am băgat sub masă!” „Nu ştie să bea frate! Nu e profesionist!” Şi de aici decurge o întreagă înşiruire de istorisiri, care mai de care mai puţin credibile, legate de aventuri bahice! Nimeni nu vorbeşte de dicarbocalm, alka seltzer, curăţări stomacale urmarea neplăcută a desfrâului „patagruelic şi dionisiac” din perioada de sărbătorilor de iarnă.
Eu, ca aproape în fiecare an, mi-am petrecut momentul trecerii dintre ani pe autostrada A1, gonind spre primul spectacol al lui 2010 de la Piteşti. O ceaţă teribilă! A fost o performanţă că am ajuns întregi şi nevătămaţi şi la dus, dar mai ales la întors. Nu e nimic de compătimit în asta. E o meserie pe care mi-am asumat-o şi m-aş fi simţit trist şi inutil dacă nu aş fi avut de lucru. Mai greu este pentru cei de lângă tine. Este numai unul din dezavantajele faptului că apropele e artist interpret.
Pe scurt, de-a lungul timpului, am făcut revelionul în multe feluri. De cele mai multe ori însă pe scenă sau pe drum spre scenă. Credeţi-mă că pe undeva e mai bine. Dintr-un spirit de auto apărare, am ajuns să nu mai dau aşa de multă importanţă acestor obiceiuri, care oricum s-au cam denaturat. Reuşesc să fac un revelion în orice seară, dacă e o atmosferă propice şi o companie potrivită.
Am fost „maestru de ceremonii” la multe tipuri de petreceri de revelion. Unele chiar în locuri neconvenţionale. Am fost directorul artistic al revelioanelor de la Circul Globus, şi chiar au fost nişte spectacole extrem de antrenante, memorabile chiar, fără modestie.
Aşa că mă simt îndreptîţit să spun că, dacă într-adevăr vrei să te distrezi ca niciodată, există câteva „tips-uri” de folosit în asemenea cazuri.
De la început vă spun că acestea nu sunt panaceu universal şi că ele nu se aplică tuturor, dar dacă simţiţi că vibraţi la ceea vă propun, data viitoare luaţi-le în considerare când vă pregătiţi de petreceri.
În primul rând mergeţi pe mai multe variante şi pe ultimul loc lăsaţi varianta „acasă, la televizor”, în primul rând pentru că mai bine vă duceţi la o tavernă cu manele, cel puţin acolo le vedeţi pe viu!A doua variantă de evitat este „revelionul cu familia şi rudele”! Vă cunoaşteţi prea bine şi oricum de mult nu mai aveţi ce să vă spuneţi. Nici măcar nu veţi putea să vă distraţi şi, inevitabil, veţi ajunge să vă uitaţi la TV şi rezultă varianta anterioară.
Nu vă duceţi să faceţi revelionul la restaurant, club doar cu prietenii voştri! Trebuie să aveţi o infuzie de cel puţin 40% oameni noi, care să vă facă să simţiţi că anul ce începe vă deschide perspective proaspete!
Amestecurile bine făcute sunt generatoare de bună dispoziţie!
Analizaţi cu mare atenţie programul de revelion şi nu meniul, componenţa invitaţilor şi nu cât de cunoscuţi sunt!
Decideţi-vă dacă vreţi să vedeţi un spectacol pe care să-l urmăriţi stând la o masă şi mâncând şi bând sau vreţi să fiţi propriul erou al bunei dispoziţii!
Găsiţi-vă îmbrăcămintea care să vă facă să vă simţiţi bine. Nu vă duceţi îmbrăcaţi doar pentru „poza” de început, pentru că nu vă puteţi distra. Plus că, dacă nu ştii să porţi un costum, el va sta pe tine ca pe un cuier şi, mai devreme sau mai târziu, dai cravata şi haina jos şi devii penibil. E un loc comun şi patetic povestea femeilor care se vaită după două ore că nu mai pot din cauza tocurilor!
E o noapte pentru distracţie şi nu pentru tortură
La voi cum a fost?
VSDNVV
Gabriel Cotabiţă
Un an nou fericit!

A fost un an ciudat! Nu ştiu cum a fost pentru voi, dar la mine a început prost, a fost indecis vreo 4 luni, după care s-a făcut atât de rău încât am tras până în ultimele zile să cârpesc şi să vindec ce s-a stricat.
Şi ca să le pună capac la toate, vara a trecut prea repede!
Lucruri bune? Destule!
O vacanţă frumoasă, dar parcă prea scurtă. Am cunoscut oameni noi şi am văzut locuri minunate.
Am redescoperit ce important e să fii sănătos, lucru pe care de cele mai multe ori îl uităm sau îl minimalizăm.
Am început să scriu aici şi aşa v-am descoperit pe voi.
Este liniştitor şi reconfortant totodată să ştiu că existaţi.
Vă doresc să aveţi un an bun cu soare în suflet şi în casă!
Să nu lăsaţi nimic să vă umbrească bucuria vieţii!
Să nu uitaţi că aici e un loc în care, dacă aveţi de spus ceva, precis vă ascultă cineva!
Şi, nu în ultimul rând, sănătate, limpezime în gândire şi împlinirea dorinţelor!
VSDNVV
Gabriel Cotabiţă

Ar fi fost multe lucruri de spus într-un post în săptămâna asta. Măcar dacă aş fi făcut doar o simplă trecere în revistă a celor două evenimente la care am participat : „Zece pentru România” şi „Noaptea devoratorilor de stand-up” tot ar fi fost multe de spus şi de comentat. M-am răzgândit!
Şi asta pentru simplu fapt că este Crăciun! Este o sărbătoare mult prea frumoasă ca să las orice urmă de maliţiozitate să apară!
Aşa că vă urez Crăciun fericit, din tot sufletul, să aveţi parte de zile liniştite şi iubire!
Aveţi grijă de voi şi de cei dragi, daţi-le dragoste necondiţionată şi lăsaţi-vă cuprinşi de lumină.
VSDNVV
Gabriel Cotabiţă
P.S. V-am ataşat şi cântecul de Crăciun de la VH2, dedicat în special celor care poate se simt mai singuri!
Vă îmbrăţişez cu tot dragul!

VH2 – Seara de Crãciun