Bun!
Am promis că drumul fiind lung,( şi este!), o să ne ţinem companie. Veţi citi asta după ce voi fi ajuns în Las Vegas, pentru că, nu au acces la internet în avion. Dar, ce mai contează!
Am să încerc să clarific un element care a stârnit controverse şi animozităţi în postarea anterioară! Şi anume paragraful referitor la neamestecul castelor. A mai contribuit şi dorinţa expresă a unei prietene bune de-a mea de a avea o explicaţie la faptul că foarte mulţi bărbaţi buni, şi aici nu ne referim la termenul colocvial de „bunăciune”, se încurcă cu femei carenu-i merită, ba, mai mult, mai şi suferă din cauza asta.
Am o oarecare îndrituire de a vorbi despre acest subiect pentru că l-am şi trăit de câteva ori, fără să mă consider din acea categorie specială a bărbaţilot buni! (modestia vine de la zborul cu avionul şi nedormitul de 24 de ore!)
Am să încerc să explic cât mai inginereşte: Cred că la baza alegerilor greşite stă mitul care a generat, după părerea mea, şi complexul iui Pygmalion.
Nouă bărbaţilor ne place foarte mult să ne probăm capacităţile creatoare, de modelare a femeilor. Şi pentru că cele dotate intelectual nu se lasă, ne repezim spre cele mai sărăcuţe cu duhul.
Ce poate fi mai fascinant pentru un bărbat, decât să ia un pumn de ţărână şi prin harul său să-l transforme în aur. Să ia bucata de piatră brută şi cu talentul său de Michelangelo să o transforme într-o statuie din marmura cea mai fină! Pe Galateea o cautăm în cele mai sordide locuri cu putinţă şi încercăm să o transformăm în acel model ideal de femeie pe care, tocmai pentru că e ideal şi, poate, din cauza faptului că nu ştim ce vrem, nu o să-i dăm viaţă niciodată.
Eu chiar cred că povestea are şi un final modificat. În sensul că, atunci când Galateea a primit viaţă de la zeii înduplecaţi de rugăminţile lui Pygmalion, s-a uitat la cel ce o crease, l-a găsit cam nespălat şi desuet şi a plecat să-şi găsească ea masculul pe care şi-l dorea! Şi aşa a apărut suferinţa la bărbaţii „talentaţi”.
Pentru a ne arăta că se poate, G.B. Shaw a mai făcut şi el un Pygmalion, pe baza căruia, ulterior s-a făcut musicalul şi apoi filmul My Fair Lady. Aceeaşi poveste, de data asta un pariu, câştigat sau pierdut de Higgins, cine ştie! Totul se termină cu happy end, pentru că se demonstrează doar că se poate schimba, transforma o persoană simplă, într-o doamnă, cel puţin să pară aşa!
Dar aceste transformări le vedem zilnic în faţa ochilor noştri uimiţi. Cu ce sunt diferite piţipoancele (nu există în DEX, dar termenul se foloseşte de câteva decenii!) de azi prin origine, de florăreasa lui Shaw? Cu nimic, doar că nimeni nu le învaţă gramatică şi bune maniere. Există doar unii Pygmalioni mai mici care bagă şi ei în ele ce au. Nişte bănuţi! Că în rest nici ei nu sunt mai buni! Le ţin în haine scumpe, ermetic mulate ca nu cumva să se scurgă zoaiele din ele. Dar măcar fac parte din aceeaşi lume!
De ce ne uităm după aceste fete şi noi ceilalţi, cei de la care aveţi pretenţii? Pentru că pare mai simplu! E mai comod, nu trebuie să dai prea multe explicaţii. Nu încearcă persoana respectivă să te schimbe pe tine!
Da Doamnelor, aţi auzit bine! Marea dumneavostră majoritate încercaţi pe toate căile să dovediţi că un bărbat se poate schimba, că are logică, că va aprecia calea cea dreaptă(aşa cum o vedeţi voi!) pe care o impuneţi unilateral, pretinzând după aceea că asta era soluţia agreată de amândoi.
Rezultatul e că bărbaţii se refugiază la fetele mai „naive” pe care să le modeleze aşa cum cred ei ( o nenorocire!), iar voi, doamnelor, vă lamentaţi că toţi bărbaţii sunt la fel şi nu apreciază o femeie independentă, deşteaptă, etc., care nu se lasă „călcată în picioare”.
Penibile ambele situaţii!
Faptul că am evoluat spiritual, că ne-a crescut nivelul cunoştiinţelor, în loc să ne dezvolte uşurinţa de a-l înţelege pe cel de lângă noi şi de a ne bucura, ne dezvoltă dogme, principii, tabieturi, pe care ne credem îndreptăţiţi să le avem şi de la care nu ne abatem pentru că, nu? Sigur că da! Suntem într-o clasă superioară.
Aşa că, staţi cu ai voştri, cu oameni cu care aveţi ce vorbi şi înainte şi după, de la care aveţi ce învăţa şi pe care-i puteţi învăţa, începând însă de la un nivel minim acceptat şi nu vă impuneţi punctul de vedere. Învăţaţi bridge! Se joacă în doi şi te învaţă disciplina echipei de doi. Nu-i mai modelaţi pe alţii, descoperiţi-vă pe voi!
Atenţie! Toţi cei care vor comenta cu „da, aşa e, dar…” sunt în greşeală! Căutaţi oameni cu care aveţi ce vorbi, care să vă incite sexual şi intelectual şi acceptaţi-i aşa cum sunt, convieţuiţi cu ei, nu încercaţi să-i schimbaţi. Inexorabil îi veţi îndepărta!
Doamne, departe e Las Vegas-ul!
VSDNVV
Gabriel Cotabiţă
P.S. Am ajuns cu bine. Azi m-am acomodat puţin, de mâine sper să pot funcţiona!

As fi putut sa vã îndrug verzi si uscate, dar am decis, unilateral evident, sa nu vând baliverne în acest context. Sunteti la fel de sãtui de ele asa cum sunt si eu. Toata lumea are senzatia ca a descoperit cheia comunicarii si face exercitii cu noi încercând sa ne ducã cu vorba. Unii însã au mai citit niste cãrti si chiar au înteles cum e cu sinceritatea si cum e cu manipularea! Asa cã, pentru a nu vã jigni inteligenta, am sã vã spun adevãrul!
In nemernicia mea, luându-mã cu viata, am esuat în a-mi mai asterne gândurile pe foaia electronicã, suficient de mult încât sã intru în febra pregãtirilor pentru VACANTA!
Cu litere mari! Voi v-ati întors, eu de abia acum plec. Si pentru a fi sincer pânã la capãt plec pentru o lunã. Plec în Statele Unite unde am sã fac o mare excursie pe roti! De la Las Vegas pânã la New York si apoi, traversez Atlanticul cu uriasul si luxosul Queen Mary 2 http://www.cunard.com/OurShips/ pânã la Southampton , Londra si Bucuresti. Fix o lunã!
Am sã încerc, nu promit pentru cã stiu eu cã unii dintre voi mi-ar lua gâtul dacã nu m-as tine de promisiune, sã tin un jurnal de cãlãtorie, cu fotografii de prin locurile unde voi umbla si cu ce-o mai fi. Am sa si filmez, dar nu stiu daca nu va ceda iar calculatorul la efortul la care-l voi supune: nu promit nici asta!
Asa cã, acesta e motivul pentru care nu am scris încã nimic. M-am luat cu pregãtirile si viata. De joi însã vom fi împreunã. Drumul cu avionul e lung si voi încerca sã-l scurtez scriindu-vã!
Asadar, aveti putinticã rãbdare! Eu deja tremur de nerabdare!
VSDNVV
Gabriel Cotabitã

Acesta este genul de subiect pe care m-am decis să-l dezvolt de cum m-am trezit astăzi de dimineaţă. Am realizat că, în marea masă de cărticele care mai de care mai explicative, cum să faci una şi cu să nu faci alta, nu există şi un ghid rapid al relaţiilor. Ce vă voi scrie aici e adunat de-a lungul existenţei destul de zbuciumate din punct de vedere relaţional pe care am dus-o şi, spre marea mea bucurie, o mai duc încă.
Nu-mi doresc să credeţi că eu am inventat apa caldă şi mersul pe jos, ci doar vreau să vă dau câteva axiome care, în matematica complexă a relaţiilor se verifică întotdeauna.
Aşadar să începem:
- Nu căutaţi relaţia perfectă, de lungă durată! Vă va fi foarte greu s-o găsiţi. Că vă convine sau nu ideea, orice relaţie „serioasă” este inevitabil mai întâi, un „amantlâc” de o noapte, un „accident” de două săptămâni şi o nebunie de o lună- două. Nu trece prin fazele astea, nu veţi avea relaţii, ci doar negocieri mai mult sau mai puţin reuşite! Cultivaţi atracţia, fãceţi-o sã devinã relaţie, cu calm si fãrã grabã.
Sau, şi mai grav, la un moment dat se instalează plictiseala căutării prelungite şi cedaţi lamentabil unui caz pe care nu l-aţi fi ales vreodată şi ajungeţi să trăiţi doar „dezamăgiri” de 3 zile şi apoi nu ştiţi de ce suflaţi şi-n iaurt!
- Bucuraţi-vă de lucrurile pe care le aveţi în comun dar atenţie la ce vă desparte! E foarte sexy să iubiţi acelaşi cântec, dar dacă „împricinatului” (folosesc masculinul ca să nu zică cineva că sunt misogin. TOT ce e aici e valabil pentru ambele sexe!) face alte lucruri care vă deranjează în principiu, plecaţi repede! Nu o să căutaţi întotdeauna CD-ul cu piesa cu pricina când încep disesiunile. Eventual faceţi o copie de rezervă ca s-o puteţi lua cu voi când plecaţi.
- Nu vă ataşaţi de locuri cum ar fi restaurante, baruri, cluburi, terase, etc, dacă mai vreţi după aceea să le mai utilizaţi! Nu trebuie ca de fiecare dată să vă aduceţi aminte de eşecul nu ştiu cărei seri! Viaţa nu se rezumă doar la o singură noapte. Ca un corolar: Nu ieşiţi în locurile în care mergeţi de obicei, folosiţi oportunitatea unei relaţii ca pe un ghid turistic. Măcar aţi făcut o campanie de cercetare de piaţă!
- Nu vă încurcaţi cu persoane care au ieşit dintr-o relaţie de lungă durată şi nu a trecut perioada de „înjumătăţire” ( perioadă de timp egală sau mai mare decât jumătate din timpul petrecut de cei doi împreună)! Riscaţi să investiţi sentimente, pentru că este palpitant sa fi „umărul” pe care plânge sau „braţele” în care se refugiază să-şi găsească fericirea, până într-o zi în care „dobitocul” / “putoarea” dă un sms sau un telefon şi “suferindul” se înveseleşte brusc, îţi mulţumeşte pentru ajutor, speră că veţi rămâne prieteni, dar se întoarce să-i mai acorde o şansă.
- Nu are importanţă vârsta, dar are o mare importanţă casta! Nu se amestecă castele! (cacofonie asumată!!!) Când spun “casta”, mă refer la celebra brânză bună în burduf de câine. “Burduful”, respectiv originea, poate face mai mult rău decât vă puteţi imagina. Nu aveţi în comun decât o atracţie specifică polurilor opuşi, care, inevitabil, vă şi desparte. Poate nu am dezvoltat sufficient aici, dar credeţi-mă, aşa e!
- Nu disimulaţi, orice ar fi! Decât dacă doriţi să i-o “trageţi” cuiva şi atât! Fiţi aşa cum sunteţi de obicei, pentru că e mai simplu şi aflaţi lucrurile care vă despart de la început şi puteţi alege. Dacă similitudinile, coincidenţele sunt prea multe, fiţi precauţi s-ar putea ca celălalt să nu fi citit acest paragraf sau pur şi simplu vrea să vi-o tragă!
- Dacă după o relaţie nereuşită vina este exclusiv a celuilalt, înseamnă că sunteţi sortit să mai aveţi relaţii nereuşite. NU există un singur vinovat!
- Nu încercaţi să vă impuneţi principiile voastre de viaţă ca de la sine înţelese şi unanim acceptate. Discutaţile în clar, de preferinţă în momentele care nu sunt apropiate de sex, şi ascultaţi şi părerea celuilalt. Culmea, deşi nu seamănă cu a voastră, contează! Altfel, vă veţi trezi că rămâneţi cu principiile ca şi buzele : “umflate”.
- Nu aşteptaţi de la celălalt ce nu sunteţi în stare să oferiţi voi înşivă! Dacă primiţi, ferice de voi! Atenţie însă la nota de plată!
- Dacă aveţi prieteni buni şi aceştia nu sunt agreaţi de noua relaţie, gândiţi-vă bine! Prietenii v-au fost alături de fiecare dată. Dacă prietenii sunt “îndrăgostiţi” de noua “achiziţie”, s-ar putea să se îndrăgostească pe bune! Nu vă gândiţi că pierdeţi şi o relaţie şi un prieten, în fond, cine se-aseamănă se-adună! Poate ei vor face o pereche mai bună!

Cam asta e tot ce am strâns azi. Dacă îmi mai vin în minte, promit să le adaug. Oricum va trebui din când în când să le mai citiţi o dată, pentru că le veţi uita, iar ele funcţionează indiferent de memoria voastră.
Ceea ce cred eu că ar fi bine este să vă bucuraţi de viaţă, de întâmplările şi întâlnirile minunate pe care vi le va oferi. Nu căutaţi perfecţiunea într-o seară în care vinul e bun, creaţi-vă amintiri frumoase! Şi nu mai povestiţi tot ce vi se întâmplă pritenelor şi prietenilor! Vă faceţi o imagine proastă şi, în ultimă instanţă, viaţa o trăiţi pentru voi şi nu pentru alţii!

Cu toată dragostea unei dimineţi de septembrie,
VSDNVV

Gabriel Cotabiţă
P.S. Au apãrut şi pãrerile voastre. Le adaug ca amendamente.

Amendament 1 – de la Raluca
– Nu comparaţi relaţiile! Partenerii nu seamãnã. Fiecare vã poate oferi momente minunate,altele decât cele oferite de cei anteriori! In perioada de înjumãtãţire comparaţiile sunt inevitabile! Atenţie mare!